BRICS, mișcarea care ar putea da peste cap planurile politice și comerciale ale Occidentului
028 de țări musulmane și-au declarat intenția de a adera la BRICS, ceea ce ar putea schimba axele politică, economică și strategică ale organizației. Deși BRICS s-a născut în scopul unui parteneriat comercial, este pe cale să devină un centru de putere politică în fața evoluțiilor globale. Este important că țări islamice importante precum Emiratele Arabe Unite, Egipt și Iran sunt în acest parteneriat.
În cazul în care la summitul de la Kazan, din octombie, vor fi acceptate candidaturile celor 28 de state islamice, organizația se va transforma într-un parteneriat foarte important BRICS-Islam. Este foarte interesant de văzut cum vor reacționa SUA și UE în cazul în care BRICS va căpăta o asemenea amploare. Această evoluție ar putea da peste cap toate planurile politice și comerciale ale Occidentului.
Chiar acesta este obiectivul Rusiei și al Chinei. Este important și cum va evolua relația Israel – Iran, adaugă Turkiye Gazetesi.
Pentru că după summitul de la Kazan, Israelul va avea în față un Iran mai puternic politic și strategic. BRICS este acum o oportunitate pentru Iran. Teheranul vrea să colaboreze cu țările islamice membre și să încercuiască Israelul din punct de vedere politic, militar și comercial, scrie Turkiye Gazetesi.
Acceptarea Turciei ar adăuga o putere geopolitică BRICS
Acceptarea Turciei – un stat cu 85 de milioane de cetățeni și a 19-a cea mai mare economie a lumii – ar adăuga o putere geopolitică BRICS, care caută în mod activ să- și extindă calitatea de membru și este adesea privită ca o contrapondere a G7 condus de Occident.
Aceste evoluții au loc într-un moment în care loialitățile strategice ale Turciei par să se clatine. Relațiile SUA-Turcia au fost recent la un nivel scăzut , iar în ultimul an, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a amenințat că se va „ despărți ” de UE și a anunțat aspirațiile la aderarea permanentă la Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO).
Înainte de aceasta, înclinațiile spre vest ale Turciei erau în general considerate de la sine înțelese. Președintele fondator al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk, a construit o ordine seculară și a lucrat pentru a stabili ceea ce el considera locul de drept al Turciei în Europa și Occident. Acest lucru s-a realizat când, în 1952, Ankara a acceptat o ofertă de a adera la NATO .
O jumătate de secol mai târziu, ministerul turc de externe a căutat relații mai strânse cu vecinii săi musulmani, sub îndrumarea lui Erdogan, care și-a afirmat întotdeauna identitatea islamică, făcându-i pe unii să se teamă că politica seculară a Turciei ar putea fi anulată și politica sa externă deraiată de sensibilitățile islamiste. Astfel de temeri s-au dovedit în mare parte exagerate. Abordarea zero-probleme-cu-vecini a ministrului de externe de atunci, Ahmet Davutoglu, a fost ghidată la fel de mult de pragmatism, cât și de ideologie.
Există un pragmatism similar în deschiderile recente ale Ankarei către BRICS. Pe măsură ce economia sa s-a dezvoltat în primele două decenii ale secolului 21, Turcia a devenit mai încrezătoare pe scena internațională. Acum are mai puține rețineri în a urma o politică externă care nu respectă linia partenerilor săi occidentali. Între timp, Ankara a devenit din ce în ce mai frustrată de lipsa de progrese în ceea ce privește aderarea sa la UE. Discuțiile de aderare au început în 2005, dar sunt moribunde de ceva timp.
Relația de încălzire a Turciei cu China este, de asemenea, semnificativă. Comerțul cu China a crescut rapid, astfel încât este acum al doilea cel mai mare partener comercial, Ankara sperând să extindă exporturile agricole către Beijing. Turcia face, de asemenea, parte din Inițiativa Noul drum al mătăsii a Chinei, legând-o cu mai multe dintre statele turcice din Asia Centrală, care sunt și membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai. În consecință, căutarea aderării la BRICS are sens pentru factorii de decizie din Turcia.
Un analist turc a subliniat că, pe măsură ce centrul de greutate geopolitic global se mută din emisfera vestică în Indo-Pacific, Turcia ar putea foarte bine să-și piardă pârghia strategică de punte între Est și Vest . Aici, din nou, aderarea la BRICS va oferi Ankarei beneficii, integrându-o într-un bloc în curs de dezvoltare care se întinde pe regiuni și conectează economiile în plină dezvoltare.
Atracția BRICS
Odată văzut ca un „tigru de hârtie”, BRICS este din ce în ce privită ca o forță majoră, atrăgând puteri mijlocii care sunt dornice să-și stimuleze economiile prin expertiză în tipurile de sectoare avansate, cum ar fi tehnologia înaltă, energia regenerabilă și tehnologia informației la care China, lider global în industriile de ultimă oră, a excelat.
O analiză a fondatorilor și a noilor membri ai BRICS evidențiază interesele lor divergente. China și Rusia se opun cu fermitate ordinii globale conduse de SUA, dar le lipsește un set coerent de valori în spatele acestei poziții, în timp ce India urmărește o strategie de multi-aliniere, angajându-se atât cu SUA, cât și cu celelalte mari puteri. Brazilia și Africa de Sud, deși mai puțin confruntabile, au adoptat și ele politici externe flexibile, angajându-se activ în afacerile globale, în special în regiuni precum Orientul Mijlociu.
Între timp, Brazilia menține relații economice solide cu SUA și UE, întreținând în același timp legături cu China și alți membri BRICS. Africa de Sud își echilibrează politica externă între partenerii săi occidentali și relațiile sale în creștere cu economiile emergente.
Dintre noii membri, Iranul se aliniază poziției anti-occidentale a Chinei și Rusiei, deși noul său președinte, Masoud Pezeshkian, nu a ascuns dorința sa de a îmbunătăți legăturile cu Europa, în special. Emiratele Arabe Unite, un contributor pe termen lung și semnificativ la economia SUA, cu peste 30 de ani de investiții substanțiale, își folosește calitatea de membru BRICS în primul rând pentru a lărgi parteneriatele cu țări, în special China.
Egiptul, care se confruntă cu provocările economice, și-a asigurat recent un ajutor de 8 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internațional, dominat de Occident, în timp ce Etiopia, confruntă cu tensiuni financiare și crize interne proprii, a apelat, de asemenea, la FMI pentru un împrumut de 3,4 miliarde de dolari.
Diferențe de valori
Aceste disparități între membrii BRICS dezvăluie un grup mai definit de diferențele sale decât de orice valori sau interese comune. Mai degrabă decât un bloc unificat, BRICS se remarcă prin diversele provocări interne și complexitățile pe care le aduc, susține Burak Elmalı, cercetător la Centrul Mondial de Cercetare TRT din Istanbul.
Dezbaterea privind extinderea este un prim exemplu – în timp ce China pledează pentru o extindere rapidă pentru a-și amplifica influența, țări precum India și Brazilia își exprimă prudență, temându-se că un grup mai mare le poate dilua propriile interese strategice. În mod similar, angajamentul cu Occidentul dezvăluie rupturi adânci; Rusia, izolată din cauza sancțiunilor, încearcă să aprofundeze alianțele anti-occidentale, în timp ce India, Brazilia și Africa de Sud mențin legături complexe, dar cruciale cu puterile occidentale.
Aceste tensiuni sunt agravate de rivalitatea durabilă dintre China și India, unde disputele de frontieră și ambițiile regionale concurente complică și mai mult acțiunea colectivă.
Cu toate acestea, apartenența la BRICS oferă avantaje semnificative în ciuda provocărilor multiple. Blocul oferă statelor membre o platformă pentru a colabora în comerț, creștere economică, dezvoltarea infrastructurii și cooperare financiară și pentru a reduce dependența acestora de instituțiile dominate de Occident, inclusiv FMI și Banca Mondială cu sediul la Washington. Noua Banca de Dezvoltare (NDB), deși încă evoluează de când BRICS a lansat-o în 2015, servește ca o sursă alternativă de finanțare pentru țările în curs de dezvoltare. În plus, parteneriatele economice din cadrul BRICS facilitează accesul la piețe diverse, sporind oportunitățile comerciale și de investiții în economiile emergente.
Mai este un drum lung de parcurs. BND a fost conceput pentru a completa, nu a concura cu instituții precum FMI și Banca Mondială. Axat în primul rând pe proiecte de infrastructură, obiectivul BND de a acorda împrumuturi în monede locale este împiedicat de dominația continuă a dolarului. A scăpa de această dependență necesită strategii pe termen lung, deoarece nu toate țările membre, spre deosebire de yuanul Chinei, posedă monede stabile.
Tendințele de împrumut ale noilor membri vor fi un indicator crucial al modului în care evoluează arhitectura financiară a BRICS. De exemplu, Egiptul, care a primit recent un ajutor de 8 miliarde de dolari de la FMI, își propune să ia un împrumut de 1 miliard de dolari de la BND până la sfârșitul anului. Acest lucru sugerează că o abatere semnificativă de la dependența de dolari și de instituțiile financiare existente rămâne o perspectivă îndepărtată.
Având în vedere obstacolele, noțiunea unei coaliții BRICS dominante care să contracareze influența occidentală rămâne în mare parte aspirațională. Adevărata atracție pentru potențialii membri constă în oportunitatea de a-și amplifica vocea colectivă în guvernarea globală, încurajând multipolaritatea și atenuând dominația occidentală.