Banca pentru infrastructură

Infrastructura Statelor Unite ale Americii e tot mai şubredă.

Propunerea făcută de preşedintele Obama, de a crea o bancă naţională pentru proiectele de infrastructură şi de a accelera astfel cheltuirea banilor alocaţi acestor proiecte poate fi, politic, o idee bună sau nu. Dar cu siguranţă este o strategie bună - atât pe termen scurt, cât şi lung.

Propunerea, ce are nevoie de aprobarea Congresului, nu va crea locuri de muncă imediat, dar oricum a devenit dureros de clar că piaţa muncii va avea nevoie de ani buni să îşi revină. A accelera finanţările, astfel încât cele 50 de miliarde să fie disponibile mai repede este o idee controversată. În domeniul construcţiilor, raţa şomajului este de 17%, aproape dublul mediei naţionale şi există riscul creşterii ratei pe măsură ce stimulentele acordate până acum sunt cheltuite.

Totuşi, natura investiţiei în infrastructură e important de înţeles: ea nu este dependentă de decizia consumatorului de a cheltui, în loc să îşi achite datoria. Obama propune ca plata pentru aceste cheltuieli să vină din micşorarea scutirilor de taxe ce au tot fost acordate companiilor petroliere.

Chiar şi în vremuri economice mai bune, propunerile lui Obama ar avea sens. Infrastructura ţării e tot mai şubredă. Îmbunătăţirile - Obama a vorbit de investiţii în trenuri de mare viteză şi control de trafic aerian de ultimă generaţie - ar putea creşte competitivitatea globală a Americii. În schimb, actualul sistem de finanţare este supus pierderilor, nu ia în calcul planificarea pe termen lung şi se bazează în principal pe menţinerea actualelor componente.

O bancă pentru infrastructură, căreia i se va lăsa un oarecare grad de independenţă politică ar putea aduce şi un grad binevenit de eficienţă actualul conglomerat de proiecte dictate de majoritatea congresională.

O astfel de bancă va putea ţine cont de nevoile regionale şi ar putea atrage capital privat. Însă preşedintele a mai venit de două ori cu această propunere şi va fi dificil să convingă Congresul să mai scoată din „puşculiţă" încă 50 de miliarde de dolari.