Ar accepta Pakistanul să schimbe focoasele nucleare în dolari?

Raidul talibanilor asupra bazei navale din Karachi arată de ce statul pakistanez nu poate fi un custode de încredere al celor mai letale arme din lume. E posibilă denuclearizarea sa?

Atacul talibanilor de duminica trecută asupra bazei aeriene navale din Karachi poartă un mesaj: „Pakistanul nu mai este un teritoriu contestat, ci a devenit categoric terenul lor”, crede Kapil Komireddi, un comentator indian. Deşi puterea formală nu se află în mâinile lor, totuşi sunt puţini cei care îndrăznesc să conteste viziunea extremiştilor. „Bătălia pentru suflete şi minţi s-a terminat. Pakistanul moderat, dacă a existat vreodată, este mort”, spune Kapil Komireddi. Atacul din Karachi se adaugă celui desfăşurat imediat după eliminarea lui Osama bin Laden, când atentatori sinucigaşi au aruncat în aer un centru de recrutare al Corpurilor de Frontieră ucigând 80 de oameni şi rănind grav alţi 120.

În ultimii ani, autoritatea formală a Islamabadului a devenit ea însăşi ţinta unui asalt islamist. Asasinarea fostului premier Benazir Bhutto, în 2008, face parte dintr-un pattern mai larg care continuă şi astăzi. Un val de asasinate a cuprins Pakistanul încă din primele luni ale acestui anului: în ianuarie, guvernatorul Punjabului (Salmaan Taseer) a fost asasinat, iar în martie ministrul minorităţilor (Shahbaz Bhatti - singurul creştin din guvern) a fost împuşcat în Islamabad. Ambii erau susţinătorii unei societăţi deschise, tolerante, egalitare, în care dezbaterea este protejata şi „oamenii nu sunt ucişi doar pentru că îşi exprimă opinia”. Cert este că islamiştii talibani lovesc chirugical în punctele gravitaţionale ale autorităţii statului formal. Între timp, armata naţională pare un organism tot mai polarizat, cu o loialitate fracturată, infiltrat, vulnerabil şi tot mai nesigur în gestiunea arsenalului său nuclear. În cele din urmă, până şi un focos nuclear ajuns în mâinile talibanilor ar însemna o ameninţare teribilă chiar pentru Pakistan.

Pentru a preîntâmpina acest coşmar şi pentru a salva Pakistanul de el însuşi, o opţiune ar fi denuclearizarea sa. Dar cum? America ar putea cumpăra arsenalul pakistanez, propune Bret Stephens într-un editorial din Wall Street Journal. La schimb, Washingtonul ar acorda ample privilegii economice şi garanţii de securitate după modelul celor oferite Israelului (avioane F-35, tancuri M-1 Abrams, elicoptere Apache). Recent, în timpul unei vizite în SUA, preşedintele Pakistanului a cerut 100 de miliarde de dolari pentru a evita colapsul economic. Ce-ar fi dacă acesta ar fi preţul de plecare pentru o licitaţie internaţională (coordonată de America plus alţi donatori occidentali) asupra arsenalului nuclear pakistanez?

Se ridică însă întrebarea: ce stat din lume ar fi disponibil să renunţe la poliţa sa de asigurare ultimă? Această veritabilă asigurare de viaţă? Şi fără de care potenţialul său de „mare putere regională” ar fi ca şi inexistent? În cele din urmă, Pakistanul, „o ţară care şi-a sărăcit majoritatea poporului, a îmbogăţit o minoritate coruptă, care a devenit adăpost şi bază teroristă împotriva vecinilor, care şi-a pierdut controlul asupra serviciilor secrete, a radicalizat un număr necunoscut de musulmani în madrassele sale şi a exportat tehnologie nucleară în Libia şi Iran”, este o putere regională doar în virtutea statului său nuclear. Deşi reteţa denuclearizării a mai funcţionat în trecut – în cazul Kazahstanului,  Belarusului, Ucrainei, Africii de Sud şi chiar al Libiei –, totuşi niciunul dintre aceste state nu avea chiar peste graniţă un inamic existenţial dotat cu arme nucleare.  Iar pentru mulţi pakistanezi, teama de India este încă o rană deschisă.