Alegeri în Iran: teorie politico-religioasă contra pragmatism economic

Foştii combatanţi ai războiului dintre Iran şi Irak, din anii 1980-1989, se luptă pentru putere cu exponenţii vechii gărzi religioase Alegătorii iranieni se vor prezenta mâine la urne

Foştii combatanţi ai războiului dintre Iran şi Irak, din anii 1980-1989, se luptă pentru putere cu exponenţii vechii gărzi religioase

Alegătorii iranieni se vor prezenta mâine la urne pentru a-şi desemna reprezentanţii în parlament, într-un scrutin care se anunţă fără prea mari surprize. Conservatorii au victoria asigurată, în condiţiile în care Consiliul Gardienilor a respins candidaturile a numeroşi reformatori. Campania electorală pentru alegerile legislative a arătat însă influenţa unei noi forţe politice radicale, aceea a foştilor combatanţi, care domină în prezent scena politică din Iran.

În ajunul alegerilor, apele nu sunt limpezite la Teheran. Ali Eshraghi, nepotul ayatolahului Khomeini, a renunţat să mai participe la scrutinul de mâine. A luat decizia după ce candidatura i-a fost respinsă. Scos din cursa electorală a fost şi vărul său, Hassan Khomeini, un alt moştenitor al fondatorului Republicii Islamice, care a lansat o serie de critici dure la adresa autorităţilor şi a denunţat "'militarizarea'' politicii, comentează cotidianul francez "Le Figaro".

Cei doi au pus la zid în special noua clasă conducătoare, provenită, ca şi preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, din rândul Gardienilor Revoluţiei (pasdarani), armata ideologică a regimului de la Teheran. Bătălia care s-a conturat în timpul campaniei electorale dezvăluie, de fapt, noile linii de fractură în cadrul sistemului politic iranian.

Lupta între conservatori şi reformatori, care a dominat scena politică între 1997-2005, în timpul preşedinţiei lui Mohammed Khatami, nu mai este acum la ordinea zilei. La aproape 30 de ani de la preluarea puterii de către liderii religioşi, acum se duce o luptă între "'turbani'' şi "pasdarani". Mai concret, între vechea gardă religioasă şi foştii combatanţi ai războiului dintre Iran şi Irak din perioada 1980-1989.

Reînnoirea generaţiilor politice

Bernard Hourcade, cercetător la institutul francez CNRS, spune că este vorba despre o "'reînnoire logică a generaţiilor politice'' din Iran. "'Pasdaranii'' s-au dus de tineri pe front pentru a-şi apăra ţara, în timp ce liderii religioşi preluau controlul puterii economice şi politice.

Ei sunt acum trecuţi de 50 de ani. Sunt intelectuali şi vor să facă parte dintre cei care decid, astfel că vizează posturi-cheie, afirmă Horcade. Specialistul francez susţine că nu este vorba despre o militarizare, ci despre o dorinţă de "'a cuceri puterea confiscată de liderii religioşi''. Cercetătorul de la CNSR mai afirmă că ascensiunea "pasdaranilor" a fost progresivă: la alegerile municipale din 2003, la legislativele din 2004 şi, punctul culminant, la scrutinul prezidenţial din 2005.

Votul provinciilor

Blocarea candidaturilor reformatorilor la alegerile legislative de către comisia de supraveghere ce depinde de Ministerul de Interne, apropiat de preşedintele Ahmadinejad, este un alt factor care nu trebuie neglijat. Potrivit datelor oficiale oferite de Consiliul Gardienilor, 4.500 de candidaţi au fost acceptaţi pentru scrutinul de mâine şi 2.200 au fost respinşi.

Printre aceştia, se află numeroşi reformatori, care astfel au intrat în cursă pentru mai puţin de jumătate din cele 290 de locuri din parlamentul de la Teheran. Pe de altă parte, reţinerea de care au dat dovadă susţinătorii lui Khatami la precedentele alegeri, în special tinerii şi femeile, dezamăgiţi de încetinirea reformelor, a uşurat sarcina foştilor "pasdarani".

Fariba Adelkhah, cercetător la Ceri-Science Pro, estimează că o mare importanţă va avea acum votul celor din provincii, care sunt mai degrabă tentaţi să aleagă "'proiectele concrete de dezvoltare economică'' propuse de noii actori politici de la Teheran, fără să se lase impresionaţi de sloganurile reformatorilor privind "'democraţia islamică''. "'Acum, oamenii iau în calcul eficienţa şi profesionalismul. În provincii, alegătorii nu mai votează teorii politico-religioase, ci proiecte concrete'', menţionează Fariba Adelkhah.

Foştii "pasdarani" au înţeles ce vor oamenii, însă sunt departe de a constitui o forţă unită. "'Două clanuri distincte s-au afirmat în ultima vreme'', explică Bernard Hourcade. "'Pe de o parte, sunt oameni ca preşedintele Ahmadinejad, care susţin ideologia islamică şi provocarea pe scena internaţională; de cealaltă parte sunt personalităţi precum Mohammad Bagher Ghalibaf, primarul Teheranului, sau Ali Larijani, fostul şef al Consiliului Suprem al Securităţii Naţionale, pentru care islamul şi naţionalismul sunt valori importante, dar combinate cu un fel de mondializare, pentru a evita izolarea Iranului pe plan internaţional. Aici se joacă adevărata bătălie pentru putere", subliniază Hourcade, citat de "Le Figaro".

Disputa nucleară, umbrită de problemele economiei

Creşterea preţurilor la alimente, şomajul şi lipsa investiţiilor străine sunt problemele care îi preocupă pe iranienii de rând mai mult decât confruntarea dintre Iran şi Occident asupra programului nuclear.

Hassan Hosseini este măcelar la Islamshahr, localitate situată la 50 de kilometri de capitală. În magazinul aproape gol de care se ocupă, le explică ziariştilor străini care sunt îngrijorările oamenilor. "Preţul la carne a crescut cu 20% numai în cursul lunii trecute.

Sunt oameni fără posibilităţi, care sunt într-o situaţie critică", afirmă Hosseini. Potrivit Reuters, aceste probleme ar trebui să-l îngrijoreze pe preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, care a preluat puterea în urmă cu trei ani, promiţându-le oamenilor că se vor bucura cu toţii de banii obţinuţi din vânzarea petrolului iranian.

Numeroşi analişti susţin că problemele economice vor eclipsa disputa Teheranului cu Occidentul pe tema programului nuclear. Aceasta, în ciuda faptului că scrutinul are loc la mai puţin de două săptămâni după ce Consiliul de Securitate a adoptat, pentru a treia oară, un set de sancţiuni la adresa Iranului.

Inflaţia, motiv de îngrijorare

Scrutinul legislativ va reprezenta şi un test de popularitate pentru preşedintele Ahmadinejad. Liderul de la Teheran, care nu de puţine ori s-a prezentat drept un apărător al săracilor, este acum din ce în ce mai criticat în parlament şi în presa iraniană, pentru că nu reuşeşte să ţină sub control inflaţia, evaluată oficial la 20%.

Economiştii de la Teheran pun creşterea inflaţiei pe seama subvenţiilor acordate de guvern pentru benzină şi alimente. Preşedintele Ahmadinejad, care la alegerile de anul viitor va dori fără îndoială să obţină un nou mandat, susţine însă că problemele sunt exagerate de criticii săi şi promite că va lua măsuri pentru a stopa creşterea preţurilor la bunurile de larg consum.

Knut Ostby, directorul programului ONU pentru dezvoltare în Iran, avertizează că inflaţia riscă să accentueze prăpastia între bogaţi şi săraci. "Salariile nu ţin pasul cu inflaţia, iar cei care au acum puţin se vor descurca din ce în ce mai greu", a avertizat Ostby.

El a salutat însă atenţia acordată de autorităţi protecţiei sociale şi proiectelor de dezvoltare. Criticat pentru situaţia economică, liderul de la Teheran are însă susţinerea populaţiei pentru poziţia intransigentă în dosarul nuclear, deşi nu puţini politicieni de la Teheran estimează că această politică riscă să izoleze din ce în ce mai mult Iranul pe scena internaţională.

Gărzile revoluţionare mizează pe conservatori

Generalul Mohammad Ali Jaafari, şeful Gărzilor revoluţionare, armata ideologică a regimului iranian, şi-a anunţat, la sfârşitul săptămânii trecute, suportul politic pentru conservatori, în contextul în care numeroase candidaturi ale reformatorilor au fost respinse.

Anunţul a fost făcut cu ocazia unei reuniuni cu responsabili ai miliţiilor islamiste, Bassidji. După numirea sa în fruntea Gărzilor revoluţionare, în septembrie 2007, Mohammad Ali Jaafari a preluat şi şefia corpului Bassidji care, potrivit cifrelor oficiale, numără peste 10 milioane de membri.

Sprijinul lui Jaafari pentru conservatori este fără precedent. "Pentru a continua calea revoluţiei islamice, susţinerea acordată curentului apărătorilor principiilor (termen care îi desemnează pe conservatori -n. red.) este necesar, inevitabil, este o datorie divină", a declarat generalul Jaafari.

Este pentru prima dată că un şef al Gărzilor revoluţionare îşi manifestă sprijinul deschis pentru curentul conservator. Liderii Republicii islamice susţin, de obicei, că militarii nu au voie să intervină în mod direct în viaţa politică, chiar dacă Gărzile revoluţionare au fost întotdeauna aproape de conservatori.

Jaafari a făcut un apel şi către miliţiile Bassidji să îi sprijine pe conservatorii care controlează deja guvernul şi parlamentul. Cu alte cuvinte, nici nu se pune problema ca cei din curentul conservator să piardă controlul celor două foruri.

Scrutinul nu stârneşte interesul studenţilor

Studenţii iranieni se arată indiferenţi faţă de alegerile legislative de mâine. Puţini cred că, prin votul lor, pot schimba într-adevăr ceva la Teheran. Yasman Nili, 23 de ani, studentă la ştiinţe sociale, care l-a susţinut pe fostul preşedinte moderat, Mohammad Khatami, la precedentele alegeri, spune că va vota numai pentru a-şi îndeplini datoria cetăţenească, şi nu pentru că ar avea încredere în vreunul dintre candidaţii pentru cele 290 de locuri din parlament.

"Nu am un candidat favorit şi nu cred că vreunul dintre ei va face ca situaţia să fie mai bună", a declarat Nili pentru Reuters. Pe de altă parte, lucrurile nu se vor schimba dacă toţi se vor abţine de la vot, recunoaşte tânăra studentă la Universitatea Alameh Tabatabai.

La sfârşitul anilor '90, studenţii iranieni au susţinut reformele sociale şi politice promovate de Khatami, dar mulţi dintre ei au fost dezamăgiţi pentru că puţine dintre acestea s-au materializat. Aceleaşi promisiuni sunt făcute acum şi de moderaţi, dar tinerii nu-şi pun prea multe speranţe că acestea vor deveni realitate.

La rândul său, Rezvan Talebzadeh, student la Arte Plastice, spune că va vota, dar se arată puţin încrezător că promisiunile de campanie se vor concretiza. Pe de altă parte, Nariman Mostafavi, student la Universitatea din Teheran, afirmă că guvernul îi încurajează pe tineri să voteze, dar nu găseşte mijloacele să-i şi motiveze.

"Sub mandatul lui Khatami, multe promisiuni nu au fost niciodată puse în practică. Studenţii şi-au pierdut acum interesul", explică Mostafavi. Un alt student al Universităţii din Teheran, care nu a vrut să‑şi dezvăluie identitatea, spune că scrutinul nu-l atrage deloc. "Nu-i cunosc pe candidaţi şi nici nu simt nevoia să-i cunosc. Nu voi merge la vot de data aceasta. Promisiunea de schimbare în Iran este doar o iluzie", a mărturisit el pentru Reuters.