Ucrainenii nu mai pot să comunice cu rudele lor aflate în „lagărul digital“ al lui Putin

Pe măsură ce accesul la Telegram devine tot mai instabil în teritoriile ocupate de Rusia din Ucraina, comunicarea dintre locuitorii de acolo și rudele aflate în zone controlate de Kiev se fragilizează vizibil, pe fondul restricțiilor tot mai stricte impuse asupra internetului și platformelor de mesagerie.

Orașul Donețk, sub contolul rușilor/FOTO:X

Pentru mulți oameni, Telegram a rămas principalul canal de legătură. Însă utilizatorii semnalează din ce în ce mai des apeluri întrerupte, mesaje întârziate și perioade de nefuncționare a serviciului.

În paralel, cei din teritoriile controlate de Ucraina spun că întâmpină dificultăți în a-și contacta rudele de dincolo de linia frontului, într-un context în care autoritățile ruse își intensifică eforturile de control asupra infrastructurii digitale.

„Practic, acesta era singurul canal de comunicare cu rudele”, a declarat Maria, a cărei familie se află în Donetsk, aflat sub ocupație rusă, pentru publicația Kyiv Independent.

„Îl blochează și apoi îl repun în funcțiune”

De la începutul invaziei la scară largă, Rusia a urmărit să preia controlul asupra infrastructurii digitale din teritoriile ocupate, redirecționând traficul de internet prin sisteme proprii și limitând accesul la platforme externe. În ultimele luni, aceste măsuri s-au intensificat.

Aplicațiile de mesagerie sunt printre principalele ținte. WhatsApp și Instagram sunt deja sever restricționate, iar platforme precum Viber, Signal, Discord sau Facebook Messenger sunt în mare parte blocate sau funcționează intermitent, inclusiv prin VPN.

În acest context, utilizatorii spun că inclusiv Telegram a devenit mai puțin fiabil și, în unele cazuri, funcționează doar parțial.

„În acest moment, singura modalitate de a comunica este dacă ei mă sună pe mine. Eu nu îi pot apela”, a spus Maria.

În martie, au apărut informații potrivit cărora autoritățile ruse ar fi luat în calcul blocarea completă a Telegram începând cu 1 aprilie. Oficialii de la Moscova și presa pro-guvernamentală au descris platforma ca un risc de securitate, acuzând-o că facilitează distribuirea de informații interzise și activități ilegale.

În paralel, autoritățile promovează alternative locale, inclusiv aplicația MAX, susținută de stat, prezentată drept o opțiune mai sigură.

Deși o oprire completă a Telegram nu s-a materializat, accesul rămâne instabil, variind în funcție de regiune și de infrastructura de conectare.

„Dacă Telegram dispare, comunicarea devine imposibilă. Nu știu ce vom face atunci”, a adăugat Maria. În regiunea Zaporijjea, Telegram pare să funcționeze încă prin VPN, însă cu întreruperi frecvente.

Olena, care păstrează legătura cu părinții aflați în zone ocupate, spune că, deși comunicarea este încă posibilă, aceasta este tot mai limitată.

„Oamenii se pregătesc deja pentru dispariția Telegram”, afirmă ea, precizând că mulți au început să instaleze VPN-uri și aplicații alternative.

Chiar și acolo unde comunicarea continuă, riscurile sunt ridicate. Locuitorii spun că telefoanele sunt verificate frecvent la punctele de control, iar orice conținut considerat legat de Ucraina poate atrage interogatorii sau detenții. „Discutăm doar lucruri obișnuite. Nimic politic, pentru că totul este monitorizat”, a spus Olena.

De la blocaje punctuale la control sistemic

Experții afirmă că Rusia nu se limitează la blocarea unor site-uri sau aplicații individuale, ci restructurează modul în care este gestionat traficul de internet.

„Nu schimbă cablurile, ci rutele”, a explicat Mikita Kniș, specialist în securitate cibernetică, pentru Kyiv Independent.

În teritoriile ocupate, traficul este redirecționat prin infrastructură controlată de stat, unde poate fi filtrat și monitorizat.

Dacă anterior era folosit un sistem de tip „listă neagră”, care bloca anumite platforme, acum se conturează un model de tip „listă albă”, în care doar serviciile aprobate de stat rămân accesibile. Kniș descrie acest model ca pe un „lagăr digital”, în care accesul la informație este strict controlat.

„Imaginează-ți o clădire cu multe uși, iar acum a rămas una singură, care duce spre Moscova”, a spus el.

Instrumentele de ocolire a restricțiilor sunt, de asemenea, vizate. VPN-urile, utilizate pe scară largă pentru evitarea cenzurii, sunt tot mai restricționate. Ministrul rus al dezvoltării digitale, Maksut Șadaev, a declarat că guvernul urmărește reducerea utilizării acestora.

„Dacă VPN-ul nu este pe lista aprobată, pur și simplu nu se conectează”, a explicat Kniș.

În paralel, sistemul rus de interceptare SORM oferă serviciilor de securitate acces direct la datele care circulă prin rețelele de telecomunicații, permițând corelarea activității online cu identitatea utilizatorilor. „Dacă cineva se conectează fără VPN, sistemul poate vedea tot: cine este și ce accesează”, a spus Kniș.

Chiar dacă criptarea limitează accesul la conținut, metadatele — inclusiv cine comunică cu cine și când — rămân vizibile.

Autocenzură și adaptare

În aceste condiții, locuitorii din zonele ocupate spun că își adaptează comportamentul pentru a evita suspiciunile. Olena afirmă că șterg în mod regulat mesajele și apelurile. „Totul se șterge. Rămân doar lucruri neutre”, spune ea.

Potrivit acesteia, practica a devenit comună încă din primele săptămâni ale războiului, când oamenii au realizat că inclusiv conversațiile private pot fi riscante.

Controlul informației ca strategie politică

Analiștii consideră că restricțiile asupra internetului fac parte dintr-o strategie mai amplă de control politic și social.

„Kremlinul vede controlul informației ca pe un instrument de supraviețuire a regimului”, a declarat Ryhor Nizhnikau, expert în Rusia la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale.

În teritoriile ocupate, acest control este aplicat mai agresiv, cu scopul de a limita accesul la surse alternative de informație și de a reduce legăturile cu Ucraina.

Potrivit experților, modelul reflectă și experiențe din alte state autoritare, unde platformele online au fost folosite pentru mobilizare politică.

Deși există nemulțumiri în rândul populației, este puțin probabil ca aceste politici să fie inversate în viitorul apropiat.

„Este un proiect pe termen lung”, a spus Nijnikau. „Și va continua să se intensifice.”