Statul român are puţine opţiuni în faţa grevei magistraţilor (Financial Times)

Statul român are puţine opţiuni în faţa grevei magistraţilor (Financial Times)

Când guvernul român a anunţat un pachet de reforme, menite să reducă salariile din sectorul public, nimeni nu a fost surprins de decizia angajaţilor, care au ameninţat cu greve. Însă, după ce judecătorii şi-au asigurat reglementări care arată că erau îndreptăţiţi la o creştere de salariu, acţiunea Consiliului Suprem al Magistraturii de a duce la bun sfârşit ameninţarea, a venit ca un şoc, scrie cotidianul Financial Times.

Cei mai mulţi dintre experţi consideră că greva începută la 1 septembrie este ilegală, însă fără şedinţe de tribunal există puţine şanse de a se da un verdict în acest caz.

Laura Ştefan, specialist  în probleme juridice în cadrul Societăţii Academice Române, declară crede că dacă poliţia face grevă tribunalele pot decide că ea este ilegală, însă nu există nimeni care să decidă asupra ilegalităţii grevei judecătorilor.

De la începutul grevei, mulţi judecători au refuzat să judece cazurile cu prioritare scăzută, care nu implică minori sau arestări.

Judecătorii sunt în grevă din cauza efectelor unei legi a plăţilor din sectorul public, care se referă la întregul sector public din România. Guvernul încearcă să implementeze această lege, cu încurajarea FMI. Legea salarizării unitare în sectorul public va lega toţi angajaţii publici de o grilă salarială definită prin multipli ai unui salariu de bază de 700 de lei (165 de euro) pe lună.

Este un instrument obtuz, admite unul dintre oficialii implicaţi în programul de finanţare, dar în condiţiile în care alegerile se apropie, nu este de nici un folos doar să avertizezi guvernul să reducă salariile, pentru că, dacă guvernul îşi ia numai un angajament superficial atunci nu se va întâmpla nimic.

Însă, cazul judecătorilor este unul foarte sensibil. De ani întregi, Uniunea Europeană face presiuni asupra României să îmbunătăţească calitatea sistemului juridic în lupta împotriva corupţiei. Guvernele succesive au întărit ramura judiciară, crescând independenţa sa faţă de Ministerul Justiţiei precum şi salariile judecătorilor şi procurorilor până într-acolo încât ei au ajuns să fie printre cei mai bine plătiţi funcţionari publici.

În prezent, un judecător începător primeşte un salariu de 600 de euro pe lună, comparativ cu salariul unui medic primar de urgenţe şi mai mult decât un profesor universitar.

Până în anul 2000, judecătorii erau încadraţi într-o grilă de salarizare prin care funcţionarii publici primeau suplimentări de salarii, pentru a compensa dificultăţile specifice activităţii lor. În cadrul acestei grile, oficialii de la care se cerea respectarea confidenţialităţii ca parte a responsabilităţii lor erau răsplătiţi cu un bonus special, la fel ca şi cei al căror loc de muncă implica un nivel de stres deosebit. Până de curând, folosirea unui computer ca parte a meseriei se răaplătea cu o suplimentare de salariu.

Bonusurile, care au fost introduse în anii '90, când salariul din sectorul privat a început să-l depăşească pe cel al funcţionarilor publici, au contribuit la o inflaţie semnificativă a salariului din sectorul public, cheltuielile din acest sector crescând cu 86% în ultimii trei ani.

Începând cu 2000, când bonusurile salariale pentru judecători au fost eliminate, atunci când salariile lor au început să le depăşească pe cele din restul sectorului public, judecătorii au căutat să obţină verdicte care să stipuleze că excluderea  bonusurilor în cazul lor este o discriminare.

Consiliul Suprem al Magistraturii, împreună cu judecătorilor de la Curtea Supremă, cer plata salariilor restante, în întregime.

Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei, a promis că va da curs acestor cereri, dar nu imediat. Compensarea în întregime a pretenţiilor salariale ale judecătorilor ar urma să se ridice la aproximativ 3 miliarde de euro, într-o perioadă în care guvernul prognozează un deficit bugetar de 7,2% pentru acest an, pe fundalul unei căderi a economiei, care s-ar putea contracta cu până la 10%.

Aceste chestiuni sunt cu atât mai întortocheate cu cât cei mai mulţi magistraţi, cei de la Curtea Supremă şi de la Consiliul Suprem al Magistraturii, şi-au văzut deja împlinite solicitările, dat fiind că bugetul lor provine direct de la Ministerul Finanţelor şi nu de la Ministerul Justiţiei.

Aşa cum afirma Laura Ştefan, situaţia este de aşa natură încât judecătorii cel mai bine plătiţi primesc tot ce solicită iar cei cu salariile cele mai mici nu primesc nimic.

Lidia Bărbulescu, preşedintele interimar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), declara, că spectacolul judecătorilor care emit decizii legat de propriile niveluri de compensare salarială doar creează 'aparenţa' unui conflict de interese: Judecătorii nu au luat în persoană decizii legat de situaţia lor, noi încercând să rezolvăm neînţelegerea de o manieră decentă. Ea mai preciza că sistemului judiciar trebuie să i se acorde un control independent asupra bugetului propriu, pentru a evita conflicte similare pe viitor.

Poziţia unică deţinută în cadrul societăţii de către judecători nu lasă guvernului decât foarte puţine instrumente la dispoziţie pentru a rezolva conflictul. Aşa cum arăta ministrul Predoiu, tot ceea ce poate face Ministerul Justiţiei este să discute cu magistraţii şi să le prezinte argumentele sale: Toate puterile îşi împart responsabilitatea pentru buna funcţionare a statului iar cei din fruntea profesiei juridice trebuie să înţeleagă nevoile noastre la fel ca şi pe cele ale sistemului judiciar.