Spania şi Catalonia, un mare pas spre necunoscut

Miting pentru independenţa Cataloniei FOTO AFP

Şeful Guvernului catalan, separatistul Carles Puigdemont, este convins că a câştigat duminică în referendumul de autodeterminare organizat unilateral, cu încălcarea Constituţiei spaniole, şi intenţionează acum să declare independenţa Cataloniei faţă de Spania. La rândul său, şeful Guvernului spaniol, conservatorul Mariano Rajoy, nu poate sta cu mâinile în sân.

Rezultatul referendumului de duminică era cunoscut dinainte. Mariano Rajoy s-a opus organizării acestui plebiscit interzis de justiţie şi i-a îndemnat pe oameni să nu iasă la vot. În schimb, Carles Puigdemont a mers până la capăt, sfidând Legea Fundamentală a Spaniei în interesul, potrivit lui, „legimităţii populare“ şi „angajamentului“ luat faţă de cei care l-au adus la putere. Un militant al separării Cataloniei de Spania, Puigdemont conduce de doi ani încoace cu sprijinul unei coaliţii pro-independenţă fragile. De fapt, datele arată că majoritatea catalanilor nu îşi doresc independenţa. Dar sentimentul exprimării asupra viitorului a crescut pe fondul escaladării verbale dintre cei doi politicieni. Şocul a fost inevitabil. Un fel de referendum a avut loc, iar consecinţele sale sunt în prezent imprevizibile.

Un „da“ ilegal şi în plin avânt

Pe de o parte, Carles Puigdemont nu dă vreun semn că ar renunţa la proclamarea independenţei în cursul acestei săptămâni. „În această zi de speranţă şi de suferinţă, cetăţenii catalani au câştigat dreptul de a avea un stat independent sub forma unei republici“, a declarat el înainte de publicarea rezultatelor. Liderul separatist catalan a menţionat de câteva ori Europa, solicitând o mediere internaţională. Însă nu va acţiona în conformitate cu negocierile. Dimpotrivă, a anunţat că va transmite în următoarele zile rezultatele scrutinului Parlamentului catalan, „pentru a pune în aplicare legea referendumului“, aprobată la 7 septembrie fără dezbatere de către o majoritate simplă şi suspendată de Tribunalul Constituţional Spaniol.

Carles Puigdemont, alături de soţia sa, românca Marcela Topor

Conform acestei legi, care este un fel de mini-Constituţie ce lichidează Legea Fundamentală a Spaniei şi statutul de autonomie al Cataloniei, secesiunea trebuie proclamată într-un interval de 48 de ore de la publicarea rezultatelor, în cazul victoriei taberei „da“.

În aceste condiţii, nu ar fi deloc o surpriză dacă Junts pel si („Împreună pentru da“) şi Candidatura unităţii populare (CUP, de extrema stângă) ar proclama miercuri independenţa Cataloniei, scrie „Le Monde“. În opinia unui lider al Ciudadanos, principalul partid de opoziţie, „Guvernul catalan se pregăteşte să aplice de miercuri un fel de echivalent al articolului 50 pentru Brexit“. Este vorba de „deschiderea unui proces de negociere lung şi laborios care le-ar permite, în fapt, să câştige timp pentru a căuta susţinători în comunitatea internaţională şi a-şi consolida blocul“, a spus el, citat de „Le Monde“.

Un „nu“ lipsit de viziune şi în expectativă

Pe de altă parte, Mariano Rajoy pare ferm în contracararea declaraţiei de independenţă. În caz de răzvrătire, legea îi permite să suspende autonomia Cataloniei şi să preia controlul asupra poliţiei regionale, Mossos d’Esquadra. Justiţia ar putea cere arestarea lui Carles Puigdemont şi a unor membri ai Guvernului regional catalan, vizat deja de anchete cu privire la deturnări de fonduri publice pentru organizarea referendumului. „Dacă se va produce aşa ceva, statul de drept va învinge, dar sistemul politic al Spaniei, cel al regiunilor autonome, va pierde“, a comentat pentru „Le Monde“ jurnalistul Xavier Vidal-Folch, autor al mai multor cărţi despre problema catalană. „Vor fi necesari mai mulţi ani pentru a-l reface şi a repara fracturile din cadrul societăţii“, a adăugat el.

Mariano Rajoy

Convins că reluarea economică ar putea „readuce raţiunea“ în rândul catalanilor şi că separatiştii vor nu vor trece peste neînţelegerile dintre ei, Rajoy a aşteptat ca timpul să rezolve lucrurile. Acestea au mers însă împotriva sa. În opinia separatiştilor, negocierile asupra sistemului de finanţare şi ameliorării statului de autonomie nu mai sunt de actualitate. Ei vor neapărat independenţa. „Cel care renunţă la independenţă moare imediat politic“, s-a exprimat chiar un lider al Stângii independiste catalane (ERC).

Principalele sindicate din Catalonia au făcut deja apel la o grevă generală pentru marţi, în scopul de a protesta faţă de violenţele poliţiei la adresa activiştilor pentru independenţă. Şi puternicele asociaţii pro-independenţă au lansat un avertisemnt către Puigdemont. „Aşteptăm angajamentul dvs deplin“, i-a transmis duminică seara Jordi Sanchez, liderul Adunării Naţionale Catalane (ANC), preşedintelui Generalitat. ANC organizează de câţiva ani încoace evenimente ample cu prilejul „Diada“, considerată sărbătoare naţională de către catalani.

Însă declararea independenţei contravine Constituţiei, iar Partidul Popular, aflat la putere în Spania, nu o va modifica pentru a permite un eventual referendum. Cel de duminică a fost „o simplă punere în scenă“, a apreciat Rajoy, felicitându-se pentru aplicarea „legii“.

Un simulacru fără învingători

Înverşunarea separatiştilor şi lipsa de viziune a şefului Guvernului spaniol, care se limitează la tratarea strict pe cale juridică a celei mai grave crize a Spaniei democrate, ar putea duce le evenimente mai grave.

Ciocniri între forţele de ordine şi militanţi pro-independenţă FOTO Arhivă

Niciuna dintre cele două părţi nu a ieşit câştigătoare duminică, notează „Le Monde“. Puigdemont se sprijină pe un simulacru de referendum, desfăşurat în lipsa standardelor democratice minime, cu urne opace şi un sistem informatic precar, unii reuşind chiar să voteze de mai multe ori. Rezultatele par desprinse dintr-o republică bananieră: 90% pentru independenţă, la o rată de participare de 42,3% (2,6 milioane de persoane). În ceea ce-l priveşte pe Rajoy, înfrângerea sa este dublă. Nu numai că nu a reuşit să împiedice referendumul, aşa cum s-a angajat, dar a pierdut bătălia morală. Imaginile cu bastoanele de cauciuc aplicate de poliţişti unor activişti pentru independenţă fac înconjurul lumii şi le dau acestora din urmă noi argumente.