Soldații ucraineni de pe frontul de est, mărturii despre bătălii pe muchie de cuțit: „Sunt mult mai puternici”

Soldații din mai multe unități de pe frontul de est au vorbit despre confluența de factori care le-a permis rușilor să copleșească apărătorii ucraineni - o combinație de tactici îmbunătățite și exploatarea avantajelor date de superioritatea numerică și de artilerie, relatează Washington Post.

Soldați ruși pe frontul din Ucraina FOTO PROFIMEDIA

Deși au reușit să răzbată uneori, ucrainenii au fost frecvent copleșiți de atacuri puternice ale rușilor - începând din vară, superioritatea numerică a rușilor s-a menținut constant.

O poveste s-a tot repetat - soldați ucraineni aflați la un pas de a câștiga o bătălie sunt în cele din urmă depășiți numeric după ce rușii trimit și mai mulții soldați, care, sprijiniți de drone și artilerie, schimbă în ultima clipă cursul, povestește, sergentul Andrii Bilozir, din Brigada Mecanizată 33.

A fost factorul care a înclinat balanța și la Vuhledar - căzut marți în mâinile forțelor ruse. Ucraineni au fost siliți să se retragă din acest oraș pe care l-au apărat înverșunat de la începutul invaziei.

„Am avut sarcina de a-i salva pe băieți”, a spus Bilozir despre retragerea trupelor în fața asaltului inamic reînnoit.

Din aceste mărturii un tipar a ieșit la iveală: rușii iau cu asalt câmpurile de luptă în grupuri mici, pentru a reduce la minimum detectarea și îngreuna riposta de foc, susținute de cantități superioare de artilerie și drone.

Dar rușii nu au îmbunătățit doar tacticile, ci și comunicarea, fapt care i-a ajutat să-și coordoneze atacurile. Cu toate că suferă pierderi uriașe, au spus soldații ucraineni, rușii dispun de avantajul numeric necesar pentru a menține presiunea, în timp ce în cazul lor ajutorul occidental nu compensează deficitul de echipamente.

O atare confluență de factori în favoarea Rusiei în raport cu provocarea permanentă cu care s-a confruntat Ucraina de a-și reface unitățile de luptă - precum și focusarea pe operațiunea de amploare în Rusia - a permis forțelor Moscovei să revendice teritoriu în regiunea Donețk într-un ritm și o agresivitate nemaivăzute de la declanșarea invaziei. Astfel, forțele ucrainene s-au tot retras zeci de kilometri pe un front împins la limită.

Pierderile teritoriale pe acest front au fost extrem de mari în această vară. La Vuhledar, ucrainenii au provocat pierderi grele rușilor în atacurile inițiale. Brigada Mecanizată 72, care a apărat orașul vreme de doi ani fără pauză, era epuizată, dar determinată, a dezvăluit sub rezerva anonimatului un ofițer din unitate.

Însă salvele de artilerie trase de ruși în zonă ating uneori pragul de 10 obuze la 1 în favoarea Rusiei, a spus el; iar bombele cu planare lansate din avioane sunt capabile să distrugă secțiuni întregi ale rândurilor tranșee, împreună cu soldații din ele. Forțele rusești au împins brigada din ce în ce mai în spate, a spus ofițerul, astfel încât forțele ucrainene riscau să fie încercuite.

Intervievat înainte de căderea Vuhledar, ofțerul a răspuns fără ezitare la întrebarea despre soarta orașului, prezicând ceea ce avea să se adeverească doar câteva zile mai târziu.

Rușii au cucerit teritorii într-un ritm nemaivăzut din 2022

Forțele ruse au câștigat teritoriu în august și septembrie într-un ritm nemaivăzut din 2022, a explicat Pasi Paroinen, analist la Black Bird Group, un grup de analiză de informații din surse deschise cu sediul la Helsinki. Presiunea a fost resimțită mai ales în regiunea de sud a Donețk. În acea perioadă, forțele ruse au extins teritoriul ocupat în Ucraina cu circa 823 de kilometri pătrați, a precizat Paroinen, dintre care aproximativ 694  au fost revendicați de-a lungul frontului dintre Bahmut și Vuhledar.

„Probleme fundamentale”

Cele mai abrupte pierderi de teritoriu au avut loc între mijlocul lunii august și jumătatea lunii septembrie, a spus Paroinen, o perioadă ce a coincis cu incursiunea ucraineană în regiunea rusă Kursk.

Această ofensivă surpriză lansată la începutul lunii august cu 30.000 de soldați, a fost parțial o încercare a Ucrainei de a deturna trupele inamice de la pozițiile lor pe frontul de est. Pariul nu a dat încă roade și, deși a revigorat moralul ucrainean, probabil că a contribuit la pierderile suferite din Donețk, au apreciat unii analiști, explicând că a însemnat trimiterea unor unități experimentate ce au parte de reaprovizionare prioritară și trupe proaspete care altminteri ar fi luptat în est.

Probabil că ofensiva de la Kursk a absorbit personal ucrainean și a exacerbat problema forței de luptă, una dintre principalele provocări pentru Kiev, a apreciat Rob Lee, analist la Institutul de Cercetare pentru Politică Externă. 

„Multe dintre acestea sunt probleme fundamentale și nu au fost rezolvate”, a precizat el, subliniind că situația s-ar putea îmbunătăți dacă Ucraina continuă ritmul de mobilizare a noi trupe, și, în plus e posibil să fi planificat deja și alte surprize operaționale.

Efectele avansului Rusiei se resimt deja în regiune

Pokrovsk, un nod de autostrăzi și feroviar cheie, esențial pentru eforturile Ucrainei de a deplasa trupe și echipamente în întreaga regiune Donețk, este un focar al atacurilor și al evacuărilor civile de săptămâni bune. Or, distrugerea căilor ferate și a podurilor înseamnă că acestea sunt efectiv pierdute, forțându-i să-și croiască rute mai lungi și mai periculoase prin zonă, au spus soldații.

Dar aspectul cel mai important al luptei de-a lungul acestei porțiuni a frontului din Donețk ar putea privi în mai mare măsură pierderea de trupe decât de teritoriu, a explicat Lee. 

„În ce moment devine acest lucru nesustenabil sau duce la probleme politice pentru una dintre părți?” se întreabă Lee. „Cred că aceasta este întrebarea strategică aici.”

Pe teren însă, soldații nu încearcă decât să reziste, în timp ce se adaptează la noile tacticile rusești.

Luptele de anul trecut au fost definite în bună parte de dueluri de artilerie și așa-numitele „atacuri cu carne de tun”, în care grupuri mari de soldați ruși nou mobilizați și slab pregătiți sunt aruncați în asalt.

Însă acum ucrainenii relatează despre trupe de asalt mai bine antrenate și bine echipate, care se deplasează în grupuri mai mici. De pildă, în urmă cu câteva luni, trupele ruse luau cu asalt apărarea în grupuri de 10- 20 de soldați, însă acum folosesc echipe de până la patru oameni, au spus soldații și analiștii.

Este o tactică familiară ucrainenilor, care au folosit-o la rândul lor toamna trecută, îngăduindu-le să recupereze numeroase așezări de la ruși. Dar diferența cheie acum, au spus soldații, este că Rusia a îmbinat conceptul cu avantajele lor în muniție și toleranța mare la pierderi umane. Noile echipamente de comunicații i-au ajutat, de asemenea, pe comandanții ruși să organizeze mai bine atacurile, și au sporit competența atacurilor cu drone.

Recent, pe un poligon de antrenament din regiunea Donețk, soldații din Brigada 68 Jaeger s-au antrenat noaptea cu mitraliere de calibrul .50 și M240 fabricate în SUA.

Soldații fuseseră angajați în luptă la nord de Selidove, unde trupele ruse au obținut câștiguri. Vitalii, un sublocotenent, a povestit cum echipe mici de trupe ruse bine pregătite coborau pe drumuri aflate în bătaia mitralierelor ucrainene și erau măcelărite.

„Ei nu cruță oamenii, iar oamenii lor sunt forțați să se deplaseze pe acele cărări. În ultimul loc unde am lucrat, e o răscruce de drumuri plină de cadavre, și ei tot vin, pentru că au ordine”, a spus el. „Există deja o masă neagră de cadavre. Este plin de cadavre”.

Unii ucraineni se simt încurajați de numărul mare de inamici morți, dar acest confort pare să se diminueze, întrucât  Moscova pare dispusă să sacrifice batalioane întregi numai să avanseze.

„Se întâmplă că trebuie să ne retragem mereu, pentru că rușii au mult mai multă forță”, a concluzionat Vitalii.