„Scopul final al lui Putin este să spargă NATO”, susține analistul britanic Niall Ferguson

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, mizează pe fisurile tot mai vizibile din lumea democratică occidentală și nu pare dispus să renunțe prea curând la agresiunea militară asupra Ucrainei. Într-un interviu acordat publicației ZN.UA, istoricul și analistul britanic Niall Ferguson avertizează că evoluțiile politice din Europa și Statele Unite lucrează, în acest moment, în favoarea liderului de la Kremlin.

Vladimir Putin, președintele Rusiei/FOTO:Profimedia

Ferguson subliniază că una dintre principalele speranțe ale lui Putin vine din schimbările electorale din trei dintre cele mai influente democrații europene – Marea Britanie, Franța și Germania. În toate cele trei țări, partidele populiste câștigă teren, fie conducând detașat în sondaje (în cazul Regatului Unit și al Franței), fie ajungând din urmă formațiunile aflate la guvernare (cum este cazul Germaniei).

„Tendințele politice sunt promițătoare din perspectiva lui Putin. El observă cum democrațiile occidentale intră într-o perioadă de instabilitate politică, iar acest lucru îl încurajează să continue”, afirmă Ferguson.

„Odată cu alegerea președintelui Trump, SUA a fost în mod clar obligată să se angajeze pe un curs diferit , iar noi ne aflăm de fapt în faza acestei schimbări. Mai mult, președintele Putin observă și schimbările electorale din cele trei principale state europene (în sens larg) - Marea Britanie, Franța și Germania. Ce vede el acolo? Partidele populiste sunt semnificativ înaintea partidului de guvernământ din Marea Britanie și Franța și merg mână în mână cu acesta în Germania. Așadar, tendințele politice sunt, de asemenea, încurajatoare din punctul său de vedere”, consideră el.

„Statele Unite se află într-o fază de tranziție, în care cursul politic se poate schimba semnificativ. Trump ar putea reseta relațiile cu Rusia, ceea ce i-ar conveni de minune lui Putin”, avertizează istoricul britanic.

„Cred că eșecul discuțiilor din Alaska a jucat un rol. Așadar, asistăm la un moment al adevărului atât pentru administrația Trump, cât și pentru NATO.

Întotdeauna mi-a fost clar că scopul final al lui Putin nu este pur și simplu să controleze Ucraina. Scopul final al lui Putin este să desființeze NATO. Așadar, acum asistăm la prima mișcare calculată de subminare a securității unui membru NATO. Dacă SUA și alți membri NATO nu reacționează, Putin va concluziona că NATO este o alianță pe moarte sau poate chiar moartă“, subliniază anlistul britanic.

Având în vedere volatilitatea situației globale și rolul SUA ca actor principal, Neil Ferguson a insistat pe responsabiliatea în creștere a UE și disponibilitatea Uniunii de a înțelege și accepta această responsabilitate.

„Europa are la dispoziție resurse enorme. Dacă ne uităm la amploarea programelor de asistență COVID-19 pe care UE le-a adoptat, acestea depășesc cu mult ceea ce i s-a oferit Ucrainei sub formă de asistență până acum. Acest lucru este absurd”, subliniază Neil Ferguson.

El consideră că este de neînțeles cât de mici sunt cheltuielile pentru apărare ale Europei în comparație cu cele ale Rusiei, având în vedere cât de mare este economia UE. El observă că schimbările recente ale politicii europene nu au dus la un rezultat clar pozitiv. Vestea bună, nu în ultimul rând sub presiunea președintelui Trump, este că Europa s-a angajat să își mărească semnificativ bugetul pentru apărare.

„În cazul Germaniei, aceasta este o chestiune foarte importantă, care necesită o modificare constituțională pentru a crește semnificativ cheltuielile pentru apărare, precum și pentru infrastructură. Minunat, genial, demult așteptat! Am fost la Berlin în iulie anul trecut și am pledat cu tărie pentru acest lucru înainte ca Friedrich Merz să devină cancelar. Vestea proastă este că aceste resurse sporite nu sunt traduse în echipamentele de care Ucraina are nevoie urgentă acum.”

Cum se comportă apărarea aeriană a Ucrainei în timpul celor mai recente și mai prelungite bombardamente aeriene? Merge bine, dar cam atât putem spune. Tot nu sunt suficiente. Lucrează Europa zi și noapte pentru a produce apărare aeriană comparabilă cu cea furnizată Ucrainei de către SUA? Nu. Există eforturi serioase de a extinde producția de drone așa cum fac rușii? Nu.” a mai spus istoricul britanic.

Ferguson a precizat că, deși Ucraina este deja lider în inovația tehnologică și poate produce singură drone în masă, tot nu își poate permite să cumpere tot ce are nevoie pentru apărare. Dintr-un motiv foarte simplu: diferența uriașă dintre resursele planificate de guvernele europene și volumul de finanțare care se traduce efectiv în echipamente pe care Ucraina le poate utiliza.

Pentru a susține această opinie, Ferguson recomandă analizarea cercetării și dezvoltării în domeniul apărării din SUA și UE. Primul lucru care îți atrage atenția este că există un ordin de mărime mai multă cercetare și dezvoltare în domeniul apărării în America decât în ​​Europa.

„Acest război nu va fi câștigat prin producerea a tot mai multor obuziere și a muniției aferente”, spune Neil Ferguson. „Acesta este un război despre o nouă frontieră tehnologică, în care apărarea antiaeriană este esențială. Aici Europa nu este deloc pregătită să își asume rolul pe care l-au jucat Statele Unite.”

Europa, prea îndatorată ca să-și mai permită apărare

Dincolo de peisajul politic, Ferguson atrage atenția și asupra unei realități economice îngrijorătoare. Majoritatea statelor europene sunt prinse într-o spirală a datoriei publice, care le limitează drastic capacitatea de a investi în apărare. Cu excepția Germaniei, aproape toate economiile europene plătesc mai mult pentru dobânzile aferente datoriilor decât pentru apărare – o vulnerabilitate strategică majoră în contextul unui conflict prelungit.

„Din perspectiva lui Putin, e o combinație favorabilă: instabilitate politică și slăbiciune economică. Iar el știe că Ucraina depinde de sprijinul acestor democrații care, istoric vorbind, sunt imprevizibile și oscilante”, mai spune Ferguson.

În contrapondere, Putin beneficiază de un sprijin tot mai consolidat din partea regimurilor autoritare. China, prin vocea lui Xi Jinping, și Coreea de Nord sunt aliați deschiși ai Rusiei, iar acest bloc autocratic oferă Moscovei un sprijin politic și economic greu de ignorat.

„Să nu uităm un lucru esențial: Putin contează pe sprijinul dictaturilor, în timp ce Ucraina este dependentă de voința democrațiilor. Iar această asimetrie devine periculoasă pe termen lung”, conchide Niall Ferguson.

„Statele Unite rămân puterea militară dominantă în lume, precum și principala economie. Desigur, în anumite privințe, Statele Unite își demonstrează puterea în negocierile privind comerțul, precum și în cele privind cheltuielile de apărare ale aliaților săi. Așadar, nu există nicio îndoială că Statele Unite sunt încă puterea dominantă în lume.

Problema este că se confruntă cu o axă de state autoritare: China, Rusia, Iran, Coreea de Nord. Trebuie să înfrunte aceste state în cel puțin trei teatre de război: Europa de Est, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat. Aceasta este o provocare chiar și pentru Statele Unite“, susține analistul britanic.