Sarkozy își povestește „iadul” din celulă: ce a scris fostul președinte în jurnalul său de detenției
0Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy descrie în detaliu cele 20 de zile petrecute în penitenciarul La Santé într-o carte-jurnal, în care vorbește despre condiții austere, vizite controversate și propria luptă pentru imagine, păstrând tonul unei victime a unei condamnări pe care o contestă.
Nicolas Sarkozy își dedică noua carte celor 20 de zile de detenție din penitenciarul La Santé, transformând experiența într-un volum de 213 pagini. Pentru fiecare zi petrecută în celulă, a scris peste zece pagini.
„Ar fi putut fi un hotel ieftin, dacă ignorai ușa blindată cu vizetă”, rememorează el în volumul lansat la o lună după eliberarea anticipată, pe 10 noiembrie.
Fostul președinte, condamnat pentru conspirație criminală în finanțarea ilegală a campaniei sale din 2007, spune că închisoarea a fost „iad”. Priveliștea era obturată de panouri din plastic, nu putea vedea cerul, iar nopțile erau marcate de huiduieli care răsunau în întregul penitenciar. Într-una dintre nopți, spune el, s-a trezit când un deținut a dat foc unei celule din apropiere, relatează CNN.
„O masă ar fi fost aproape mai moale”
Sarkozy descrie în detaliu șocul primei seri în celulă: „Când m-am așezat pe pat, care nu era făcut, am avut un șoc. Nu am simțit nici măcar în serviciul militar o saltea mai tare. O masă ar fi fost aproape mai moale”.
Chiar și așa, în aripa VIP, unde se află 18 celule, avea acces la televizor, frigider, duș și plită, condiții pe care mulți alți deținuți nu le au.
Vizite, controverse și încercări de a-și reabilita imaginea
Cartea notează și vizitele primite după gratii, inclusiv pe cea a ministrului Justiției, Gérald Darmanin, gest care a provocat critici dure în Franța. Sarkozy scrie și despre audiența de la Palatul Élysée, unde președintele Emmanuel Macron i-ar fi propus transferul într-o închisoare cu condiții mai bune. „Am refuzat oferta”, susține el.
De asemenea, afirmă că ambasadorul SUA la Paris, Charles Kushner, ar fi cerut să-l vadă pentru prima dată chiar în închisoare.
Contactul cu familia a fost constant, cel puțin o vizită la două zile, în timp ce mii de scrisori au ajuns în penitenciar. „Mai multe decât am primit vreodată ca președinte”, notează Sarkozy, menționând cele 20 de Biblii și zecile de romane primite în pachet.
Între dramatizare și autovictimizare
Prima frază a cărții avertizează că „aceasta nu este o ficțiune”. Sarkozy se declară nevinovat și dedică pagini întregi criticării anchetei jurnalistice care a stat la baza condamnării sale.
În noiembrie, instanța supremă a Franței i-a menținut o altă condamnare, privind finanțarea ilegală a campaniei din 2012. Este unul dintre foarte puținii lideri politici moderni care au ajuns după gratii ca deținuți.
În carte, ajunge chiar să se compare cu Alfred Dreyfus, fost deținut la La Santé și simbol al unei erori judiciare istorice. Paralelele au atras reacții critice în spațiul public.
„La La Santé, mi-am reluat viața de la capăt”
Sarkozy susține că și-a regăsit credința în timpul detenției, ajutat de vizitele capelanului și de biografia lui Iisus Hristos, pe care a citit-o în celulă. A luat cu el și două volume din „Contele de Monte Cristo”.
Cartea oferă însă puține semne de empatie pentru ceilalți deținuți. Sarkozy se prezintă ca un om aparte, izolat și tratat cu deferență, convins că trăiește o nedreptate „de neimaginat”. „La La Sante, mi-am reluat viața de la capăt”, scrie el în finalul volumului.
În ultimele pagini, afirmă: „Am intrat (în închisoare) ca șef de stat. Am ieșit cu același rang”. Realitatea, însă, rămâne mai puțin glorioasă: a intrat ca un condamnat. A ieșit cu același rang.
Se încarcă comentariile...
