Exclusiv România, în pericol? Firele invizibile ale noii ordini mondiale care ne leagă direct de Ucraina și Venezuela
0Acțiunea SUA în Venezuela a deschis abrupt 2026 și trimite un semnal clar spre Rusia și China. Analistul politic Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce tot ce se întâmplă din Ucraina și până în Venezuela privește și România.
Statele Unite au început în forță noul an cu operațiunea Venezuela, însă surprinde reacția anemică a Rusiei și a Chinei, aliații tradiționali ai Venezuelei. Pe celălalt mal al Atlanticului, aliații tradiționali ai Washingtonului au evitat orice fel de reacții tranșante. Mutarea administrației Trump arată încă o dată că la nivel global se fac pași decisivi spre o nouă ordine mondială, iar principiile dreptului internațional contează tot atât de puțin pe cât o face defuncta ONU, aflată aparent în moarte clinică. Pentru București, la fel ca pentru Bruxelles, acțiunea SUA în Venezuela, alături de invazia Rusiei în Ucraina arată că principiile dreptului internațional au fost definitiv suspendate, în timp ce marile puteri își reafirmă sferele de influență.
Analistul politic Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care sunt posibilele legături între ceea ce se întâmplă în prezent pe scena celor mai fierbinți teatre ale momentului – Venezuela și Ucraina, dar și care ar putea fi legătura între ele și cum ar putea să influențeze mai mult decât ne putem imagina România.
Moscova și Beijing, atitudine suspectă față de Venezuela
În ce privește o posibilă înțelegere între SUA, Rusia și China, Ștefan Popescu remarcă lipsa suspectă de reacție a Moscovei și a Beijingului față de înlăturarea lui Nicolas Maduro.
„Nu am elemente pentru a avansa pe ideea unei înțelegeri între cele trei puteri. Pe această ipoteză, cu toate acestea, nu pot să nu remarc slabele reacții din partea Beijingului și Moscovei cu privire la Venezuela. Ceea ce îmi sugerează că acțiunea Statelor Unite ale Americii în principiul ei, acela al asigurării unor regimuri prietenoase și al împiedicării unor puteri rivale în sfera de proximitate, este pe gustul lor. Să nu cădem în iluzia de a crede că Venezuela ocupă un rol central în geografia traficului cu droguri care vizează spațiul american. Aceasta a oferit ocazia pentru a justifica, pentru a da o îmbrăcăminte juridică intervenției americane și a-i da o nuanță de acțiune polițienească judiciară și nu neapărat militară, împotriva unui stat suveran și independent, sigur cu un regim de decredibilizat, dar fără aprobarea Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite”, spune Ștefan Popescu.
Schimbarea ordinii mondiale e o realitate
În atare situație, intervenția americană în Venezuela, alături de invazia Rusiei în Ucraina marchează trecerea spre o nouă ordine mondială în care dreptul internațional nu mai contează. Cu o nouă remarcă a lui Ștefan Popescu.
„Nu Statele Unite ale Americii au inaugurat această practică. Sunt alte puteri revizioniste mai mari sau mai mici care au deschis Cutia Pandorei, dar este clar că și această intervenție va marca într-adevăr o bornă, începutul unei noi ordini mondiale, intrarea, de fapt, într-o fază de tranziție în care dreptul internațional contează mai puțin și contează cu precădere aplicarea acelor măsuri care servesc intereselor strategice. Căci Venezuela intră în aceeași strategie cu Groenlanda, Canada, Panama și Mexic. Toate acestea fac parte din strategia Statelor Unite ale Americii de a-și asigura un spațiu de proximitate. Practic, imperiul nu se extinde, ci se retrage. Se retrage prin securizarea zonelor vitale, iar ceea ce s-a întâmplat în Venezuela, se înscrie perfect în strategia de securitate națională a Statelor Unite ale Americii, unde se afirmă foarte clar prioritatea acordată emisferei vestice, din care face parte și Venezuela”, mai afirmă expertul.
Următoarele pe listă ar putea fi alte state din America Latină, dar nu este exclusă din ecuație nici Groenlanda, cu o mențiune specială. Donald Trump tocmai a lansat noi săgeți spre Copenhaga și a ironizat faptul că Danemarca nu este capabilă să asigure securitatea uriașei sale insule.
„În orice caz, Groenlanda este în meniu. De altfel președintele Trump a numit și un emisar special pentru Groenlanda. Columbia și nu numai, cred că în ansamblu America Latină va constitui o prioritate. Asta pentru că Republica Populară Chineză este primul partener comercial al Americii Latine, este implicată în investiții în infrastructuri critice și în țări ca Argentina și Peru, iar Statele Unite ale Americii evident că nu pot să tolereze o asemenea situație”, adaugă Popescu.
Ce poate face Bruxelles-ul
Pentru Uniunea Europeană, mesajul este unul clar. Iar Bruxelles-ul este atent la nuanțe, dovadă și unele reacții venite din partea unor state membre ale Uniunii Europene. În condițiile în care statele Uniunii Europene au interese de politică externă adeseori divergente, opțiunile sunt limitate. Cum Europa nu acționează ca un stat unitar, iar slăbiciunile ei sunt evidente, viitorul său nu poate fi în afara unei alianțe cu SUA. În acest fel, Europa mai poate spera să redevină relevantă și să-și refacă influența de mult timp pierdută.
„Aici noi nu justificăm, ci explicăm. Și cred că unica șansă pentru Europa este să se înscrie în dinamica americană și să ne refacem influența, într-un Occident revizuit de către Statele Unite ale Americii, căci Europa nu are altă șansă de a fi un actor autonom strategic în noul peisaj multipolar. Dovadă și declarațiile liderilor europeni, cu excepția Italiei care a fost foarte clară în a sprijini Statele Unite ale Americii... Toți liderii europeni, cu excepția premierului Sanchez al Spaniei, au sprijinit acțiunea americană. De altfel, declarația ulterioară a președintelui Emmanuel Macron a fost și redistribuită pe rețeaua Truth Social de președintele Trump”, susține Ștefan Popescu.
Pentru Ucraina și pentru Taiwan, evenimentele din Venezuela nu anunță nimic bun. Asta pentru că mesajul Washingtonului este că în următoarea perioadă se vor defini tot mai clar spațiile de influență ale marilor puteri, iar Ucraina este în raza de acțiune a Rusiei, în timp ce Taiwanul este direct vizat de către China. Evident, dat fiind faptul că pentru Ucraina mesajul nu este deloc unul încurajator, România nu are motive să privească deloc cu detașare.
Vestea proastă și vestea bună pentru România
„Ținând cont că ceea ce se întâmplă peste Atlantic e o veste proastă pentru Ucraina, cu certitudine e și pentru România la fel. Este o veste proastă și pentru România, dar cu o necunoscută, cu următoarea precizare: în măsura în care nu știm cât ne vom păstra valoarea de întrebuințare în ecosistemul american. Dacă în continuare găsim căile de a ne păstra o valoare de întrebuințare, fie ea în optica Orientului Mijlociu, apropo de baza Kogălniceanu și traseul bombardierelor americane care au efectuat anul trecut operațiuni împotriva Iranului și au realimentat pe Kogălniceanu, atunci nu avem de ce să ne temem. Dacă vom avea o valoare de întrebuințare... în acest caz nu este o veste chiar atât de proastă. Dacă în schimb ne aflăm în afara frontierei, în afara limesului, ca să folosesc un termen consacrat, atunci, într-adevăr, situația este mai complicată și mai nefericită”, avertizează Ștefan Popescu.
Asta pentru că, evident, Rusia își clamează acum tot mai mult dreptul de a-și reafirma sfera de influență în proximitate, iar Ucraina reprezintă o linie roșie pentru Kremlin.
„Rusia deja își afirmă tare ceea ce ei consideră dreptul la propria sferă de influență, și o face în special în Ucraina, dar nu numai. Vizate sunt și anumite părți ale Siriei, dar și în unele ale Libiei. Și pare că-i este recunoscut acest drept. Asta observăm din discuțiile și din postura Statelor Unite ale Americii”, precizează el.
Pentru România, semnalul nu este deloc bun. „O asemenea evoluție, fără îndoială că afectează România, pentru că America va avea tot mai puțin interes pentru Europa de sud-est, pentru zonele secundare”, punctează Ștefan Popescu.
Pentru Uniunea Europeană, în ansamblul ei, există o soluție. Ținând cont de evidenta fragilitate a Bruxelles-ului, care nu are nici măcar propria armată și contează tot mai puțin ca factor decizional la nivel global, singura soluție ar fi ca aceasta să se realinieze pozițiilor americane, consideră expertul.
„Uniunea Europeană poate să procedeze exact ca Marea Britanie după 1945, când constatându-și limitele britanicii au considerat că singura cale de a-și reface influența la nivel global este nu alergarea după proiecte himerice, ci relația specială cu Statele Unite ale Americii”, adaugă Popescu.
În schimb, Statele Unite ale Americii se vor ocupa în următoarea perioadă cu precădere de Venezuela, unde au de gestionat o situație destul de complicată. „Intenția declarată de către președintele Donald Trump de a conduce procesul de tranziție și de a se implica în relansarea economiei Venezuelei va implica fără îndoială un efort, cel puțin birocratic, chiar dacă rolul la fața locului va fi delegat tot elitelor maduriste cu care s-a negociat extragerea lui Maduro, practic. Așadar, atenția Statelor Unite ale Americii este clar că va fi focalizată pe alte spații și nu pe Ucraina. Ceea ce deja ne și arată întregul proces diplomatic care a vizat Ucraina. Totul nu ne-a arătat altceva decât o dorință a Statelor Unite de a se dezangaja dintr-un conflict pe care nu îl consideră vital pentru interesele lor”, mai spune Popescu.
Se încarcă comentariile...
