Rolul discret, dar decisiv, al Europei în războiul împotriva Iranului

Criticată public de Donald Trump pentru o presupusă poziție de „spectator”, Europa joacă, în realitate, un rol esențial — dar mai ales discret — în sprijinirea operațiunilor militare americane împotriva Iranului The Wall Street Journal.

Avioane americane pe Baza Kogălniceanu/FOTO:Arhiva

În timp ce liderii europeni condamnă oficial atacurile, în culise, infrastructura militară de pe continent susține una dintre cele mai complexe operațiuni logistice ale armatei americane din ultimele decenii.

Baze din Marea Britanie, Germanie, Italia, Franța, Portugalia și Grecia sunt utilizate pentru alimentarea, echiparea și lansarea bombardierelor, dronelor și navelor de război americane, potrivit oficialilor.

Europa — centrul nevăzut al operațiunilor

Unul dintre punctele-cheie ale acestei rețele este baza de la Ramstein Air Base, considerată un adevărat centru de comandă pentru operațiunile din Orientul Mijlociu. De aici sunt coordonate misiunile cu drone și sunt gestionate comunicațiile strategice.

În paralel, bombardierele americane sunt pregătite în baze precum RAF Fairford din Marea Britanie, iar portavionul USS Gerald R. Ford se află în prezent în Creta pentru reparații, după un incident la bord.

Comandantul suprem aliat al NATO, generalul Alexus Grynkewich, a recunoscut recent sprijinul european, vorbind despre o „susținere uriașă” din partea aliaților. Europa găzduiește aproximativ 40 de baze americane și circa 80.000 de militari, funcționând ca o platformă de lansare pentru operațiuni în Orientul Mijlociu și Africa.

Geografia este, de altfel, un avantaj strategic major: distanțele sunt mai scurte, costurile mai reduse, iar capacitatea de proiecție a forței crește semnificativ.

Între poziția politică și realitatea militară

De ani de zile, Donald Trump critică aliații europeni pentru investițiile reduse în apărare și pentru dependența de SUA. Recent, nemulțumirile sale au vizat refuzul unor state europene de a escorta nave în Strâmtoarea Ormuz.

Cu toate acestea, operațiunile actuale arată clar cât de dependentă rămâne America de infrastructura europeană. Rețeaua de acorduri militare, construită în mare parte în timpul Războiului Rece, permite desfășurarea rapidă a trupelor, echipamentelor și muniției pe continent.

Test de stres pentru sistemul european

Conflictul din Iran funcționează, în acest context, ca un veritabil test de stres pentru această rețea. Baze europene găzduiesc unități esențiale de informații și recunoaștere, permițând alimentarea și reechiparea rapidă a aeronavelor fără a mai fi nevoie de întoarcerea în SUA.

În același timp, liderii europeni încearcă să mențină un echilibru delicat: evită să fie percepuți ca participanți direcți la război — un conflict nepopular în rândul opiniei publice — dar nici nu își permit să se distanțeze de Washington, garantul principal al securității lor.

Până acum, această dublă strategie nu a afectat operațiunile din teren. O excepție notabilă este Spania, care a refuzat utilizarea bazelor sale pentru atacuri directe, determinând relocarea unor resurse americane în alte state europene.

Germania, între declarații și realitate

Oficial, autoritățile de la Berlin, conduse de cancelarul Friedrich Merz și ministrul apărării Boris Pistorius, susțin că nu sunt implicate în conflict. „Nu este războiul nostru”, este mesajul repetat constant.

În practică însă, Germania găzduiește infrastructura-cheie fără de care operațiunile nu ar fi posibile. Baza Ramstein funcționează ca o veritabilă punte aeriană între SUA, Europa și zona Golfului, facilitând transportul de trupe, echipamente și informații.

Alte instalații, precum Spangdahlem sau cartierul general din Stuttgart, contribuie la planificarea strategică și la desfășurarea forțelor.

Italia, Franța și rolul logistic

Și alte state europene insistă asupra caracterului „tehnic” al implicării lor. În Italia, baza Aviano este utilizată pentru avioane de realimentare în aer, esențiale pentru misiuni pe distanțe lungi. Premierul Giorgia Meloni a subliniat că aceste operațiuni „nu implică bombardamente”.

În Franța, aeronave americane de realimentare operează de la Istres-Le Tubé, iar oficialii francezi insistă că rolul lor este strict de suport.

România, la rândul său, găzduiește personal și infrastructură pentru logistică și informații.

Importanța strategică a Mediteranei și a Atlanticului

În Portugalia, baza Lajes din Azore funcționează ca un hub major de realimentare, în timp ce în Souda Bay, în Creta, SUA beneficiază de una dintre cele mai importante facilități din Mediterană.

De aici sunt operate inclusiv aeronave de recunoaștere capabile să colecteze informații sensibile din spațiul iranian.

O dependență strategică greu de înlocuit

Experții atrag atenția că o eventuală retragere americană din Europa ar avea costuri uriașe. „Ar însemna timp, bani și resurse considerabile pentru a reconstrui o astfel de rețea în altă parte”, avertizează analiștii din domeniul apărării.

În ciuda tensiunilor politice și a discursului public uneori contradictoriu, realitatea din teren este clară: Europa rămâne un pilon esențial al proiecției de putere a Statelor Unite — chiar și atunci când preferă să rămână în umbră.