Războiul din Ucraina: Dronele au „furat” meseria lunetiștilor

Avantajul vitezei și al preciziei, amenințarea „invizibilă” și limitele tehnologiei moderne schimbă radical regulile războiului din Ucraina. Lunetiștii, odinioară considerați elita câmpului de luptă, par să fie împinși tot mai mult în plan secund de ascensiunea dronelor.

Lunetist ucrainean/FOTO:X

Până și nume legendare ale acestui domeniu, precum ucraineanul Viaceslav Kovalski, și-au schimbat rolul pe front. Astăzi, omul care a intrat în istorie pentru una dintre cele mai lungi lovituri confirmate lucrează ca asistent al operatorilor de drone.

În noul război tehnologic, dronele oferă ceea ce lunetiștii nu mai pot garanta: rază mai mare de acțiune, costuri reduse și, mai ales, protecția operatorului aflat departe de linia focului. O misiune cândva aproape mitologică, solitară și rezervată celor mai experimentați soldați, a devenit acum o simplă funcție de sprijin.

Nici observatorii de artilerie nu mai sunt indispensabili, iar echipajele de tancuri se simt vulnerabile în fața amenințărilor venite din aer.

Dronele versus lunetiștii

Vehiculele aeriene fără pilot au devenit instrumentele perfecte pentru recunoaștere și eliminarea rapidă a țintelor. Avantajele lor sunt greu de ignorat: câmp vizual extins, flexibilitate și pierderi incomparabil mai mici decât cele umane.

„Dronele sunt pur și simplu mai eficiente”, spune Kovalski. „Altădată toată lumea gravita în jurul lunetistului. Acum totul se învârte în jurul pilotului de dronă.”

Căderea unui „mit” al frontului

Deși a devenit cunoscut la nivel internațional după articole publicate în The Wall Street Journal și chiar după apariția fotografiei sale pe rețelele sociale ale unor rapperi celebri, valoarea operațională a lunetistului ucrainean a început treptat să scadă.

Forțele ruse s-au adaptat rapid. Camuflajul împotriva dronelor a devenit mai eficient, iar oportunitățile pentru o lovitură precisă au devenit rare. În cinci misiuni desfășurate în 2024, Kovalski spune că nu a identificat nicio țintă clară.

Astăzi, rolul său este complet diferit: asistă operatorii de drone în navigație și la montarea explozibililor pe aparatele fără pilot.

Viteza a schimbat totul

Diferența de eficiență dintre cele două sisteme este uriașă.

În 2022, un lunetist avea nevoie de trei până la cinci minute pentru a transmite coordonatele unei ținte către artilerie. Acum, operatorul unei drone identifică ținta în timp real, iar lovitura urmează aproape instantaneu.

În plus, lunetistul trebuie să transporte echipament greu și să se deplaseze kilometri întregi fără a fi detectat. Operatorul dronei poate controla atacul dintr-un adăpost aflat la distanță sigură.

Amenințarea „invizibilă”

Dronele au schimbat radical și conceptul de ascundere pe câmpul de luptă. Chiar și căldura corpului unui lunetist ascuns poate fi detectată cu ajutorul camerelor termice montate pe aparatele fără pilot.

Cu toate acestea, Statele Unite și Marea Britanie nu au renunțat la pregătirea lunetiștilor. Pentagon consideră că factorul uman rămâne un avantaj imposibil de blocat electronic, un element „fără semnătură” digitală.

Există și situații în care tehnologia își arată limitele. În condiții de ceață densă sau nori foarte joși, dronele întâmpină dificultăți, iar lunetiștii redevin decisivi.

Un exemplu invocat de militarii ucraineni este cel din vara anului 2024, la Toretsk, unde o echipă de lunetiști ar fi eliminat 16 soldați ruși pe care dronele nu reușiseră să-i observe, permițând retragerea în siguranță a infanteriei ucrainene.

O nouă realitate pe front

În prezent, lunetiștii experimentează inclusiv metode de doborâre a dronelor iraniene Shahed, utilizate intens de Rusia în războiul din Ucraina.

Pentru Kovalski, însă, schimbarea aduce și un sentiment neașteptat de ușurare. Fost sportiv de performanță în tir, acesta recunoaște că există un lucru care nu îi lipsește deloc din vechea sa activitate: uciderea oamenilor.