Noul guvern italian şi românii

În mod surprinzător, Berlusconi nu a creat un minister cu atribuţii bine definite în materie de imigraţie, deşi experianţa anilor trecucuţi o impunea. Rămâne acelaşi greoi şi

În mod surprinzător, Berlusconi nu a creat un minister cu atribuţii bine definite în materie de imigraţie, deşi experianţa anilor trecucuţi o impunea. Rămâne acelaşi greoi şi supradimensionat Minister de Interne să se ocupe de şedere, Ministerul Muncii (Welfare) se ocupă de emiterea autorizaţiilor de muncă şi la final, primăriile să acorde rezidenţa. Condimentat cu ceva norme emise de Ministerul pentru Egalitatea de Şanse. Normal, s-ar spune, doar că cele patru ministere nu sunt coordonate de norme comune, astfel că ajung adesea să se contrazică, punând pe drumuri deopotrivă, angajatori italieni şi anjgajaţi români.

Să-i cunoaştem pe miniştrii "noştri"

La Ministerul de Interne a fost înscăunat un extremist de dreapta, Roberto Maroni (Liga Nordului). La Welfare, Maurizio Sacconi (PDL), cu o carieră în politică, bazată pe politici sociale. La Ministerul Administraţiei Publice a fost numit Renato Brunetta, un profesor de economie. La cel de-al patrulea minister care mai poate schimba viaţa românilor din Italia, cel al Egalităţii de Şanse (Pari Opportunità) a fost numită, Mara Carfagna.

Ministerul de Interne

Intrarea României în UE i-a scăpat pe conaţionalii noştri din Italia de umilitoarele cozi la Chesturi. Dar, dacă ar fi să luam în serios spusele noului ministru Maroni, nu pentru încă multă vreme. Este evident că emoţiile cele mai mari pentru comunitatea românească vor veni de la acest minister. Populismul specific extremei drepte şi numărul impresionant de voturi obţinut la recentele alegeri de Liga Nordului, nu prevestesc nimic bun.

La câteva ore după investire, a anunţat că se va prezenta în şedinţa guvernului de marţi, cu un nou decret pentru siguranţa publică, afirmând că îşi propune să contracareze infracţionalitatea românească.
Roberto Maroni s-a născut în 1955, de profesie avocat, a intrat în politică la sfârşitul anilor "70. În 1996 a fost judecat pentru subminarea integrităţii statului, alături de Umberto Bossi şi de alţi exponenţi ai Ligii Nordului. În acea perioadă, platforma program a Ligii avea ca punct central, scindarea Padaniei de Italia. Deşi nu este cel mai extremist dintre leghişti, este totuşi cunoscut pentru declaraţiile cu tentă xenofobă.

Ministerul Muncii

De acest minister depinde liberalizarea totală a pieţei muncii sau dimpotrivă, înăsprirea normelor. Titularul ministerului este Maurizio Sacconi, un personaj cu un trecut politic ambiguu. Este născut în 1950, iar în anii '70 şi '80 a militat activ în Partidul Socialist Italian (PSI). Părăseşte corabia când PSI începe să piardă voturi în urma unui scandal politic şi se înscrie în Forza Italia, partidul lui Berlusconi.

În precedentele două guverne ale magnatului televiziunilor a fost secretar de stat în Ministerul Muncii. De numele lui se leagă asasinarea lui Marco Biagi în 2002 la Bologna. Biagi a fost profesor universitar în Dreptul Muncii şi pe atunci era şi consultant al Ministerului Muncii. Biagi i-a scris actualului ministru, cerând-i gardă personală, întrucât era ameniţat de o mişcare de extremă stânga. Nu i s-a aprobat, iar la puţin timp după, Biagi a fost asasinat.

Ministerul Administaţiei Publice şi Inovaţiei

În actualul guvern, acestui minister i-au fost delegate atribuţii atât în administraţia publică cât şi pentru inovaţii şi tehnologii. Este vorba de un minister fără structură proprie şi buget, (tradus din italiană mot-a-mot, minister fără portofel) care va coordona activitatea primăriilor cu cea a guvernului. Concret, pentru români este ministerul care poate influenţa normele de obţinere a rezidenţei.

Va fi condus de către un cunoscut economist, Renato Brunetta. Are nenumărate cărţi şi articole publicate, iar în guvernele Craxi, Amato şi Ciampi, a fost consiler pe probleme economice.

Ministerul pentru Şanse Egale

În guvernele trecute, acest minister a reuşit uneori să îndulcească normele în materie de imigraţie. Este condus acum de o fostă candidată la Miss Italia (s-a clasat pe locul şase), ajungând ministru după o "experienţă" politică de doar doi ani. A fost prezentatoare a mai multor programe tv. A trecut din tabloide în paginile de politică ale ziarelor, după o gafă a lui Berlusconi care a afirmat că dacă nu ar fi deja căsătorit, i-ar cere mâna imediat. În urma acestei afirmaţii, soţia magnatului i-a cerut actulului prim-ministru să-şi ceară scuze public.