În umbra războiului: catastrofa de mediu care ameninţă Donbasul şi prezintă riscuri pentru Europa

Văzut în general prin prisma schimburilor de focuri, războiul din Donbas poate provoca decese şi prezenta riscuri de securitate şi prin alte moduri, cum ar fi degradarea mediului.

Pe măsura prelungirii războiului între separatiştii proruşi şi trupele guvernamentale în Donbas, transformarea acestui bazin carbonifer din estul Ucrainei într-o zonă de dezastru ecologic este iminentă, avertizează presa de la Kiev. Situaţia este destul de precară mai ales în zonele controlate de separatiştii proruşi, un teritoriu unde domneşte legea celui mai puternic, care dă prilej abuzurilor de tot felul. Dacă UE nu vrea să ajungă în situaţia de a gestiona un flux necontrolat de migranţi din Donbas, ar trebui să introducă această situaţie de mediu pe agenda sa, sau cel puţin să obţină de la Rusia şi de la cele două republici separatiste – Doneţk şi Luhansk - accesul unui grup de experţi la instalaţiile cu probleme.

La începutul războiului, în aprilie 2014, Donbasul, o regiune industrială de puţin peste 53.000 de kilometri pătraţi şi aproape şapte milioane de locuitori, avea aproape 4.500 de situri potenţial periculoase, aflate la marginea prăpastiei din punct de vedere ecologic. La şase ani distanţă, presa ucraineană avertizează asupra agravării unor multiple probleme de mediu în regiune. „Potrivit celor mai pesimiste previziuni ale specialiştilor, de acum în 20 de ani stepa va atinge Kievul”, avertizează „Ukrainska Pravda”, atrăgând atenţia asupra situaţiei extrem de precare din zona de război, unde incendiile tactice au dus la despădurire, iar bombardamentele la distrugerea unor infrastructuri critice şi la eliminarea de substanţe poluante în aer.

Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă situaţia minelor de cărbune. După şase ani de conflict, producţia de cărbune în estul Ucrainei este în scădere continuă, în timp ce galeriile sunt inundate.

Compania Pervokaiskugol reflectă din plin această situaţie. Dacă înainte de război avea 9.000 de mineri angajaţi, acum numără doar 4.500, în timp ce producţia s-a prăbuşit cu 40%.

Două dintre minele sale, situate în zona controlată de separatişti, sunt, din 2014, abandonate, inaccesibile - atât conducerii companiei, cât şi experţilor internaţionali – şi inundate. „Nu se poate face nimic. Dialogul nu este posibil cu separatiştii”, afirma Oleg Vodopianov într-un interviu acordat ziarului francez „Le Monde”.

De fapt, inundarea minelor poate duce la o catastrofă ecologică în Donbas, mai ales că pânza freatică este situată la suprafaţă în această regiune din sud-estul Ucrainei.

„Inundarea minelor duce la poluarea apei subterane şi a suprafeţei cu fier, cloruri, sulfaţi şi alte minerale, dar şi cu metale grele”, avertizează într-un raport Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europeană (OSCE), care cere acces în zonă.

În prezent, aproximativ 170 de mine în teritoriile ocupate din Donbas sunt abandonate şi se află într-o stare critică. Inundarea acestora, în multe cazuri deliberată, poate provoca, pe lângă contaminarea apei, alunecări de teren în zone unde există infrastructură critică, unităţi medicale, precum şi clădiri rezidenţiale. Mai mult, forţele separatiste inundă chiar şi minele care au fost închise înainte de 2014.

Sătui de situaţia lor, minerii din zonele ocupate din Donbas au organizat o serie de proteste si greve în luna iunie. În pofida ameninţărilor, prima acţiune de acest tip a avut loc în data de 5 iunie la Mina Komsomolsk, din Antraţît (Luhansk), şi s-a extins la alte oraşe. Autorităţile separatiste au încercat să calmeze situaţia achitând o parte din restanţele salariale, dar situaţia rămâne explozivă.

O altă problemă o constituie concentraţiile ridicate de poluanţi chimici şi organici rezultaţi din încălcarea cerinţelor de mediu la nivelul fabricilor şi minelor din zonele din Donbas ocupate de separatişti.

În afară de aceste probleme, în ultimii şase ani, echipamentul destinat purificării apei potabile din teritoriile ocupate nu a fost niciodată verificat şi reparat, iar filtrele nu au fost supuse vreunui proces de mentenanţă.

Ţinând cont de aceste condiţii, accesul localnicilor la surse curate de apă potabilă rămâne o provocare. Iar contaminarea apei potabile ameninţă izbucnirea de epidemii de boli infecţioase care va determina migraţia a cel puţin trei milioane de persoane din aceste zone spre Europa, mai atrăgătoare din punct de vedere economic decât Rusia şi Ucraina.

Unii experţi consideră că problemele de mediu din Donbas pot depăşi pe termen lung efectele dezastrului de la Cernobîl dacă nu se iau măsuri, inclusiv la nivelul UE.

Deocamdată există speranţa că liderii separatişti din Doneţk şi Luhansk vor permite accesul unui grup de experţi europeni la infrastructura critică, cum ar fi facilităţile de tratare cu risc crescut de contaminare şi bazinele de acumulare a apei, pentru a o monitoriza în mod regulat.

Potrivit ONU, peste 13.500 de persoane au fost ucise în războiul din Donbas, izbucnit la nici o lună de la anexarea Crimeei de către Rusia, în martie 2014.