„Fața nevăzută” a războiului. Generalul român care a condus o divizie NATO explică cel mai mare risc pentru Ucraina

Fost director-adjunct al Diviziei Intelligence a Statului Major Militar Internaţional al NATO, generalul maior (r) Paul Hurmuz, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, care sunt cele mai mari riscuri la adresa Ucrainei și a aliaților săi, dar și care este situația pe întreg frontul.

Rusia a atacat Kievul cu rachete și drone kamikaze ucrainene FOTO EPA-EFE

Generalul maior (r) Paul Hurmuz este românul care a condus timp de trei ani Divizia Intelligence a Statului Major Militar Internațional de la Cartierul General al NATO din Bruxelles, unde a fost director adjunct, cea mai importantă funcție deținută de un român în structurile militare de intelligence ale NATO. Fin analist militar, Paul Hurmuz explică pentru „Adevărul” care sunt riscurile la adresa Ucrainei și a Occidentului, dar și ce se întâmplă în prezent și ce ar putea urma pe lungul front ucrainean de peste 1.000 de kilometri.

„Potrivit datelor la dispoziţie, Ucraina ar pregăti pentru contaofensivă trei corpuri de armată, fiecare având câte şase brigăzi de manevră (de tancuri, mecanizate, infanterie motorizată etc) plus alte unităţi de sprijin. Unele surse vorbesc de cca 80.000 de militari pregătiţi pentru contraofensivă din unităţi care nu sunt angajate în prezent în acţiuni de luptă”, spune generalul.

Generalul Paul Hurmuz. SURSĂ FOTOGRAFII: Arhivă personală P. Hurmuz

El arată că una dintre problemele intens discutate se referă la necesarul de muniţie, în special artilerie. Se pare că Occidentul reuşeşte să asigure Ucrainei cca. 90.000 de proiectile de artilerie pe lună, pentru operaţii defensive. Pentru contraofensivă cantitatea necesară ar fi mult mai mare.

Riscurile existente

Direcţia probabilă de contraofensivă este Melitopol-Berdyansk, care ar permite întreruperea culoarului terestru dintre Donbass şi Crimeea. Ruşii au fortificat în adâncime dispozitivul de apărare, făcând dificil succesul contraofensivei ucrainiene, avertizează generalul.

Hurmuz (centru) alături de generalul Petr Pavel (stânga) - în prezent președintele Cehiei

„Nu trebuie să uităm faptul că mai toate dificultăţile întâmpinate recent de ruşii aflați în ofensivă vor fi trăite şi de ucrainieni pe timpul contraofensivei. Pierderile vor fi considerabile, fiind necesar ca ucrainienii să fie pregătiţi să facă faţă acestora. Există discuţii între experţii occidentali despre capacitatea de a asigura armamentul, tehnica de luptă şi muniţia necesară. Dacă trupele de uscat şi infanteria marină SUA au primit în ultimii 17 ani 960.000 de proiectile de artilerie, în 2022 SUA au livrat Ucrainei 1.000.000 de proiectile. A fost retrasă muniţie de artilerie din depozitele SUA din Coreea de Sud şi Israel, prepoziţionate conform planurilor de contingenţă”, punctează generalul Hurmuz.

Baza industrială din ţările occidentale nu este încă pregătită pentru un consum atât de mare, este semnalul de alarmă lansat de înaltul ofițer: „Există chiar îngrijorări în unele cercuri în privinţa capacităţii forţelor armate din ţări aliate de fi angajate la nevoie în acţiuni de luptă, îndeosebi pentru domeniul terestru. Măsurile adoptate recent în ţările NATO şi UE pentru refacerea industriei de apărare sunt încurajatoare, existând un optimism moderat. Este dificil de evaluat, în acest moment, care ar putea fi reacţiile din principalele capitale occidentale în cazul în care contraofensiva ucraineană nu şi-ar atinge obiectivele stabilite. Până acum forţele ucrainiene au demonstrat o mare capacitate de adaptare, flexibilitate şi multă dârzenie”

Echilibru total pe front

În opinia sa, este încă prea devreme pentru a vorbi despre încheierea războiului din Ucraina.

„Pentru moment, asistăm la un anumit echilibru de forţe pe teren şi nu există semne că vreuna dintre părţi ar fi interesată de o încetare a focului, un armistiţiu sau negocieri de pace. Probabil există contacte, dar acestea sunt confidenţiale. Este probabil ca forţele ruse să se concentreze pe cucerirea completă a teritoriului oblasturilor Donetsk şi Luhansk, pentru ca Moscova să anunţe victoria şi să ceară încetarea focului, un scenariu greu de realizat în condiţiile actuale”, adaugă generalul.

Majoritatea susţinătorilor Ucrainei speră într-un succes al viitoarei contraofensive ucrainene, care să pună Kievul într-o situaţie favorabilă pe teren şi să forţeze Rusia să ceară începerea negocierilor. Este greu însă de evaluat în ce măsură acest scenariu este viabil, consideră generalul Hurmuz.

„În privinţa Crimeei, nu prea există o unitate de vederi, chiar dacă public nu se exprimă acest lucru. Unii propun chiar o soluţie care să permită reevaluarea statutului Crimeei după un număr de ani, în varianta în care s-ar ajunge la negocieri de pace. Este însă dificil de imaginat o situaţie în care Ucraina sau Rusia ar renunţa la Crimeea pe cale paşnică. Nu trebuie, totodată, excluse situaţiile neaşteptate, imprevizibile, cu impact major, aşa-numitele «wild cards», care pot schimba de o manieră dramatică atât situaţia din Ucraina, cât şi pe cea la nivel regional sau chiar global”, mai spune el.

Ce se întâmplă pe alte zone din front

„Bakhmut a ajuns aşa cunoscut din cauza atenţiei din partea mass-media, dar şi pentru că a devenit un simbol pentru ambele părţi. Încărcătura politică a amplificat acest efect. Există şi alte zone ale frontului unde au avut loc recent lupte semnificative: Avdiivka, Marinka, Vuhledar.

Ofensiva de iarnă a Rusiei a fost pe mai multe direcţii, în special în Donetsk şi Luhansk, cu scopul de cucerire a teritoriului rămas din aceste oblasturi. Chiar şi în Kherson au avut loc ciocniri”, mai arată generalul Hurmuz.

În opinia sa, zona Avdiivka este poate la fel de importantă ca Bakhmut.

„Deşi este aproape în întregime distrusă, după 13 luni de război ruşii nu au reuşit să o cucerească în ciuda superiorităţii numerice. Motivul: din 2014 şi până în 2022 ucrainienii au construit fortificaţii atât în localitate, cât şi în adâncimea dispozitivului”, subliniază generalul.

Mai la sud, Marinka este cam în aceeaşi situaţie, chiar dacă nivelul de distrugere a localităţii este şi mai ridicat, mai spune el.

„În Vuhledar, Rusia a angajat câteva dintre unităţile sale de elită (Brigada 155 şi Brigada 40 de infanterie marină), alături de o unitate a Forţelor Speciale (Spetsnaz) şi alte unităţi. Misiunea lor a fost foarte dificilă: atacarea în teren deschis a unor poziţii fortificate dispuse pe teren înalt. Ucrainenii au minat puternic terenul, forţând unităţile blindate ruse să folosească doar câteva direcţii de ofensivă pe care au reuşit să le demineze cu mare dificultate, ceea ce le-a expus focului artileriei şi armamentului antitanc ale apărătorilor. Mai mult decât atât, ucrainienii au folosit sisteme de minare rapidă lansate cu ajutorul proiectilelor de artilerie, aşa numitul «Remote Anti-Armor Mine System», donat de SUA anul trecut. Eforturile de deminare ale adversarului sunt astfel anulate rapid”, completează generalul Hurmuz.

Pierderile, în special în blindate, suferite de Rusia sunt semnificative la Vuhledar.

Generalul Hurmuz conducând în calitate de copreședinte lucrările Comitetului întrunit România-SUA

Concluzia sa este că există tendinţa de a ne concentra pe teritoriile cucerite/pierdute ca un indicator al succesului/eşecului.

„Există însă şi alte elemente care merită atenţie: sprijinul politic din partea populaţiei, situaţia economică, cine devine mai puternic şi cine mai slab din încleştare. Evident că teritoriul este important, dar în situaţia actuală din Ucraina nu este factorul decisiv. Războaiele din ultimele câteva sute de ani dovedesc că deşi elementul militar a fost important, contextul politic, economic şi social au contribuit major la prăbuşirea unor state sau imperii”, încheie generalul Hurmuz.