Decât la azilul de bătrâni, mai bine angajăm o româncă!

Menajerele îngrijesc bătrâni pentru sume derizorii, fără drepturi de muncă Legea din Spania permite ca angajatele să aibă doar un contract verbal şi să primească 600 de euro pe

Menajerele îngrijesc bătrâni pentru sume derizorii, fără drepturi de muncă

Legea din Spania permite ca angajatele să aibă doar un contract verbal şi să primească 600 de euro pe lună, îngrijind bătrâni zi şi noapte.

Ca să lucreze într-o casă, o româncă are nevoie doar de recomandarea unui compatriot, aceasta contând mai mult decât un curs de specialitate. Un post de "internă" pare să fie singura soluţie de a avea o locuinţă gratuit şi de a strânge bani.

Îngrijind un bătrân, i se asigură cazarea, masa şi un salariu de circa 600 de euro. În cazul în care contractul cu angajatorul este verbal, femeia nu are asigurare medicală sau şomaj. Poate fi concediată oricând, din orice motiv.

Azilul de bătrâni costă mult

Rudele spaniolilor vârstnici preferă să angajeze românce, deoarece sunt femei harnice, dar şi pentru că acceptă să lucreze mult pe bani puţini.

Astfel, pentru o sumă de aproape 2.200 de lei, româncele au grijă de persoane în vârstă, 24 de ore pe zi, şase zile săptămânal. Mioara Arsenie (34 de ani) îngrijeşte o bătrână de 78 de ani. Singura ei rudă, un nepot, nu vrea să o interneze într-un azil, deoarece costă peste 1.500 de euro lunar. Mioara este soluţia perfectă. Locuieşte în casa bătrânei, merge la cumpărături, găteşte şi face curat, îi dă medicamentele şi o însoţeşte la medic. Sâmbăta este ziua sa liberă.

Pentru drepturi depline

Oficiul de Statistică a persoanelor active (EPA) a semnalat existenţa a peste un milion de femei, majoritatea imigrante, care muncesc în serviciile casnice, deşi la Asigurările Sociale sunt declarate numai 285.000 de contracte de lucru.

Asociaţiile Angajaţilor din Serviciul Domestic şi Fundaţia Caritas au demarat o campanie prin care trag un semnal de alarmă asupra instabilităţii acestor locuri de muncă şi a lipsei protecţiei sociale.

Se revendică egalitatea în drepturi cu angajaţii altor sectoare şi stoparea discriminării. Primele negocieri între guvern, sindicate şi patronat au avut loc la Madrid, în scopul introducerii unor prevederi legislative care să reglementeze drepturile personalului din sector.

Statutul "internelor" din 01.08.86:

contractul încheiat poate fi scris sau verbal

programul de lucru: maximum 40 de ore pe săptămână pentru salariul minim pe economie, din care se poate opri 45% pentru cazare şi masă

36 de ore libere săptămânal şi minimum 8 ore de odihnă între două zile de lucru

contractul încetează, angajatorul plătind echivalentul a şapte zile de muncă pentru fiecare an lucrat, atunci când angajatul este concediat, inapt pentru a mai lucra

angajatul îşi plăteşte singur asigurarea socială, fără de care nu beneficiază de protecţie medicală

Nu există prevederi pentru: accidente de muncă, drepturi pentru mai puţin sau mai mult de 40 de ore lucrate, şomaj, obligaţia angajatorului de a declara contractul