De ce revoluţia din Kiev ar putea declanşa un tsunami care să înconjoare întreaga Europă
0„Haosul din Kiev ar putea declanşa un tsunami care rupe geamandurile Europei de Vest. Este o greşeală să credem că suntem simpli spectatori, de la o distanţă sigură”, scrie istoricul Mark Almond într-o analiză publicată de tabloidul britanic „Daily Mail”. Radicalizarea protestanţilor reprezintă, în opinia lui Almond, cel mai important risc care ar putea transforma un conflict aparent intern într-un război internaţional în toată regula.
„Televizarea revoluţiilor le poate face să pară un sport spectaculos. A-l avea pe Vitalie Klitschko, fost campion mondial la box categorie grea, jucând un rol principal în evenimentele de la Kev întăreşte această impresie. Dar implozia statului ucrainean din ultimele 48 de ore este un cutremur politic”, începe istoricul Mark Almond analiza publicată în cotidianul britanic „Daily Mail”.
„Haosul din Kiev ar putea declanşa un tsunami care rupe geamandurile Europei de Vest. Este o greşeală să credem că suntem simpli spectatori, de la o distanţă sigură. Poate că Ucraina este astăzi la fel de străină pentru britanici precum era atunci când o criză obscură pe coasta sa de sud, în timpul Reginei Victoria, s-a transformat în Războiul din Crimeea.
Dar nu s-a mai întâmplat ca, din 1850 încoace, ţara să mai fie atât de aproape de o coliziune cu Rusia.
Ucraina stă la linia de fault care divizează Europa de Est în pro-vestici şi pro-ruşi. Populaţia de aici are atitudini împărţite faţă de vechea capitală imperială - Moscova.
Diviziunea se adânceşte acum pe măsură ce districte pro-ruse din Est, precum Harkov şi Crimeea, refuză să accepte înlăturarea de la putere a preşedintelui Viktor Ianukovici, mişcare care a fost sărbătorită la Kiev.
Războiul civil ar reprezenta o tragedie pentru poporul ucrainean. Dar dimensiunea internaţională a acestei crize este cea care o face să fie atât de periculoasă.
Încă de la prăbuşirea comunismului, în 1991, SUA şi aliaţii lor europeni au considerat menţinerea Ucrainei independente de Rusia un rezultat-cheie al victoriei din Războiul Rece.
Pentru ruşi, a pierde Ucraina ar fi o lovitură uriaşă.
În mod ironic, cultura rusă şi Biserica Ortodoxă s-au născut la Kiev, acum 1.000 de ani. Moscova este o capitală nouă. Kremlinul şi-a considerat mereu bazele din Ucraina - precum baza navală de la Sevastopol - o verigă-cheie în securitate.
Acum, prezenţa militară a Rusiei ar putea fi pusă sub semnul întrebării de revoluţionarii care capătă controlul asupra clădirilor guvernamentale abandonate din Kiev.
NATO n-a vrut niciodată trupe ruse în Crimeea, dar nici Washingtonul nu vrea să asiste un efort violent pentru înlăturarea lor de-acolo. Bill Clinton a declarat că menţinerea Crimeei în Ucraina şi departe de Rusia este în interesul naţional al Statelor Unite ale Americii.
Dar el a sperat că, în timp, Rusia va accepta o Ucraină independentă şi-şi va retrage flota. Astăzi, când etnicii ruşi se mobilizează în Crimeea şi alte părţi ale Ucrainei Estice, riscul unei ciocniri între radicalii din ambele tabere creşte.
Dacă naţionaliştii ucraineni, de exemplu, trag în soldaţii ruşi din sud, dezordinea civilă locală ar putea târî Kremlinul în conflict aşa cum s-a întâmplat în urmă cu cinci ani dincolo de Marea Neagră, în Georgia.
Deja, Vestul se ciondăneşte cu Rusia lui Putin pentru orice - de la preţurile la energie la drepturile homosexualilor, dar un război în toată regula pentru teritorii este pe cale de a izbucni.
Această criză a izbucnit când Ianukovici s-a retras dintr-o înţelegere pentru a-şi asocia ţara cu UE, în noiembrie. Putin vedea în asta o uşă din dos prin care Ucraina intra în NATO şi, astfel, transformarea vecinului său neutru în aliat al americanilor.
Ucrainenii pro-vestici au sperat că aşa se va întâmplat, confirmând cele mai mari temeri ale Kremlinului. Dacă luăm în calcul dezastrul economic disperat din Ucraina, întrunirea condiţiilor UE nu era cu adevărat o opţiune.
Încă şi mai rău, Kievul avea nevoie de miliarde de dolari pentru serviciul datoriei sale uriaşe către bănci vestice. Dar Vestul nu era dispus, sau capabil, să împrumute mai mulţi bani.
Veniturile uriaşe ale lui Putin din petrol şi gaze păreau a da Rusiei cartea decisivă. Kremlinul a oferit Urainei un împrumut, dar cu condiţia să sisteze procesul de asociere cu UE.
Asta a avut efectul culorii roşii în coridă pentru pro-vesticii din Ucraina.
Dar ceea ce complică lucrurile şi le face atât de periculoase este că protestatarii cei mai înveerşunaţi pro-vestici sunt în mod violent împotriva Rusiei.
Mulţi ucraineni vor aderarea la UE şi NATO - nu pentru reconciliere, ci pentru recrutarea de noi aliaţi împotriva vechiului lor duşman. Această combinaţie a unei eventuale intrări în incapacitate de plată a Ucrainei, care pune în pericol băncile vestice,, şi un potenţial conflict cu principalul furnizor de energie al UE, Rusia, înseamnă că problemele Ucrainei nu doar că se află pe treptele noastre, dar că ameninţă să treacă pragul.
Violenţele din Kiev şi retorica inflamatoare din partea celor mai înverşunaţi dintre protestatarii ucraineni se întâlnesc acum cu grupuri pro-Rusia din Est, iar asta arată că nimeni nu are controlul asupra situaţiei.”
Textul integral poate fi citit aici
CITEŞTE MAI MULT
UPDATE Unde este Viktor Ianukovici? Preşedintele demis al Ucrainei, de negăsit. A trecut mai bine de-o zi de când preşedintele Viktor Ianukovici a părăsit Kievul. În afară de o scurtă apariţie televizată de la Harvok, prin care a transmis că este liderul legitim al ţării şi că nu are nicio intenţie să demisioneze, Ianukovici nu a mai făcut nicio declaraţie, iar nimeni nu ştie unde se află acum preşedintele de la al cărui refuz de a semna un acord de asociere cu UE au izbuncnit protestele Euromaidan, în urmă cu trei luni.
De ce o nouă Ucraina este cel mai mare coşmar al Kremlinului: Moldova ar putea fi prima care preia mişcarea Euromaidan. Schimbările fundamentale care se petrec zilele acestea la marginea Rusiei reprezintă cel mai mare coşmar al Kremlinului, notează un specialist în Ucraina. Nu este vorba doar despre extinderea birocraţiei UE atât de aproape de Moscova, ci de ceva de 10 ori mai rău: posibilitatea ca restul statelor aflate încă sub influenţa Moscovei să preia mişcarea Euromaidan. Prima ţară în care s-ar putea întâmpla asta este Moldova.
Cum a devenit „Prinţesa gazului” una dintre cele mai puternice femei din lume. O eroină comparată cu Ioana D`Arc, mâna de fier în mănuşa de catifea care a strangulat corupţia, dar totodată femeia fără apărare în faţa oligarhilor care au nedreptăţit-o. Iulia Timoşenko este unul dintre cei mai marcanţi politicieni ucraineni din perioada post-sovietică. Este „sufletul” Revoluţiei Portocalii din 2004, moment despre care s-a crezut că va marca ruperea definitivă a clasei politice ucrainene de oligarhie şi de Rusia.