De ce am primit din partea SUA mesajul „să vă apere francezii”. Expert: „În aceste condiții, nu este surprinzător”
0Expertul în securitate Gabriel Done atrage atenția că România pare că nu-și definește singură agenda externă, ci o adoptă după ce o validează Parisul. În aceste condiții, spune el, nu este surprinzător că în relația cu SUA a primit mesajul implicit: „să vă apere francezii”.
Președintele Nicușor Dan a făcut o vizită oficială, în perioada 9–10 decembrie 2025, în Franța.
Întâlnirea la Palatul Élysée a fost axată pe securitate, cooperare militară și consolidarea parteneriatului strategic dintre România și Franța. România vrea ca investițiile în industria de apărare să se transforme în capacități industriale durabile, nu doar achiziții de echipament.
Securitatea regiunii, rolul Franței în cadrul NATO și situația din Marea Neagră au fost prioritare în discuții. S-a pus accent pe dezvoltarea cooperării în domeniul tehnologiilor emergente și parteneriate industriale franco-române.
Franța este văzută ca un investitor strategic pe termen lung în România, nu doar unul speculativ. Nicușor Dan va organiza un forum de afaceri româno-francez la București, consolidând legăturile economice.
Franța este văzută de unii analiști români drept țara care va înlocui trupele americane care au părăsi România și drept principalul partener de securitate al țării.
„În această viziune, România nu este centrul lumii, ci un <<nod periferic>>”
Expertul în securitate Gabriel Done, vicepreședinte al ESGA România (Asociația Experților în Securitate și Afaceri Globale), analizează critic politica externă și miturile politicii de securitate a României vis a vis de relația cu Franța.
O astfel de analiză critică, spune el, „ar trebui să ne trezească la realitate și să ne pună în fața unor decizii mari.”
Franța nu mai joacă rolul unei puteri globale clasice, capabile să-și proiecteze forța oriunde în lume cu aceeași libertate ca în perioada gaullistă sau în anii ’90. „Astăzi, politica externă a Parisului se concentrează pe periferii strategice, adică regiuni marginale, dar importante, în care poate exercita influență și își poate proteja propriile interese”, arată el.
Acest mod de operare presupune: renunțarea la ambiția de hegemonie globală absolută, concentrarea pe zone de instabilitate sau competiție între mari puteri, utilizarea resurselor limitate pentru a maximiza impactul geopolitic.
Principalele periferii de interes pentru Franța: Estul Europei - România și parțial Polonia – noduri strategice în fața presiunii rusești și a influenței NATO; Arctica: rute comerciale și resurse naturale emergente, rivalitate cu Rusia și China; Africa francofonă și Sahel: menținerea influenței istorice și economice; Indo-Pacific: prezențe simbolice și teritoriale, alianțe cu parteneri cheie (a se vedea multiplele vizite ale lui Emmanuel Macron în China - da, acea Chină pe care toți apărătorii democrației românești o înjurau și o scuipau prin vară).
„În această viziune, România nu este centrul lumii, ci un „nod periferic” valoros pentru: redimensionarea intereselor de securitate franceze (cine își închipuie că Franța nu va relua cooperarea strânsă cu Moscova este un visător incurabil), cooperare militară și economică în logica limitării influenței americane (prin consolidarea cooperării militare și economice cu România, Parisul trimite un semnal subtil Washingtonului, arătând că nu acceptă pasiv noile orientări ale administrației Trump în politica internațională și că își reafirmă autonomia strategică în Europa de Est)”, a arătat el.
De asemenea, România este văzută ca o platformă pentru proiectarea influenței franceze în Europa de Est și în regiunea extinsă a Mării Negre (inclusiv în Caucazul de Sud).
Interesele strategice franceze în România
„România, prin poziția sa geostrategică, devine pentru Franța un nod periferic valoros, un spațiu de manevră și influență în Europa de Est și Marea Neagră”, arată Done.
Parisul urmărește aici mai multe obiective: securitate regională, acces la rute energetice și comerciale, proiecție de putere spre Est, dar și posibilitatea de a construi punți de dialog cu Rusia într-un viitor relativ apropiat, de 10–15 ani.
„Istoria arată că astfel de manevre nu sunt noi: în perioada interbelică, România a servit ca spațiu de întâlnire între Franța și Rusia Sovietică în anumite negocieri economice și diplomatice, iar în anii ’90, Franța a menținut relații pragmatice cu Moscova prin intermediul partenerilor din Europa Centrală și de Est, balansând între alianța NATO (a se vedea poziția specială a Franței în cadrul alianței) și interesele sale economice”, a arătat el.
Marea Neagră reprezintă pentru Paris un spațiu strategic de proiecție. Interesul Franței nu se reduce doar la securitate: o Mare Neagră „liberă”, dar controlată indirect de interesele franceze, garantează: fluxuri energetice stabile către Europa, rute comerciale sigure, influență asupra regiunii Caucazului (unde Franța a arătat sprijin politic față de Armenia), capacitatea de a echilibra puterea regională în fața Turciei și a Rusiei.
„Bucureștiul rămâne un actor secundar”
„În acest context, România poate fi folosită ca platformă de mediere și proiectare a influenței: baza militară, cooperarea economică și diplomația discretă fac din București un nod important pentru Franța”, afirmă Done.
Lipsa unei strategii coerente a României pentru Marea Neagră lasă acest spațiu vulnerabil și deschis tratamentelor periferice: Parisul și alte puteri europene pot acționa aici după logica „periferiei care trebuie gestionată”, în timp ce Bucureștiul rămâne un actor secundar.
„Legăturile României cu Turcia și Ucraina sunt esențiale, dar Franța știe să transforme orice lipsă de coordonare regională într-o oportunitate. Astfel, prezența franceză în Marea Neagră nu urmărește doar cooperarea bilaterală, ci și echilibrarea puterilor regionale, iar România devine, involuntar, terenul de joc al periferiei europene”, susține Done.
„Să vă apere francezii”
„Declarațiile recente ale președintelui Nicușor Dan, referitoare la incidentul dronei din 25 noiembrie, arată mai mult neputința și lipsa de strategie decât transparența sau competența: România este prezentată ca un actor pasiv, incapabil să-și gestioneze propriul spațiu aerian și dependentă de echipamentele și indicațiile aliaților. Vorbim de o țară membră OSCE, NATO și UE, dar care este tratată de propriul președinte ca un „teren de test” pentru sisteme străine și ca un simplu punct de tranzit al evenimentelor regionale”, arată expertul.
El consideră că mai grav este că politica externă pare dictată de nevoi externe și de bunele relații cu Franța, nu de o strategie proprie: „discuțiile despre investiția de la Tarnița, alinierea pozițiilor cu Republica Moldova sau „învățatul” din experiența Franței în combaterea dezinformării sugerează că România nu-și definește singură agenda europeană și externă, ci o adoptă după ce o validează Parisul. În aceste condiții, nu este surprinzător că în relația cu SUA a primit mesajul implicit: „să vă apere francezii””.
În loc să ne afirmăm propria voință strategică, devenim periferia periferiei, un teren de manevră pentru puteri care au deja o agendă bine conturată. „Într-un context regional tensionat, unde dezinformarea și manipularea politică afectează opinia publică, lipsa unei viziuni coerente și independente face ca România să fie simultan vulnerabilizată în fața aliaților, a actorilor ostili și a propriilor elite politice”, detaliază expertul în securitate.
În ciuda vulnerabilităților evidente și a lipsei unei strategii proprii în anumite domenii, România a reușit să obțină un rezultat concret și important în relația cu Franța: „garanții clare că investițiile franceze nu sunt speculative. Această claritate nu este doar un aspect tehnic, ci un semnal că Bucureștiul poate negocia și proteja interesele sale economice, chiar și atunci când contextul geopolitic și intern este complicat. Investițiile franceze, mai ales în domeniul energetic și în infrastructura critică (inclusiv militară), capătă astfel o dimensiune predictibilă și stabilă, reducând riscurile pentru economia națională și pentru planurile de dezvoltare pe termen mediu.”
Această realizare conferă robustețe parteneriatului cu Parisul. „Faptul că am reușit să transformăm investițiile într-un cadru contractual sigur arată că România poate fi un interlocutor serios, capabil să negocieze condiții avantajoase chiar și cu o putere europeană cu propriile interese strategice”, explică el.
„România între periferie și autonomie strategică!”
Analiza relației cu Franța și poziția României în Europa de Est confirmă ceea ce teoria periferiei prevede: România nu mai este centrul deciziilor globale sau europene, ci un nod valoros, vulnerabil la influențele externe, dar cu potențial de proiecție strategică.
„Relația cu Parisul ilustrează această realitate - cooperarea militară și economică poate fi folosită atât pentru consolidarea securității și economiei, cât și pentru întărirea influenței franceze, care, deși benefică pe termen scurt, riscă să transforme Bucureștiul într-o periferie dependentă, fără strategie proprie”, arată el.
Totuși, există și motive de optimism. Obținerea de garanții că investițiile franceze nu sunt speculative arată că România poate negocia și proteja interesele sale economice, chiar într-un context complicat. În plus, construirea unor alianțe regionale, cum ar fi o Antantă Balcanică, și valorizarea zonelor funcționale multiple, precum Marea Neagră și coridoarele energetice din sud-estul Europei, oferă șansa României să transforme ,,periferia” într-un instrument de putere și autonomie strategică proprie.
„Între vulnerabilități interne și influențe externe, România are astăzi șansa să-și definească clar propria agendă, să-și protejeze resursele și să devină un actor relevant, capabil să medieze și să proiecteze interese regionale fără a se pierde în jocul puterilor mari. Asta sigur, dacă Ministerul Afacerilor Externe/ Ministry of Foreign Affairs, Romania va înțelege că resursa umană bine pregătită trebuie pusă să lucreze pentru România și pentru interesele României. De aici trebuie să plece reforma, dar asta este o altă discuție”, a concluzionat Done.
Se încarcă comentariile...
