Analiză Ce se întâmplă, de fapt, în Donețk, în timp ce Trump și Putin încearcă să împingă Ucraina spre un „acord de pace”

În timp ce Washingtonul și Moscova tatonează ideea unei „înțelegeri rapide” privind războiul, situația de pe linia frontului arată cu totul altfel. Pentru militarii ucraineni, aceste discuții se suprapun peste una dintre cele mai dificile perioade ale celor aproape patru ani de invazie la scară largă.

Soldații ucraineni țin cu greu linia frontului în Donețk/FOTOProfimedia

Ucraina a luptat, încă din primele săptămâni ale războiului, cu un adversar net superior ca resurse umane și tehnice. Dar începutul celui de-al cincilea an găsește frontul într-o presiune pe care mulți comandanți o descriu drept „existențială”.

Rusia încearcă să închidă complet regiunea Donețk și să împingă trupele ucrainene dincolo de râul Oskil, înspre Harkov. În paralel, forțele ruse avansează în Zaporojie și au deschis în ultimele luni un nou tronson de front spre regiunea Dnipropetrovsk.

Explicațiile acestui tablou sunt dure și simple.

Până la urmă, Ucrainei i se termină infanteria – oamenii care țin efectiv linia, la câțiva metri de inamic. Războiul cu dronele evoluează, dar încă nu poate înlocui ceea ce militarii numesc „omul din tranșeu”.

Comanda militară ia decizii tot mai întârziate, afirmă, uneori public, alteori off the record, ofițeri cu experiență. Iar aceste întârzieri se traduc direct în pierderi de poziții.

Iar în aer, Rusia păstrează avantajul numărului de drone și capacitatea de a controla spațiul tactic la 10–20 km în spatele frontului.

Privită din avion, situația ar semăna cu ceea ce Donald Trump descrie drept „lipsă de cărți în mână” pentru Ucraina. În unele zone, frontul se retrage, uneori cu câțiva metri pe zi, alteori cu câțiva kilometri. Iar controlul temporar asupra unei părți din regiunea rusă Kursk – o potențială monedă de schimb la negocieri – s-a evaporat.

Dar, dacă vorbești cu comandanții din teren, imaginea se nuanțează. „Frontul nu se prăbușește”, insistă aceștia. Condițiile ca Ucraina să mențină linia există încă: mobilizare suplimentară, decizii rapide și informate, raportări oneste către comandamentul central și, mai ales, recâștigarea inițiativei aeriene, scrie pravda.ua.

Acesta este primul capitol al unei analize extinse despre cum arată frontul acum și ce ar putea urma în 2026. Partea a doua a analizei publicației ucraiene va examina situația din Zaporojie, Dnipropetrovsk și Harkov.

Donețk, în 2026: unde s-ar putea da cele mai grele bătălii

După toate evaluările, regiunea Donețk va rămâne cel mai tensionat sector al frontului. În scenariul cel mai optimist, Ucraina va lupta pentru Lîman, Siversk, Kostantinivka, Drujkivka, Mirnograd și Dobropilia. În cel mai pesimist – pentru Kramatorsk și Sloviansk.

Sunt nouă orașe-cheie. Iată starea lor, văzută prin ochii militarilor:

1. Pokrovsk – practic pierdut

Trupele ucrainene mai mențin poziții pe nordul orașului, dar cea mai mare parte se află sub control rusesc. Zona de la sud de calea ferată – linia care taie orașul în două – este integral ocupată. Harta oficială a Statului Major, spun surse militare, este în urmă cu aproape o lună.

Ultimele tentative de a „curăța” orașul au venit prea târziu. Rusia intrase deja cu prea multe forțe.

Și imaginile care au circulat la începutul lui noiembrie – coloane de vehicule avariate și motociclete cu luptători, într-o atmosferă de film postapocaliptic – au confirmat realitatea din teren.

Pe 19 noiembrie a intrat în oraș primul tanc rus. O zi mai târziu, imaginile cu infanteriști ruși plimbându-se în picioare, relaxați, prin cartierul minier Șahtarski au devenit virale.

Un ofițer ucrainean rezumă situația fără menajamente:

„Tancurile lor sunt în Pokrovsk, mortierele lor sunt în Pokrovsk. Minciuna comandamentului continuă și toată țara joacă acest joc. Orașul e pierdut. Rușii pregătesc deja următoarele sate – și vor cădea ca piesele de domino.”

Pokrovsk este, remarcabil și tragic, primul oraș pierdut de Ucraina nu la sol, ci în aer. Din august, rușii au obținut controlul complet al spațiului aerian tactic prin unitatea lor de drone „Rubikon”, ceea ce a paralizat rotațiile și aprovizionarea.

Un antidot unificat la nivelul întregii armate ucrainene încă nu există.

2. Mirnograd – încă sub control ucrainean, dar aproape izolat

Orașul, lipit de Pokrovsk, rezistă, însă rușii lovesc constant din mai multe direcții. Riscul major este pierderea ultimelor drumuri rămase – ceea ce ar închide cercul unei încercuiri aproape complete.

„În jurul rutei de acces spre Mirnograd avem deja doar zone gri. În loc să ne retragem ordonat, primim ordine să aducem mai mulți oameni în oraș. Pare absurd”, spune un ofițer de infanterie marină.

3. Kostantinivka – infiltrare continuă

De peste o lună, militarii raportează lupte regulate în interiorul orașului. „Nu mai vorbim de mici grupuri de recunoaștere”, subliniază un comandant de la 93-a Brigadă.

Orașul este supravegheat permanent de dronele rusești și este bombardat aproape zilnic.

Rusia încearcă să ocolească orașul, nu să-l cucerească frontal: dinspre est, prin Chasiv Yar, iar dinspre vest, prin proeminența de la Dobropillia.

4. Lîman și Siversk – următoarele bătălii urbane

Deși rușii au pătruns de mai multe ori în ambele orașe, trupele ucrainene i-au respins. Militarii se așteaptă însă ca luptele de stradă să înceapă în curând.

Zonele acestea, rareori în centrul atenției publice, au fost scena unor avansuri rusești de până la 20 km în ultimele luni – mai mult decât pe unele sectoare mult mai mediatizate.

Siversk este expus după pierderea, aproape ignorată public, a Bîlogorivkăi în primăvară și a altor trei sate spre vest. Căderea orașului ar deschide rușilor drumul spre Sloviansk.

Lîmanul, la rândul său, a devenit vulnerabil după pierderea masivului forestier Serebrianske – 8.000–10.000 de hectare care apărau nordul regiunii. Trupele ruse avansează acum spre Iampil și încearcă să ocolească orașul prin Drobișeve.

5. Dobropillia, Drujkivka, Kramatorsk, Sloviansk – ultima linie urbană

Toate se află încă sub control ucrainean, dar sunt lovite zilnic de drone și bombe ghidate.

Dobropillia și Drujkivka se golesc treptat de civili, iar evacuările sunt permanente.

Kramatorsk și Sloviansk rămân nucleul vieții civile în nordul Donețkului – dar viitorul lor este sumbru.

Un comandant de unitate de drone, cu baza în Kramatorsk, descrie cuvinte grele:

„Viața de acum din Kramatorsk va dispărea. Orașul va începe să moară în aprilie–mai 2026. Până la vară, se va transforma în ceea ce a devenit Kostantinivka. Din păcate, nu va fi mai bine.”