75 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. „Steagul roşu pe Reichstag“: povestea fotografiei simbol fabricate pentru propaganda lui Stalin

Tiranul Stalin şi-a dorit o imagine reprezentativă pentru zdrobirea omologului său Hitler. A obţinut-o, dar nu spontan, în toiul luptei finale, ci după un act elaborat minuţios.

„Steagul roşu pe Reichstag” este fotografia care simbolizează victoria URSS-ului lui Stalin împotriva Germaniei lui Hitler, două regimuri totalitare care au fost iniţial aliate, apoi duşmani de moarte în cel de-al Doilea Război Mondial. Fotografia are însă o poveste diferită de cea spusă de propaganda sovietică, o poveste care a ieşit la iveală abia după destrămarea URSS.

La 16 aprilie 1945, trupele sovietice conduse de mareşalii Jukov, Konev, Rokosovski şi Ciuikov au început ultimul episod al ofensivei lor împotriva Germaniei naziste: bătălia pentru Berlin. Anticipând victoria, înlesnită mult de ajutorul Aliaţilor - Marea Britanie şi Statele Unite -, „Dictatorul roşu” de la Moscova a dat ordin să fie imortalizată printr-o fotografie simbol. Statele Unite, aliatul de conjunctură şi viitorul adversar ideologic, avea deja o astfel de imagine din timpul unei lupte istovitoare duse în Pacific împotriva Armatei Japoniei Imperiale. A obţinut-o, dar după un şir de întâmplări cu un tânăr fotograf ucrainean de origine evreiască în prim-plan, Evgheni Haldei.

„Toată lumea voia să meargă la Reichstag”, îşi aduce aminte fostul fotograf şi corespondent de război într-un interviu acordat pentru Arte TV.

În aprilie-mai 1945, Evgheni Haldei (foto dreapta) avea 28 de ani şi lucra pentru TASS, agenţia de presă responsabilă de publicarea fotografiilor oficiale ale regimului stalinist. A vorbit liber despre acele zile abia după prăbuşirea Uniunii Sovietice, al cărei act final a fost consemnat la 26 decembrie 1991.

În zorii noii rivalităţi

Fotografia care l-a făcut celebru nu este produsul unui act spontan, ci a fost atent gândită, regizată, retuşată şi apoi valorificată în scopuri politice.

„Evgheni Haldei a tatonat mult terenul înainte de a face fotografia care va rămâne în istorie”, remarcă jurnalistul Renaud Février în „L’Observateur”.

„Am căutat mult timp cel mai bun unghi. Voiam ca fotografia să arate ceva din Berlin. Am folosit tot filmul”, mărturiseşte el.

Încă din clipa sosirii în Berlin, Evgheni Haldei ştia că trebuie să procedeze în aşa fel încât să facă uitată imaginea surprinsă de Joe Rosenthal la 23 februarie pe Insula Iwo Jima, la trei ore de la înfingerea steagului american pe vârful Muntelui Suribachi. „Raising the flag on Iwo Jima”, fotografia atribuită lui Rosenthal, a fost premiată cu prestigiosul Pulitzer, iar Haldei a avut ocazia să o admire într-o publicaţie.

Steagul american înfipt pe Insula Iwo Jima FOTO National Geographic

Cum steagurile sovietice erau destul de greu de găsit pe atunci, tânărul fotograf i-a cerut lui Grişa Liubinski, economistul agenţiei TASS, să-i dea câteva dintre materialele roşii folosite la reuniunile Partidului Comunist. „Încărcat cu «prada», Haldei s-a întors acasă. Apoi, cu ajutorul prietenul său croitor Israel Kişitser, a făcut în cursul nopţii trei steaguri sovietice, realizarea emblemelor cu secera şi ciocanul fiind sarcinile cele mai complicate”, scriu Pierre Bellemare şi Jérôme Equer în „Istoria secretă a 44 de fotografii care au bulversat lumea”.

Trei încercări

Pregătit să creeze un eveniment, nu să-l surprindă pe viu, Haldei a intrat în Berlin. Primul steag l-a folosit la Aeroportul Tempelhof, în faţa unui vultur gigant, simbol al Reich-ului hitlerist. Al doilea l-a ridicat pe Poarta Brandenburg, pentru a surprinde carul de luptă condus de zeiţa păcii. În ambele situaţii, fotograful a întâmpinat o problemă, şi anume că nu putea arăta o panoramă a Berlinului, oraşul atât de râvnit de Stalin.

Nu i-a mai rămas decât un steag şi a mers cu el la Reichstag, sediul pseudo-Parlamentului lui Hitler. Un steag sovietic fusese ridicat pe acoperişul clădirii la 30 aprilie, la 22.40, în timp ce Berlinul era încă sub focul armelor. Aşa se explică lipsa unui fotograf la acel moment. În orice caz, noaptea nu ar fi permis realizarea unei fotografii pe placul lui Stalin. Mai mult, a doua zi germanii au reuşit să-l dea jos. Haldei a ajuns la Reichstag în ziua de 2 mai, pe fondul încetării schimburilor de focuri. A rememorat acest episod, la 50 de ani distanţă, pentru cotidianul francez „Libération”.

„Ajuns în faţa Reichstag-ului, l-am scos şi soldaţii au început să strige: «Dă-ne steagul, îl vom pune pe acoperiş», spune el.

I-am cerut unui tânăr soldat să-l ţină cât mai sus posibil. Avea 20 de ani, se numea Alexis Kovalev. Căutam unghiul bun şi i-am spus să-l ridice şi mai sus. El a răspuns: «de acord, dar cineva să mă ţină de picioare». Aşa s-a întâmplat

, povesteşte fostul fotograf

O problemă de ordin ideologic

La Moscova, fotografia a fost pe placul tuturor. Totuşi, avea o problemă de ordin ideologic, observată de ochiul vigilent al lui Nikolai Palgunov, redactorul şef al agenţiei TASS. „Am primit un apel telefonic de la redactorul şef: «Nu merge aşa. Soldatul de jos, care ţine picioarele, are două ceasuri, câte unul pe fiecare mână! Trebuie de aranjat asta!»”, recunoaşte Evgheni Haldei pentru „Libération”.

„Să arăţi că un erou al Uniunii Sovietice, eliberator al capitalei Reich-ului, este un tâlhar de cadavre este evident de neconceput”, explică, în mod usturător, Pierre Bellemare şi Jérôme Equer. „Mai ales că la acea vreme circula un dicton: «soldatul rus are două slăbiciuni: cizmele şi ceasurile»”, adaugă ei.

Evgheni Haldei a retuşat fotografia. Varianta originală, cu două ceasuri, a prezentat-o abia după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Pe lângă ştergerea unui ceas, fotograful a fost nevoit să accentueze aspectul dramatic, făcând norii de fum mai negri şi mai ameninţători. 

Adevărul iese mereu la iveală

Timp de 50 de ani, cei trei soldaţi din fotografie erau cunoscuţi oficial ca fiind georgianul Meliton Kantaria, care ar fi fost însărcinat de Stalin în persoană să ridice steagul, ţinut, potrivit propagandei sovietice, de ruşii Mihail Egorov şi Aleksei Berest.

În realitate, Stalin a inventat toată această poveste. Cei trei nu au ridicat niciun steag, nici la 30 aprilie, nici la 2 mai 1945.

Minciuna a durat mult timp, până în 1995, când, la un eveniment de comemorare a 50 de ani de la încheierea războiului, un fost soldat ucrainean, Alexis Kovalev, cel menţionat de Haldei, s-a recunoscut în fotografie: „Da, eu sunt acolo. Şi alături de mine sunt Leon Gorîşev din Minsk şi Abdulhakim Ismailov din Daghestan”. „Un trio mai heteroclit şi mai puţin simpatic pentru georgianul Stalin”, subliniază Renaud Février.

Victimă a campaniei antisemite staliniste

Evgheni Haldei s-a născut din părinţi evrei în sud-estul Ucrainei în 1917, anul revoluţiei ruse. A devenit victimă a antisemitismului încă din primele zile de viaţă. La nici măcar un an de la naştere, un glonţ i-a străpuns un plămân şi i-a ucis mama, care îl ţinea în braţe. A crescut având două pasiuni: fotografia şi reportajele. „Mi-am făcut propriul aparat de fotografiat din carton şi din ochelarii bunicii”, dezvăluie el pentru „Libération”. La 19 ani, a fost angajat la TASS. A urmat apoi stagiul militar, în 1937. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a pierdut tatăl şi sora pe fondul înaintării armatei naziste spre graniţele Rusiei actuale. Într-o rememorare a activităţii sale din timpul marii conflagraţii, Haldei a confirmat că trebuia să emoţioneze cititorii şi să ridice spiritul patriotic cu imagini puternice şi directe. „Uneori am avut fotografii respinse pentru că în ele se vedeau prea mulţi morţi sovietici”, spune el.

Fiica lui Evgheni Haldei omagiindu-şi tatăl la un eveniment dedicat celui de-al Doilea Război Mondial FOTO EPA-EFE

Totuşi, plăsmuirea de la Berlin nu i-a adus şi o viaţă fără griji. A devenit o victimă a campaniei antisemite duse de Stalin după război, aducându-i-se acuzaţia de „cosmopolit”. În 1948, a fost demis de la TASS. „Din precauţie, a distrus toate fotografiile cu celebrităţi evreieşti”, potrivit photosapiens.com. S-a întors în câmpul muncii socialiste abia după 11 ani, la „Pravda”. Dar a fost demis şi de acolo, în 1970. S-a descurcat cu ajutorul unor prieteni şi a revenit în centrul atenţiei abia după prăbuşirea comunismului.

Evgheni Haldei a murit în 1997, la vârsta de 80 de ani. Cu doi ani înainte de deces, a avut ocazia să-l cunoască şi să-l îmbrăţişeze pe Joe Rosenthal, la un festival de fotografie organizat în Franţa.