Cum s-au separat interesele SUA și ale Israelului în conflictul din Iran. Explicațiile profesorului Radu Carp
0Ceea ce a debutat ca o operațiune punctuală, menită să neutralizeze capacitățile nucleare ale Teheranului, s-a transformat rapid într-o ecuație de securitate cu ramificații globale. În spatele declarațiilor oficiale se află o divergență strategică tot mai clară între principalii aliați. În timp ce SUA urmărește, în primul rând, controlul asupra Strâmtorii Ormuz pentru a da astfel o lovitură strategică Chinei, Israelul vizează înlocuirea regimului teocratic de la Teheran, astfel încât să elimine principala sursă de amenințare la adresa securității sale din ultimele decenii.
Într-o analiză detaliată a acestor mutații de pe frontul din Orientul Mijlociu, Radu Carp, profesor de științe politice la Universitatea din București, decriptează schimbarea obiectivelor politico-militare și atrage atenția asupra adevăratului punct nevralgic al crizei: spectrul unui colaps economic iminent, declanșat de o potențială blocadă prelungită a strâmtorii Ormuz.
„Programul nuclear era mult mai avansat decât în 2025”
„Nu se știe exact cât de avansat era programul nuclear iranian. Pentru că Iranul permite inspecții parțiale ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a ONU, în așa fel încât nu ne putem baza decât pe datele obținute de Israel și, respectiv, pe declarațiile negociatorilor iranieni de la Geneva. Oricum, există un consens că programul nuclear era mult mai avansat decât în 2025”, arată Radu Carp.
Scopul inițial al coaliției a fost clar și a vizat oprirea acestui avans tehnologic. La Geneva, americanii au solicitat oprirea imediată a îmbogățirii uraniului și predarea stocurilor existente. Cu toate acestea, declanșarea războiului a adus o schimbare radicală de strategie.
„Pornind de la acest fapt, s-a încercat definirea unor obiective. Repet, obiectivul inițial era același ca și anul trecut: încercarea de a opri programul nuclear iranian. (...) Treptat însă s-a adăugat și un alt obiectiv, pentru că, așa cum am văzut, războiul din Iran nu a început cu distrugerea directă a programului nuclear, ci a început altfel. A început prin încercarea – una reușită – de a-l elimina pe ayatollahul Ali Khamenei. Astfel, obiectivul s-a schimbat pe parcurs. Atât Statele Unite, cât și țările care sprijină Statele Unite, deocamdată doar verbal, desigur, au trebuit să se adapteze acestui nou scop și a început să se vorbească despre schimbarea de regim”, a explicat profesorul de științe politice.
Divergența strategică dintre Washington și Tel Aviv
Această nouă realitate din teren a scos la iveală o fractură strategică între principalii actori implicați. Potrivit profesorului Radu Carp, SUA au un obiectiv geopolitic mai larg, vizând controlul asupra Strâmtorii Ormuz, în timp ce Israelul își dorește schimbatea regimului de la Teheran.
Putin îl felicită pe Mojtaba Khamenei pentru numirea ca lider al Iranului. Promite sprijinul Rusiei pentru „prietenii iranieni”„Însă nici acest obiectiv nu pare că poate fi realizat atât de ușor. Cred că începe să se vadă o divergență între scopuri, pentru că obiectivul real al Statelor Unite este demantelarea rețelei Iran–China, mai degrabă decât Iran–Federația Rusă, dacă scoatem puțin din ecuație Federația Rusă. Iar scopul Israelului, în momentul de față, este schimbarea de la putere a regimului de la Teheran. Pentru Israel este o chestiune vitală ca acest regim să nu mai fie la putere”, arată Radu Carp.
Profesorul notează că, în fața acestor interese divergente, discuțiile despre programul nuclear au trecut pe un plan secund în ultimele zile.
Strâmtoarea Ormuz: adevărata amenințare globală
Dincolo de operațiunile militare de pe teritoriul iranian, suspendarea tranzitului petrolierelor prin strâmtoarea Ormuz amenință economia globală.
„Punctul critic al acestui conflict nu este legat de ce se întâmplă pe teritoriul Iranului propriu-zis. Nu este legat nici măcar de ce se întâmplă în țările vecine Iranului. Este legat de ce se va întâmpla în strâmtoarea Ormuz”, subliniază profesorul de științe politice.
Potrivit specialistului, strategia regimului iranian este să prelungească blocajul acestei strâmtori, în paralel cu bombardamentele asupra instalațiilor de petrol și gaze naturale din zona Golfului Persic. Consecințele economice ale unui astfel de scenariu depășesc capacitatea de absorbție a piețelor internaționale.
„Aici sunt mai multe modelări făcute de experți, în funcție de cât va dura acest conflict. În orice caz, în momentul în care se ajunge la a treia săptămână de închidere a strâmtorii, consensul la nivelul comunității de experți internaționali și de intelligence este că economia globală nu poate suporta. Adică va fi, efectiv, un șoc de proporții pe care nu l-am mai văzut. Iar scopul Iranului este să țină închise aceste strâmtori peste limita de trei săptămâni”, explică Radu Carp.
Pentru a contracara acest blocaj, planificatorii militari caută alternative de forță. Opțiunile comerciale sunt limitate, în contextul în care și Marea Roșie a devenit o zonă de risc maxim pentru navigație.
„Se încearcă diferite soluții. Am văzut această încercare de a evalua dacă este posibilă o razie pentru a aresta întreaga conducere a Iranului. De asemenea, dacă este posibil un desant pe insula Queshm, care se află în mijlocul strâmtorii Ormuz. Se încearcă, așadar, soluții ieșite din comun, pentru că orice zi în plus înseamnă perturbarea comerțului global, iar alte rute de aprovizionare nu prea există”, a conchis Radu Carp, profesor de științe politice la Universitatea din București.
Se încarcă comentariile...
