Exclusiv Criza din Orient influențează Vestul: petrol mai scump, sprijin tot mai slab pentru Ucraina

Creșterea prețului petrolului și trecerea în plan secundar a ceea ce se întâmplă în Ucraina de către decidenții din SUA și Europa sunt principalele efecte ale conflictului dintre Israel și Iran asupra războiului din vecinătatea României, susține profesorul Sergiu Mișcoiu.

Iranul nu a primit sprijinul anticipat din partea Rusiei. FOTO: Profimedia

Conflictul Israel-Iran deturnează parțial atenția și resursele diplomatice ale Occidentului de la sprijinul acordat Ucrainei, mai ales în ceea ce privește SUA, care se află între două teatre strategice majore.

Pe de altă parte, escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu riscă să declanșeze o criză energetică, ceea ce ar putea afecta economia europeană și capacitatea UE de a susține financiar și militar Ucraina pe termen lung. În plus, creșterea prețului petrolului aduce fonduri suplimentare în bugetul de război al Rusiei.

Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și la Universitatea Paris-Est Créteil, a explicat pentru „Adevărul” consecințele conflictului din Orientul Mijlociu asupra războiului din Ucraina, dar și posibilele scenarii de evoluție a războiului.

Adevărul: Cum este influențat războiul din Ucraina de conflictul israeliano-iranian?

Sergiu Mișcoiu: Sunt mai multe piste de analiză. O dată este pista de analizat legată de războiul dintre Israel și Iran ca fiind o distragere a atenției față de ceea ce se întâmplă în Rusia. Asta, desigur, are consecințe în sensul în care opinia publică internațională, dar și decidenții din Statele Unite ale Americii și din Europa sunt mult mai preocupați acum să vadă ceea ce se întâmplă în Israel, să acționeze, să se întâlnească și au pus pe un plan secundar, cel puțin pentru moment, ceea ce se întâmplă în Ucraina.

În acest context, l-am văzut pe președintele Donald Trump cum a plecat, zilele trecute, intempestiv de la summit-ul G7 unde s-a discutat despre războiul din Ucraina...

Președintele Trump este într-o logică extrem de ciudată, pentru că el părăsește reuniunile încercând să pară că are un plan de fiecare dată. Ceea ce nu suportă Trump este să se întâmple lucrurile fără să pară că el le-a direcționat. Și asta îl determină, uneori, chiar și atunci când sunt evenimente pe care nu le poate controla sau explica rapid, să facă un pas în spate și să aștepte evoluția incrementală a evenimentelor și să aștepte, de asemenea, explicații și analize suplimentare din partea consilierilor care să-l poată ajuta în diverse discursuri pentru ca, la final, să dea bine. Asta în ciuda faptului că, evident, nu a fost capabil să intuiască direcția pe care lucrurile o vor lua și nici nu a reușit măcar să influențeze în vreun fel aceste lucruri.

Asta se întâmplă, de exemplu, cu decizia Israelului de a ataca Iranul, care, sigur, retrospectiv este considerată ca având acordul Statelor Unite ale Americii, dar, de fapt, Netanyahu l-a pus în fața unui fapt împlinit pe Donald Trump și el a trebuit să reacționeze ulterior, reglându-și discursul în funcție de ceea ce a făcut efectiv Israelul, pe care nu îl putea părăsi având în vedere atitudinea internațională a SUA și ținând cont de faptul că politica republicană este una profund pro-israeliană, cu atât mai mult cea a republicanilor de tip MAGA.

Rusia beneficiază de pe urma creșterii prețului petrolului

Ce alte efecte are conflictul dintre Israel și Iran asupra situației din Ucraina?

Desigur, prețul petrolului, care oferă în momentul actual un avantaj țărilor producătoare și exportatoare care nu sunt în zona afectată de război. Am văzut că prețul barilului crește, crește mocnit însă crește. A fost o creștere spectaculoasă în prima zi a războiului, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Avem o creștere constantă, de atunci, a prețului barilului de petrol și asta va pune într-o situație favorabilă producătorii de petrol alții decât cei din zona Golfului. Aici în primul rând e vorba de Federația Rusă, care va reuși, în ciuda sancțiunilor internaționale, să fie mai activă în ceea ce privește obținerea de beneficii de pe urma creșterii prețului, dar și alte state, precum Venezuela, de exemplu, care se confruntă cu o situație foarte dificilă și care poate să mai câștige câte ceva pentru a mai acoperi golurile din bugetul rarefiat pe care îl are.

Și sigur că dacă războiul se va prelungi și mai ales dacă Iranul va reuși să închidă strâmtoarea Urmuz așa cum și-a propus pentru a sufoca economiile țărilor din Golf exportatoare de petrol, atunci sigur că prețurile vor crește și mai mult și am putea avea chiar o criză petrolieră.

Rusia se va simți întărită de această criză petrolieră. Sigur, e un avantaj relativ care trebuie folosit în războiul din Ucraina pe termen ceva mai lung. Deci, creșterea prețurilor se transformă după un anumit timp în beneficii nete pentru anumite state, ceea ce permite ulterior folosirea unor resurse suplimentare pentru război. Aici vorbim de termenul mediu și lung, însă și pe termen scurt reprezintă o mică gură de oxigen pentru Rusia în războiul său din Ucraina.

Acum, sigur că Iranul s-ar fi așteptat ca Rusia să fie mult mai activă în favoarea sa, însă Rusia nu dorește să mai parieze încă o dată pe un cal care ar putea să se dovedească a fi un cal mort. N-ar dori să facă la Moscova chiar un club foarte extins de foști dictatori goniți din țările lor de origine, așa cum este Bashar al-Assad, care ar putea fi completat de o grupare iraniană. Și vede lucrurile într-o manieră mai degrabă prudentă. Sigur, critică Israelul, este un aliat conjunctural al Iranului, însă Rusia are avantajul de a nu mai depinde de dronele iraniene. La începutul războiului, rușii depindeau de dronele Shahed. Între timp, Rusia a dezvoltat tehnologii proprii și deci aceste drone iraniene nu îi mai sunt indispensabile și atunci poate să aibă o atitudine oarecum diferită față de cea anterioară în relație cu Teheranul. Acest lucru, sigur, are consecințe importante asupra izolării internaționale a Iranului.

„O manieră prin care Iranul încearcă să șantajeze comunitatea internațională” 

Colaborarea dintre Iran și Rusia pe ce paliere se mai poate face? Blocarea Strâmtorii Urmuz ține de această colaborare?

Nu, chestiunea cu strâmtoarea Urmuz este o manieră prin care Iranul încearcă să șantajeze comunitatea internațională pentru a obține un avantaj relativ în ceea ce privește negocierile de pace care vor urma. Cu cât trece timpul, pare că Iranul are tot mai mult nevoie de negocieri de pace. Pentru a avea o poziție solidă în negocierile de pace cu un Israel care se arată nemilos în acest război. Desigur, și Iranul este nemilos, numai că Israelul are și capacitatea de a proiecta puterea. Colaborarea între Rusia și Iran nu se poate manifesta altfel decât printr-o colaborare militară între cele două state.

De partea cealaltă, ce credeți că vor face Statele Unite? Am văzut un anunț interesant al lui Trump, conform căruia SUA controlează spațiu aerian iranian.

Nu știu ce înseamnă asta. Este un anunț pur și simplu pompieristic. Cum să controlezi spațiul iranian când Iranul lansează drone, rachete, rachete balistice, rachete de ultimă generație. Este absurd. Cu siguranță, nu se pune problema în felul acesta. Trump încearcă să arate că el controlează în continuare ceea ce se întâmplă. Că el este la manete și Statele Unite au un plan bine stabilit, iar dacă Iranul nu va ceda, vor lovi direct Iranul. Sigur, Netanyahu își dorește din toată inima acest lucru, pentru că asta ar însemna că, de fapt, și producția aceasta nucleară iraniană, care este ascunsă în buncăre de adâncime impenetrabile de rachetele israeliene, ar putea fi demantelată prin intermediul SUA. Acum, lobbyul iranian din SUA din jurul lui Mohammad Reza Șah Pahlavi (fost fiul al Șahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului-nr) încearcă să aibă o atitudine proactivă, cere populației să se ridice împotriva regimului din Iran. Rezultatul este că populația iraniană este mai temătoare să iasă din case și să fie bombardată de Israel sau împușcată de armata iraniană decât să-și riște viața într-o aventură care s-ar putea să nu ducă la nimic concret.

Marea Britanie și Franța ce poziții au adoptat?

Franța a spus că Israelul are dreptul să se apere și că vor veni în sprijinul Israelului dacă va fi cazul. Iar Marea Britanie este interesată să ajute Israelul pentru că are o sumedenie de interese economice plasate în Israel. Ar fi destul de rău pentru economia britanică, în primul rând, mai mult decât chiar pentru cea franceză, ca diverse situri de exploatare din Israel și noduri implantate de Marea Britanie acolo să fie distruse de bombardamentele iraniene. Mai mult, și Franța și Marea Britanie au fost amenințate de Iran dacă vor ajuta Israelul în primele ore ale războiului. Atunci evident că până nu există o atitudine proactivă a SUA în acest sens va fi mult mai greu să vedem o implicare a acestor țări.

Credeți că se va termina repede acest conflict sau suntem în fața unui scenariu de lungă durată?

Singur, scenariul în care se termină repede acest conflict este scenariul în care, cu ajutorul Statelor Unite ale Americii și poate a unei coaliții mai largi internaționale, Israelul va bombarda masiv Iranul și acest lucru ar duce la căderea regimului ayatolahilor. Este singura variantă în care este posibil acest scenariu. Dacă regimul nu va cădea, zvâcnirile sale vor putea fi de foarte lungă durată și am putea să avem un conflict care să se mențină la un nivel probabil mediu. Nu este fizic posibil ca în fiecare noapte să avem foarte multe rachete trase din ambele părți și bombardamente continue. Am putea  să avem salve de rachete ocazionale și răspunsuri de cealaltă parte pentru un termen mai lung.

Credeți că Rusia, în momentul de față, profită de acest element de distragere a atenției de la războiul din Ucraina pentru a-și intensifica atacurile în Ucraina?

Într-o măsură mică, pentru că nu era nici pregătită, nu avea niște resursele necesare. Distragerea aceasta a atenției este una, să spunem, mai grea în planul negocierilor, în plan diplomatic, în planul presiunilor asupra Rusiei și Ucrainei de a ajunge la pace, dar din punct de vedere militar nu se schimbă absolut nimic în Ucraina, care continuă să lupte și celelalte state continuă să-o sprijine așa cum s-a întâmplat până acum.