Analiză De ce câștigă teren stânga radicală în Europa

Nemulțumirile economice și polarizarea politică cresc sprijinul pentru partidele de stânga, mai ales în rândul tinerilor.

Partidul Die Linke este succesorul fostului partid comunist din Germania de Est/FOTO:Getty Images

Partidele de extremă dreapta au înregistrat câștiguri importante în Europa în ultimii ani. Însă, potrivit sondajelor și rezultatelor electorale recente, și formațiunile de stânga radicală încep să recâștige teren, scrie The Wall Street Journal.

Un număr tot mai mare de alegători se orientează spre partide care promovează politici clare de stânga, unele dintre ele considerate aproape irelevante în urmă cu doar câțiva ani. În acest context, partidele centriste se confruntă cu presiuni tot mai mari atât din partea dreptei, cât și a stângii.

Schimbarea este mai vizibilă în rândul alegătorilor tineri și în zonele urbane. Analiștii spun că fenomenul este alimentat de mai mulți factori: costurile tot mai mari ale locuințelor, creșterea economică lentă, precum și nemulțumirea față de politica externă a Statelor Unite – inclusiv față de atacurile asupra Iranului și operațiunile militare ale Israelului în Gaza. În același timp, încrederea în partidele centriste de a rezolva marile probleme ale momentului pare să scadă.

În unele țări, această evoluție s-a tradus prin rezultate electorale mai bune pentru partidele de stânga radicală. În altele – precum Franța sau Italia – sprijinul electoral pentru aceste formațiuni a stagnat, însă incidentele de violență asociate grupărilor radicale de stânga au crescut.

Totuși, partidele populiste de dreapta și de extremă dreapta rămân, în multe state europene, cele mai puternice forțe politice emergente. Cu toate acestea, revenirea stângii radicale începe să influențeze dezbaterea politică și poziționarea partidelor tradiționale.

Ascensiunea populismului de stânga

În Marea Britanie, Green Party of England and Wales a crescut semnificativ în sondaje după ce s-a prezentat tot mai mult ca o mișcare populistă.

Programul formațiunii include naționalizarea utilităților, legalizarea drogurilor, retragerea din NATO, o politică mai deschisă față de solicitanții de azil și taxe mai mari pentru proprietarii de locuințe închiriate. Partidul este, de asemenea, puternic critic față de operațiunile militare ale Israelului în Gaza.

Deși era considerat un partid marginal cu un an în urmă, sondaje recente îl plasează pe locul al doilea, imediat după Reform UK, formațiunea anti-imigrație condusă de Nigel Farage. Luna trecută, Verzii au câștigat și alegerile locale într-o zonă muncitorească din nordul Angliei, unde Partidul Laburist dominase scena politică timp de aproape un secol.

În Germania, partidul Die Linke – succesorul fostului partid comunist din Germania de Est – a înregistrat o creștere importantă înaintea alegerilor generale de anul trecut.

Potrivit sondajelor, sprijinul pentru formațiune depășește acum 10%, situându-se în urma Partidului Social Democrat și a Alianței 90/Verzi, dar peste rezultatul obținut la alegerile din 2025.

Partidul se prezintă drept un bastion împotriva extremei drepte reprezentate de Alternativa pentru Germania. Totuși, potrivit candidatei partidului la primăria Berlinului, Elif Eralp, principalele preocupări ale susținătorilor sunt de natură economică.

„Ceea ce îi mobilizează cu adevărat pe alegători sunt problemele sociale – inegalitatea, costul vieții și, în special, nivelul chiriilor”, a spus ea.

Partidul propune majorarea beneficiilor sociale, introducerea unei taxe pe avere, reducerea chiriilor și pensionarea mai devreme pentru anumite categorii de lucrători.

În rândul alegătorilor cu vârste între 18 și 29 de ani, Die Linke a fost cel mai popular partid la alegerile de anul trecut și rămâne în această poziție, potrivit unui sondaj realizat de institutul Forsa.

Fondatorul institutului, Manfred Güllner, spune că fenomenul reflectă „o renaștere a stângii clasice”, care a depășit originile sale est-germane și a reușit să atragă alegători tineri.

Creșterea tensiunilor la periferia politicii

În paralel cu evoluțiile electorale, autoritățile europene semnalează și revenirea unor grupări violente de stânga.

În ianuarie, guvernul german a anunțat noi măsuri împotriva extremismului de stânga după un atac incendiar asupra rețelei electrice din Berlin, care a lăsat aproximativ 100.000 de persoane și mii de companii fără curent și încălzire timp de câteva zile.

Atacul a fost revendicat de gruparea clandestină Volcano Group, activă în acțiuni de sabotaj încă din 2011. Ministrul german de interne, Alexander Dobrindt, a declarat că autoritățile „se pregătesc pentru lupta împotriva extremismului de stânga”.

În Franța, o alianță de partide de stânga a obținut un rezultat surprinzător, clasându-se pe primul loc la alegerile legislative anticipate din 2024. Ulterior însă, principalul partid de stânga radicală, La France Insoumise, s-a confruntat cu critici și controverse legate de acuzații că ar încuraja violența politică.

Presiune și asupra centrului politic

Chiar și așa, stânga radicală rămâne, în majoritatea țărilor, prea fragmentată pentru a ajunge la guvernare.

Profesorul Anand Menon de la King's College London spune că frustrarea legată de creșterea economică modestă din ultimele două decenii îi face pe alegătorii britanici mai deschiși la noi mișcări politice, în special la nivel local. Nu este însă clar dacă aceștia ar susține astfel de partide și la alegeri naționale.

Totuși, presiunea exercitată de aceste mișcări începe să influențeze și partidele centriste.

În Marea Britanie, premierul Keir Starmer încearcă să păstreze sprijinul alegătorilor din clasa muncitoare printr-o politică mai dură privind imigrația și ordinea publică, pentru a contracara ascensiunea Reform UK.

În Germania, lideri ai SPD, precum ministra muncii Bärbel Bas, au început să adopte un discurs mai apropiat de cel al stângii radicale, susținând taxe mai mari pentru cei bogați și protejarea cheltuielilor sociale.

Liderul organizației de tineret a partidului, Philipp Türmer, a mers chiar mai departe, spunând că succesul unor candidați de stânga în alte țări reprezintă „un semnal puternic împotriva centrismului vag și în favoarea socialismului democratic”.