"Viata mea am inchinat-o Bisericii"

- convorbire cu Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

- Prea Fericirea Voastra, in Parlament, cand presedintele Basescu a depus juramantul, la un moment dat a incalcat protocolul, s-a indreptat spre locul in care stateati si v-a soptit ceva la ureche. Ce v-a spus Traian Basescu atunci?
- Un text liturgic. (Zambeste). Ramane intre noi...
- Intrebarea a ramas, totusi, pe buzele multora. Ce v-a putut spune fostul primar al Capitalei, cu care v-ati infruntat pentru amplasamentul Catedralei Neamului?
- "Infruntat" nu e cuvantul potrivit. Am dialogat... Ce sa va spun eu? In toate este si o strategie sfanta, daca o pot numi asa. Adica unele sunt spre folos, altele nu. Cuvintele acelea vor avea folos cand eu voi rezolva problema Catedralei. Voi constata atunci sinceritatea acelui gest si a sarutarii mainii.
- V-a mai cautat presedintele Romaniei din ziua instalarii sale la Cotroceni?
- Nu, dar mi-a trimis un semn. Un semn de orientare, de baza de discutii asupra Catedralei. Oricum, si-a mentinut pozitia in ceea ce priveste amplasamentul in alta parte, cu argumente destul de importante. Le voi aprecia impreuna cu aceia cu care am pornit aceasta lucrare si vom da un raspuns. Am constatat receptivitatea. De fapt, a declarat si in campania electorala ca nu e contra, dar nu agreeaza locatia din Parcul Carol. Vazandu-i acum argumentele, ele sunt vrednice de judecata. E o problema care ramane sa fie discutata cu membrii Sfantului Sinod.
"Ce-i trebuie atata carte? Doar n-o sa-l fac popa!"
- La 14 ani neimpliniti, ati fugit de-acasa, la manastire.
- Era Duminica Tomii, o zi frumoasa, cu un soare stralucitor, anul Domnului 1928.
- Atunci, in Duminica Tomii, impreuna cu prietenul Haralambie, din satul Toaleni, judetul Botosani, ati fi putut lua orice cale.
- Nu cunosteam nici o cale. Armata da, poate ca m-ar fi atras, fratele meu cel mai mare a fost copil de trupa. Cand eram deja la schit, mai veneau unul-altul, baieti de varsta mea, care intrasera la vreo ucenicie: "Hai, mai, Toadere, sa invatam o meserie!". Si eu ziceam: "Nu. Pai, nu-i meserie asta ce fac eu aici?". Asta i-am spus parintelui egumen, cand am ajuns la schit: "Vreau sa invat scoala calugariei". Biserica a fost pentru mine singurul drum. In Duminica aceea a Tomii, colinele erau verzi, iar in zarea noastra, a mea si a lui Haralambie, se vedea, la mare departare, schitul cenusiu ca grumazul unui taur...
- Cand v-ati revazut mama, dupa ce ati fugit de-acasa? A mai trait ca sa-si vada feciorul in odajdii??
- A venit la schit, la Vorona, sa ma ia acasa. A vazut chilia in care stateam, s-a infiorat: nu sunt zidurile prea reci? Mama... Eu cantam la strana. O vedeam pe ea, in fata sfantului altar, se inchina ca acasa - facea doua metanii mari. Era micuta, cand atingea podeaua cu fruntea se aduna toata, era o mana de om, o priveam si cantam la strana, si plangeam cu sughituri. Acum o am langa mine, i-am pus fotografia langa icoane, o privesc cand ma culc, o vad cand ma trezesc din somn... I-am pricinuit mare mahnire cand am plecat, fara ingaduinta, eu, penultimul dintre cei 11 copii ai ei... O sa fac o paranteza. Tata era un om mai aspru. Venea invatatorul la el, cand eram mai micut, si-i spunea: "Lasa-l, bade Dumitre, pe Toader sa vina la scoala!...". Tata raspundea repezit: "Ce-i trebuie atata carte? Ca doar n-o sa-l fac popa!".
"N-am facut compromisuri, concesii au fost destule"
- Cum vedeti, Prea Fericite - din piscul celor 90 de ani pe care ii impliniti, si a 76 de ani de slujire a lui Hristos - destinul Ortodoxiei romanesti in secolul care s-a scurs?
- Nu-l vad altfel decat l-am vazut cu totii: un mileniu al martiriului. Judecand dupa cele pe care Biserica noastra a izbutit sa le aseze, pe temelii trainice, vor rodi toate. Secolul XX a fost al suferintelor, al marturisitorilor lui Hristos, in lumea ortodoxa, in lumea crestina in general. Cazand in sfera de influenta a comunismului, ortodoxia si-a dat martirii ei.
- Exista un repros, care a devenit aproape un loc comun, ca, in perioada comunista, Biserica Ortodoxa Romana nu s-a asezat in transee, n-a luptat ca o oaste, cu crucea in frunte, impotriva ateismului cotropitor. E un repros care vi se face si Prea Fericirii Voastre, ca nu v-ati incolonat ierarhii, preotii si credinciosii, ca sa dati piept cu stapanirea.
- E o intrebare fireasca, indreptatita cu totul. Dar e o utopie sa credem ca Biserica noastra putea lupta, la propriu, cu arma in mana, ca s-ar fi putut retrage in munti. Ne-ar fi spulberat Puterea comunista, cum spulberi pleava, nici in catacombe n-am fi avut loc, ca primii crestini. S-ar fi intamplat ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica sau, mai rau, ce s-a intamplat in Albania, declarata stat ateu. A fost o rezistenta surda; n-am facut compromisuri, dar concesii au fost destule. In bezna comunismului, Biserica noastra a avut candela aprinsa: am botezat, am cununat, ne-am inmormantat morti dupa datina, am tinut Sfanta Liturghie, credinciosii nostri ne-au avut alaturi.
- In primele zile ale lui 1990, intreg Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane si-a facut mea culpa pentru greselile savarsite de ierarhi, de preoti sub regimul comunist. In iunie, Prea Fericirea voastra v-ati retras din Scaunul patriarhal. Erau vremuri tulburi. S-a varsat sange, dar s-a varsat si mult venin. Eu insami, prin februarie, intr-un interviu in care va ceream martiriul, va numeam "Prea Nefericite Parinte Patriarh". Ma mahneste ca apelativul acesta s-a propagat apoi cu conotatii peiorative...
- Am plecat, luand asupra mea gresalele tuturor. Vinovatia a fost adevarata si mi-o asum intreaga. Cand m-am vazut atacat din toate partile, batjocorit in presa, m-am intrebat: ce autoritate ar mai avea prezenta mea aici si cuvantul meu in fata credinciosilor, al tinerilor, al lumii intregi? Doamne, mi-am zis, daca nu sunt vrednic, voi face o scrisoare de retragere. Aveam 75 de ani, am invocat varsta, ingrijirea sanatatii, dar toti stiau pentru ce plec. La scurta vreme dupa retragere, au intervenit credinciosii, au trimis scrisori patriarhii Bisericilor-surori, declarand ca nu vor recunoaste acest demers, unic in istoria bisericeasca. M-au chemat cu totii si eu m-am intors.
"Deschideti dosarele Securitatii!"
- Comunistii daramau biserici. De ce nu v-ati asezat in fata buldozerelor?
- Cand, in Bucuresti, se daramau biserici, in Moldova, unde eram mitropolit, se construiau biserici. M-ati intrebat, in 1990, de ce nu m-am asezat, in anul 1987, in fata buldozerelor care daramau biserica Sfanta Vineri. N-am fost acolo pentru ca eram la Viena, intr-o vizita frateasca. Inainte de a pleca, am fost la primarul Constantin Olteanu - pe Ceausescu nu l-am vazut niciodata ca patriarh fata catre fata. L-am rugat sa nu darame Sfanta Vineri. Mi-a spus ca presedintele coordoneaza personal lucrarile, dar m-a asigurat ca Sfanta Vineri va ramane in picioare. I-am povestit atunci si de biserica Bucur Ciobanul, un simbol al Capitalei, si l-am rugat si i-am argumentat ca nu trebuie daramata. Cand m-am intors de la Viena, biserica Sfanta Vineri nu mai era, biserica Bucur a ramas si astazi... E o problema grea daramarea bisericilor. Rana asta nu se vindeca! Tin minte ca eram mitropolit la Iasi si am venit la Bucuresti, la lucrarile Sfantului Sinod. Am luat un taxi de la gara. Atunci se daramau biserica Domnita Balasa, Spitalul Brancovenesc si alte biserici. Mi-a spus soferul: "Ia uitati-va, parinte, ce e la noi, la Bucuresti!... De unde veniti?". "Vin de la Moldova", zic. "Ce-or fi facand astia - zice -, ce-or fi facand preotii, mai-marii dumneavoastra?!". Durerea patrunsese atat de adanc, incat vinovatia noastra nu se mai poate spulbera, a celor care n-am dat dovada de apararea bisericilor. Cat am fost la Craiova, la Iasi, la Arad (unde am ridicat biserici) m-a ferit Dumnezeu de ispita aceasta. In Bucuresti au putut fi salvate cateva biserici prin eforturile mari ale lui Iustin, care a gasit solutia translarii lor. Biserica Sfantu Gheorghe Nou ar fi disparut daca n-ar fi fost patriarhul Iustin Moisescu.
- E o intreaga istorie zbuciumata, care - pe langa memoria credinciosilor - ar putea fi salvata din arhivele Securitatii. De ce se opune Biserica deschiderii dosarelor?
- Nu ne opunem. Deschideti dosarele. Spun insa un singur lucru: sa vorbim pe documente. Operatiunea aceasta sa nu se faca discriminatoriu. Dosarele ierarhilor sa fie scoase la lumina, chiar m-as bucura, dar dosarele preotilor simpli sa fie scoase odata cu toate dosarele romanilor simpli. Cand se vor deschide, veti vedea ca toate legendele despre deconspirarea secretului spovedaniei sunt prostii. Intai, ca la spovedanie nu se facea politica. In al doilea rand, un ierarh sau un preot care incalca secretul spovedaniei se sinucide in fata lui Dumnezeu. Ca slujitor al Bisericii, care am stat atata amar de ani in mijlocul preotilor, nu cred ca vreunul sa fi dezvaluit Taina Marturisirii!
- Ati fost curios sa va vedeti propriul dosar?
- Nu. Acestea sunt lucruri lumesti, nu ma intereseaza, nu mai am timp de ele. Stiu ca eram urmarit.
- As vrea sa lamurim o acuzatie care se aduce Bisericii Ortodoxe Romane, chiar Prea Fericirii Voastre: in decembrie '89, cand Revolutia incepuse in Timisoara, ati trimis o telegrama de adeziune lui Nicolae Ceausescu, unii spun ca era o telegrama de solidarizare cu crimele pe care puterea la infaptuia atunci impotriva demonstrantilor.
- Nu vreau sa starui prea mult, am mai vorbit despre lucrurile acestea. Aveam atunci Adunarea Nationala Bisericeasca si, conform obiceiului, valabil pentru toate cultele din Romania, Departamentul trimitea cate o telegrama presedintelui, de vreo zece ani aceeasi, cu aceleasi cuvinte, in cunoscutul limbaj de lemn, care nu avea nici o noima, nici un cuvant despre Timisoara. E greu de crezut, dar nici macar n-am citit-o. Am semnat-o. Nici vorba insa sa ne solidarizam cu puterea comunista, dimpotriva, preotii si ierarhii nostri au fost alaturi de popor. Pe 22 decembrie am si declarat lucrul acesta, la Televiziunea Romana.
"Papa Ioan Paul al II-lea e o minune a lui Dumnezeu"
- Spun unii ca ar fi inceput deja, in Biserica Ortodoxa Romana, batalia pentru scaunul patriarhal. Sunt mai multi ierarhi "aliniati la start". Canonul spune insa ca, la vremea sorocita, va veni mitropolitul Daniel de la Moldova spre a asigura locotenenta, interimatul.
- Mitropolitul Daniel va asigura locotenenta, apoi Sfantul Sinod va alege.
- Nu mi-l veti spune, dar aveti in minte numele celui pe care il considerati vrednic de a va fi succesor? Ce calitati ar trebui sa aiba acesta?
- Nu am in minte un nume, nici un chip anume de ierarh. Stiu ca harul lui Dumnezeu va lucra si va da Bisericii noastre un intaistatator pe care astazi poate ca nici nu-l banuim. Cat priveste calitatile viitorului patriarh, ma feresc sa fac retorica.
- Sunteti al doilea patriarh ca longevitate in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, dupa Iustinian. Ma framant sa gasesc o definitie cat mai succinta a acestor 19 ani de slujire a Prea Fericirii Voastre. Eu cred ca veti ramane ca un Patriarh al Unitatii. Ati evitat risipirea si discordia inauntru, iar in afara ati facut cateva gesturi memorabile pentru armonie si apropiere intre Biserici.
- Mi-am inchinat viata Bisericii. Un patriarh al unitatii...? E prea mare cuvantul acesta pentru mine. E subreda unitatea, nu rodeste. Astazi sunt mahnit, spre pilda, pentru ca ne aflam in litigiu cu Moscova, pentru Mitropolia Basarabiei - un drept sfant al nostru, pentru care l-am infruntat pe patriarhul Alexei al II-lea. Cu Belgradul avem litigiu, pentru ca ei au un episcop la noi, dar nu ne ingaduie, conform legii reciprocitatii, sa avem si noi un episcop roman acolo. Am suparat Patriarhia Ierusalimului pentru ca am facut camin romanesc si biserica la Ierihon. (Acolo aveam un preot extraordinar, Ieromin, activ si harismatic, n-am banuit sa aiba asa forta!)
- Am lasat mai la urma intalnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea. Ati facut din Romania, in vara anului 2000, Prea Fericirea Voastra si Sanctitatea Sa, centrul crestinismului.
- Sunt ingrijorat si sunt mahnit in sufletul meu acum, si ma rog lui Dumnezeu sa-l tina in sanatate. Papa Ioan Paul al II-lea e o minune de la Dumnezeu... Eu m-am intalnit cu Suveranul Pontif inainte de Revolutie, in ciuda celor care erau la putere atunci, ne-am vazut chiar de doua ori. Am pus temeliile. Am vorbit, la intalnirea din '89, despre lucrarea noastra pastorala, despre multe, chiar si despre Mircea Eliade. Papei ii datorez doctoratul meu din Polonia. Un om mare, Ioan Paul al II-lea... Sfarsit si lui Dumnezeu lauda. Sa ma iertati, caci am vorbit prea mult...

Patriarhul Teoctist aniverseaza 90 de ani in mijlocul batranilor din Centrul de asistenta "Sf. Vasile"
Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, aniverseaza astazi implinirea varstei de 90 de ani. Prea Fericirea Sa va oficia Sfanta Liturghie in Catedrala patriarhala, inconjurat de membri ai Sfantului Sinod si preoti din tara si strainatate, incepand cu ora 9,00. Sfanta Liturghie va fi urmata de un moment aniversar la Palatul Patriarhiei (ora 13,00), la care vor mai participa reprezentanti ai altor culte din tara si strainatate, personalitati ale vietii publice romanesti, reprezentanti ai comunitatilor romanesti din diaspora si ai Corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, preoti, monahi, monahii, credinciosi. In cursul serii (ora 18,30), Parintele Patriarh Teoctist se va afla in mijlocul persoanelor in varsta aflate in grija Prea Fericirii Sale de la Centrul de ingrijire si asistenta nr. 1 "Sfantul Vasile" (Aleea Resita D, nr. 9, sect. 4).
Peste 500.000 euro din partea Bisericii Ortodoxe Romane pentru sinistratii din Asia de sud-est
Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in numele ierarhilor si preotilor Bisericii Ortodoxe Romane, multumeste tuturor credinciosilor care au raspuns apelului la ajutorare lansat de Patriarhia Romana in ultima zi a anului 2004 pentru sprijinirea celor care au suferit de pe urma cutremurului si a revarsarilor de ape din Asia de sud-est. Rezultatul final al colectei reprezinta suma de 18.755.422.000 lei (peste 500.000 euro). Parintele Patriarh tine, de asemenea, sa multumeasca slujitorilor Sfintelor Altare care s-au ingrijit de organizarea colectei si isi exprima convingerea ca darul Bisericii Ortodoxe Romane va contribui la refacerea morala si materiala a comunitatilor atat de greu incercate. Rezultatul final al colectei s-a constituit din sumele virate de catre fiecare din cele 24 de eparhii ale Bisericii Ortodoxe Romane in contul special deschis de Crucea Rosie Romana pentru sprijinirea celor care au suferit de pe urma cutremurului si a revarsarilor de ape din Asia de sud-est.