Destăinuiri:Nesiguranţa zilei de mâine

Eu cred că optimistul care, la observaţia pesimistului “Mai rău de-atât nu se poate!”, a replicat “Ba se poate!”, trăia cu siguranţă în România!

De la o vreme încoace am început să percep, cu o uşoară disperare ce nu mă caracteriza, profunzimea sintagmei din manualele adolescenţei mele: "nesiguranţa zilei de mâine". Niciodată nu i-am dat o prea mare importanţă, considerând-o una dintre multele bazaconii inventate de socialism pentru a înfiera orânduirea de care ne era atât de teamă.

Mult timp am fost convinsă că, dacă eşti un om cinstit care-şi vede de treaba lui, dacă eşti bine pregătit profesional, arzi cu folos şi eşti devotat muncii pe care o faci, "nesiguranţa zilei de mâine" n-are cum să-şi facă loc în panoplia fricilor tale. Ca atare, ­m-am străduit, de când mă ştiu, să fiu bine pregătită, conştiincioasă, tenace, devotată, şi ca atare, am fost catalogată de multe ori "fraieră". Probabil că am şi fost. Dar nu acesta a fost principalul dezavantaj al luptei mele pentru performanţă.

Nu mi-a luat prea mult timp ca să mă conving că toţi cei ca mine au avut aproape numai de pierdut: nimeni nu le-a apreciat niciodată strădania de a fi fără cusur: banii au fost aceiaşi, încruntările şefilor - neschimbate, mai mult, o armată de duşmani le-a apărut în jur: cei care nu se puteau ridica la nivelul lor. Şefii înşişi îşi simţeau ameninţate poziţiile şi, ca atare, în DEX şi-a facut loc termenul de "marginalizare". 

Acum, în lumina ultimelor trăsnăi politico-economice din ţărişoara noastră dragă, când, în murmurul general al românilor se disting tot mai des curiozităţi de genul "Unde o să ajungem?", "Spre ce ne îndreptăm?", până şi cei care în  mod firesc n-ar avea de ce să se teamă (din motivele enunţate ceva mai sus), îşi amintesc, înfiorându-se, de sintagma copilăriei lor: "Nesiguranţa zilei de mâine". Într-o societate în care ierarhia valorilor e răsucită  rău de tot, te poţi aştepta în orice moment ca o lege strâmbă sau un şef neghiob să te trimită la plimbare. Fie şi numai pentru că nu ai luat poziţie de "drepţi".