Destăinuiri:După 1 Mai

Când mi-am pregătit ediţia de 1 Mai a emisiunii mele de sâmbătă am răscolit puţin volumele de cugetări celebre, să văd cam ce spun marii înţelepţi ai lumii despre muncă.

Vrute şi nevrute! Bunăoară, Eminescu, pe care îl preţuiesc nespus, a ajuns la concluzia că bogăţia unui popor nu stă în bani, ci în muncă. Instantaneu, mi-a încolţit în minte întrebarea: oare, judecând după aceste spuse, noi, românii, suntem sau nu un popor bogat?

Involuntar, m-am gândit la mai multe comparaţii pe care le-am făcut în timp între noi şi restul lumii pe care am cutreierat-o. Nu de puţine ori m-am minunat că ziua, în amiaza mare, în metropolele serioase ale Planetei, străzile erau pustii. Explicaţia pe care o primeam era invariabil: toţi sunt la lucru! La noi, la orele prânzului, centrul Capitalei devine un furnicar greu de străbătut. ­M-am fâstâcit, la un moment dat, când un neamţ pe care-l învârteam prin oraş m-a întrebat uimit: „Dar la voi nimeni nu munceşte?"

La Tokyo, ambasadorul României îmi povestea, deunăzi, despre nemulţumirile japonezilor, iscate de reducerea săptămânii de lucru de la şapte la şase zile şi de adevărata revoltă, generată de hotărârea guvernului, de a mai scădea cu încă o zi! „Păi, ce-o să se aleagă de ţara noastră?"- se întrebau contrariaţi urmaşii samurailor. Oare, la noi, cineva şi-a pus vreodată această întrebare?

Noi, românii, suntem meşteri în a face „punţi". Unim weekendurile cu sărbătorile legale, prelungim Paştele, sărbătorind câte cinci-şase zile naşterea Domnului, apoi ne tot jucăm de-a Moş Crăciun până trece anul. Pare a fi o vacanţă continuă în România de azi. Şi atunci revin la cuvintele marelui Eminescu: „Bogăţia unui popor nu stă în bani, ci în muncă." Şi mă întreb, din ce în ce mai sceptică: suntem sau nu un popor bogat?