De ce trebuie să ţină cont părinţii când aleg un animal de companie?

Copiii mai mari trebuie implicaţi în îngrijirea animalelor de casă, cu atât mai mult cu cât această atribuţie îi face să fie mai organizaţi şi ajung să înţeleagă ce presupune îndeplinirea unor responsabilităţi FOTO Shutterstock

Un animal de companie reprezintă întâi de toate o responsabilitate, în niciun caz o jucărie nouă pe care părinţii aleg să o dăruiască celor mici.

Alegerea unui animal de companie înseamnă alocarea unui buget pentru mâncare şi vizite la veterinar, dincolo de timpul necesar îngrijirii zilnice. Atunci când familiei i se alătură o necuvântătoare trebuie să se ţină cont de câteva reguli de bază.

Alergiile

Copiii pot fi alergici la animale, aşa că este indicat ca cei mici să facă un test alergologic pentru a identifica din timp posibilele probleme.  De asemenea, este necesar să se „potrivească“ temperamental copilului cu al animalului de casă. Un copil extrem de energic, pus mereu pe şotii, nu se va înţelege bine cu o pisică, conform www.parents.com. Aşa că cea mai bună alegere va fi un căţel la fel de dornic să-i ţină companie. Pe de altă parte, părinţii care optează pentru un câine de talie mijlocie sau mare ar trebui să se orienteze către labradori sau beagle, rase prietenoase cu cei mici.

Timpul

O famile în care toată lumea este ocupată în timpul zilei nu este potrivită pentru un câine, animal care are nevoie de companie şi de exerciţiu fizic. În familiile cu copii mici, bonele pot reprezenta o soluţie temporară şi pentru îngrijirea animalului de casă. Altfel, pisicile reprezintă soluţia ideală. Felinele sunt independente, adoră să petreacă ore întregi singure şi pot fi dresate destul de uşor să-şi rezolve nevoile fiziologice într-un loc stabilit. Totuşi, pisicile s-ar putea să nu fie prea încântate de atenţia primită de la copiii de vârste mici şi să se apere de insistenţele acestora cu ghearele din dotare. Peştii pot fi o altă variantă, broaştele ţestoase, dar şi animalele care pot fi ţinute în cuşti, precum păsările (papagali, canari etc ) sau rozătoarele (iepuri, gerbili, hamsteri etc). Copiii mai mari trebuie implicaţi în îngrijirea animalelor de casă, cu atât mai mult cu cât această atribuţie îi face să fie mai organizaţi şi ajung să înţeleagă ce presupune îndeplinirea unor responsabilităţi. Important este ca părinţii să nu devină singurii îngrijitori ai animalului de casă, mai ales când acesta a fost cumpărat la cererea copilului.   

Banii

Animalele de companie pot face găuri destul de serioase în bugetul unei familii. Pe lângă mâncare şi tot felul de accesorii necesare unui câine sau unei pisici, nu trebuie pierdute din vedere vizitele la veterinar. Şi nu este vorba doar de vizitele periodice, ci mai ales de cele care apar în urma unor probleme medicale serioase. Prin urmare, familiile care simt că nu pot susţine financiar îngrijirea unui câine sau o pisică se pot orienta către „variante“ mai puţin costisitoare: reptilele mici, peşti sau rozătoare.  

Spaţiul

Câinii au nevoie de multă mişcare, indiferent dacă sunt de talie mare sau mică. Dacă cel mic ţine cu orice preţ să primească în dar un căţel, dar nu există o curte în care animalul să se desfăşoare în voie, părinţii ar trebui să aleagă unul de talie mică, eventual un pudel, pomeranian sau chihuahua. Asta nu înseamnă că aceste rase nu trebuie scoase periodic în parc, la plimbare, ideea este că se vor simţi mai bine în spaţiul pe care îl au la dispoziţie într-un apartament de bloc.