„Chiar trebuie să ne petrecem întreaga viaţă alături de un singur om?“ Instituţia căsătoriei trebuie să evolueze ca să nu dispară

Adulterul ar trebui să devină obiectul unei discuţii sincere într-o relaţie de cuplu, în care partenerii nu mai pot găsi satisfacţia sexuală. FOTO Shutterstock

Oamenii se căsătoresc atunci când se îndrăgostesc, cel puţin aşa stau lucrurile în societatea zilelor noastre. Dar nu aşa s-a întâmplat dintotdeauna. Pe vremea străbunicilor, mariajele nu prea aveau la bază sentimente de iubire, ci erau văzute ca nişte afaceri care ţineau cont de statutul social şi de averi.

Conceptul de mariaj s-a schimbat în decursul zecilor de ani. Astăzi, rata divorţurilor a ajuns la 40%-50%, în timp ce adulterul reprezintă o realitate pentru multe dintre cuplurile care şi-au jurat iubire veşnică. Conform unui studiu citat de Associated Press, publicat în „Journal of Marital and Family Therapy“, 41% din soţiile şi soţii chestionaţi au recunoscut că au fost infideli, emoţional sau fizic.

Psihologul şi consilierul de viaţă Lisa Haisha este de părere că ideea de căsătorie trebuie să sufere câteva transformări radicale pentru a împlini nevoile cuplurilor moderne. „Chiar trebuie să ne petrecem întreaga viaţă alături de un singur om? Şi dacă nu, trebuie să ajungem să ne recăsătorim de cinci ori? Există alternative într-un mariaj, în aşa fel încât să avem şanse mai mari de reuşită?“, se înreabă aceasta.   

„Adulterul ar putea fi inevitabil“

Cu sute de ani în urmă, durata de viaţă a unei persoane era cu mult sub cea de azi. Când doi tineri se căsătoreau, era foarte posibil ca unul din ei să moară în următorii 10-15 ani, uneori chiar mai devreme, subliniază Haisha. Acelaşi cuplu poate să stea împreună şi 60 de ani, în ziua de azi. „În aceste condiţii este realist să te gândeşti că doi oameni ar putea fi compatibili mental, emoţional, fizic şi sexual pentru atâta amar de vreme? Adulterul ar putea fi inevitabil“, observă consilierul personal. Acesta avanseză ideea ca adulterul să devină obiectul unei discuţii sincere într-o relaţie de cuplu, în care partenerii nu mai pot găsi satisfacţia fizică, sexuală, ceea ce ar echivala cu conştientizarea faptului că tăcerea nu va exclude, într-un final, infidelitatea.

Haisha crede că partenerii care sunt împreună de foarte mult timp ar trebui să ţină cont de realităţile practice ale vieţii şi să seteze noi parametri, rezonabili, pentru un mariaj care se transformă odată cu trecerea anilor.
Un cuplu cu experienţă de viaţă ar trebui să renunţe la tabuul adulterului şi să ia în considerare acest aspect tocmai pentru a nu fi pus, mai târziu, în faţa procesului dureros al trădării, crede psihologul. Aceasta este de părere că adulterul este supraevaluat şi oferă exemplul culturii japoneze, unde căsătoria este vitală pentru dobândirea unui loc de muncă mai bun, pentru a accede la un anumit statut social, în vreme ce iubirea nu este adesea luată în calcul. 

Psihologul povesteşte că a discutat, în perioada în care a lucrat în Japonia, cu mai mulţi bărbaţi însuraţi care vizitau în mod regulat cluburi de hostess, localuri unde se distrează în compania unor fete tinere. „Mi-au spus că soţiile nu au nimic împotrivă. «Aceasta este cultura noastră. Nici ea nu mă iubeşte. Este chiar încântată că nu o bat la cap ca să facem sex sau ca să-mi ţină companie»“, i-au explicat aceştia.

Poate că principiul monogamiei nu ar mai trebui să stea la temelia instituţiei căsătoriei, ci felul în care fiecare cuplu simte că ar trebui să arate mariajul perfect pentru ei. (…) Poate că partenerii încă se iubesc şi îşi doresc să rămână împreună, dar nu se mai simt atraşi unul de celălalt din punct de vedere sexual, poate că vor să stea împreună de dragul copiilor, poate că unul din ei simte nevoia să ia o pauză de la responsabilităţile dintr-un cuplu. Indiferent de situaţie, cu toţii ajung să fie frustraţi de limitele impuse de aşteptările unui mariaj tradiţional, spune Haisha.

Comunicarea cu adevărat sinceră este cheia către o relaţie lipsită, pe cât posibil, de trădări. „Dacă mariajul este o uniune sacră, atunci suntem datori să fim cinstiţi cu cel de lângă noi, oricât de complicată s-ar dovedi o astfel de abordare. (…) Închipuiţi-vă câte divorţuri s-ar evita dacă oamenii ar avea curajul să nu mai ascundă ceea ce simt cu adevărat, dacă ar permite ca mariajul să se desprindă de imaginea stabilită de cutumele sociale“, explică psihologul. 

Comunicarea este primul pas care trebuie făcut pentru ca ideea de mariaj să evolueze şi să includă realităţile moderne. „Partenerii trebuie să vorbească sincer despre aşteptările lor şi să creeze împreună felul în care va arăta mariajul lor mai departe, tocmai pentru a avea o relaţie sănătoasă şi mai fericită“, punctează Haisha.