Când ajunge la vârsta lui «de ce»

Perioada când copiii descoperă lumea este savuroasă, dar şi dificilă pentru părinţi. Nu de alta, dar nedumeririle celor mici îi pun adesea în încurcătură pe cei mari.

Nu eşti primul şi nici ultimul părinte luat prin surprindere de întrebări ca “De ce se face noapte?”, “Unde stă Dumnezeu?”, “De unde apar copiii?”. La început eşti mândru, ştiind că întrebările sunt un semn de inteligenţă.

Dar când trebuie să şi răspunzi curiozităţii copilului, poţi simţi o intensă frustrare. Este prea mic să înţeleagă nişte răspunsuri ştiinţifice, corecte. Pe de altă parte, îl dezamăgeşti dacă amâni să-i dai răspunsurile pe care şi le doreşte.

De obicei, după vârsta de trei ani, copiii încep să pună zeci de întrebări care încep cu “de ce”. Este etapa în care micuţul tău nu mai este bebeluş, ci îşi începe copilăria. Acum înţelege şi foloseşte corect suficiente cuvinte, iar pasul firesc este să îţi pună întrebări despre lumea înconjurătoare.

Tocmai de aceea, fiecare întrebare pusă de copil trebuie să aibă un răspuns. De aceste răspunsuri depinde felul în care va asimila alte informaţii noi şi imaginea pe care copilul şi-o face despre lume.

Ajută-te de poveşti

Secretul comunicării cu copilul este să-i dai răspunsuri cât mai clare, într-un limbaj pe înţelesul lui. Nu-i poţi explica “de ce vine noaptea” povestindu-i despre mişcarea de rotaţie a Pământului, dar îi poţi spune, fără să greşeşti, o poveste despre Soare şi Lună. Pentru o perioadă, faptul că zmeul fură zilnic Soarele, lăsând Pământul în beznă, luminat doar de Lună poate fi un răspuns acceptabil.

Explicaţii ştiinţifice

Nu te feri de metafore şi de legende. Copiii percep lumea într-un fel magic. Ei acceptă uşor faptul că animalele vorbesc, că există covoare zburătoare şi creaturi care le pot îndeplini trei dorinţe. Legendele explică lumea într-un fel accesibil şi le dezvoltă imaginaţia.Când micuţul va creşte, vei putea să revii cu explicaţiile ştiinţifice.

Nu-l lăsa nedumerit!

Copilul se bazează pe tine să-l lămureşti. Dar sunt situaţii în care nici tu nu ştii răspunsul. Arată-i însă că vrei să-l lămureşti şi documentaţi-vă împreună. Răsfoiţi o carte din bibliotecă sau puneţi un documentar de pe DVD dacă bănuiţi că ar putea conţine răspunsul căutat. Cel mic se va simţi respectat dacă va vedea că tu te străduieşti să-i satisfaci curiozitatea.

Nu-i da răspunsuri greşite

Întrebările pe care le pun copiii pot deveni obositoare pentru tine şi pentru educatori. Dar datoria ta este să ai răbdare, chiar dacă fiecare răspuns pe care i-l dai copilului naşte o nouă întrebare.

Din grabă sau pentru că uneori nu ştiu ce să spună, părinţii aleg să dea răspunsuri la întâmplare, ca să scape de insistenţele celor mici. Când copilul va descoperi singur adevăratele răspunsuri ar putea fi decepţionat. Pentru el, tu, părintele, ştii totul şi ai răspunsuri pentru orice. Se bazează pe tine să-l lămureşti.

Nu evita subiectele sensibile

Poţi răspunde evaziv la unele întrebări, dar un copil isteţ va căuta în continuare răspunsul care să-l mulţumească. Fraţii mai mari, bunicii, vecinii, toţi pot fi luaţi la întrebări de copilul tău pe teme delicate ca sexualitatea sau moartea. Când un alt copil îi va spune “şi părinţii tăi mor”, efectul produs asupra micuţului ar putea fi mult mai puternic şi mai dureros decât dacă tu îi vei răspunde sincer la întrebările dificile.

Specialistul nostru
Lena Rusti

psiholog
psihoterapeut

Basmele sunt poarta cea mai sigură de acces către copil. El este conectat la lumea imaginarului, pentru că nu are informaţie teoretică astfel încât să înţeleagă o conversaţie bazată pe informaţii seci. Informaţiile tehnice pot fi plictisitoare pentru copil, ca atare nu este motivat să le înţeleagă şi să le reţină.

Basmele şi poveştile sub formă de metaforă ajută copilul să înţeleagă lumea. Copilăria este o perioadă în care micuţii au o capacitate uriaşă de acumulare şi dacă nu sunt ajutaţi să descopere, să înţeleagă şi să pună multe întrebări, în timp, se vor plafona şi îşi vor înfrâna curiozitatea. Şi explicaţiile greşite pe care le pot primi copiii au efecte negative, pentru că cel mic se poate simţi tratat cu lipsă de respect de către adulţi.