Un scandal pentru un cal. Care este, de fapt, problema britanicilor

Scandalul cărnii de cal din Marea Britanie i-a făcut pe oameni să-şi pună diverse întrebări. „Au împuşcat caii, nu-i aşa?” sau „Nu vor mânca din carnea de cal, asa-i?” sunt doar două dintre dilemele care alimentează în continuare indignarea britanicilor şi ţin capetele de ziar în mass-media din peninsulă. Dar ce întreţine acest scandal, se întreabă Quentin Cooper, de la BBC.

Nu sunt implicate riscuri de sănătate, nu este vorba nici măcar despre carnea de cal însăşi, aceasta fiind considerată o delicatesă în unele părţi ale lumii. Este vorba de caii în sine, aceste animale adorabile. Pentru o naţiune de iubitori (selectivi) de animale, britanicilor le este de neconceput că animalele pe care le călăresc, pe care pariază sau pe care le hrănesc cu zahăr au ajuns în farfuriile lor. Chiar şi în cantităţi microscopice.

„Britanicii au devenit atât de pasionaţi de subiect, încât nu le-ar mai păsa dacă au mâncat carne de miel turbat şi nici că tot ceea ce consumă conţine un grad de coloranţi sau de arome artificiale care le pun viaţa în pericol. Mai mult de atât, unora nici nu le pasă cum au fost hrănite animalele sacrificate sau, mai important, cu ce au fost hrănite”, scrie Quentin Cooper.

Ceea ce ar putea duce la schimbarea comportamentului de consum al britanicilor este analiza mâncărurilor pe care ei le consumă. Astfel, motivul pentru care s-a început căutarea urmelor de carne de cal nu este pentru că acest tip de carne s-a găsit în unele alimente, ci pentru că de-abia acum au conştientizat această realitate. Ar putea exista şi alte tipuri de carne despre care nu se ştie nimic până acum, scrie Cooper pentru BBC.

Cu toţii ştim poveşti din viaţa reală în care foametea i-a determinat pe oameni să consume insecte, şerpi sau chiar mai rău. Necesitatea este o caracteristică regăsită în orice cultură a lumii. Astfel de exemple deliberate pot fi găsite în reality show-uri sau chiar în filme: de la scena memorabilă din „Gold Rush”, în care Charlie Chaplin îşi mănâncă propriul pantof, până la dilema din filmul „Alive”, unde, în urma unui accident de avion, supravieţuitorii sunt nevoiţi să-şi mănânce prietenii care au murit.

„Controversa scandalului cărnii de cal arată că cea mai mare temere alimentară a britanicilor nu este consumul în sine a alimentului, ci ignoranţa în care s-au aflat: faptul că nimeni nu a ştiut ce are în farfurie. Această fraudă a provocat britanicilor un nod în gât care nu a dispărut nici după ce mâncarea a fost digerată”, scrie jurnalistul britanic.

Deşi există nenumărate exemple de filme în care unul dintre personaje descoperă că a mâncat un tip de carne pe care în mod obişnuit nu ar face-o, exemplul absolut de duplicitate culinară rămâne filmul „Soylent Green”, care combină înşelăciunea unei întregi populaţii cu cel mai mare tabu: canibalismul.

„Preocupările actuale privind carnea de cal nu au ajuns la un nivel considerabil, dar implică un număr mare de oameni care sunt ghidaţi spre a consuma deliberat un fel de mâncare pe care în mod obişnuit nu ar consuma-o. În timp ce indigestia, indignarea şi furia sunt uşor de înţeles, o cale de a ieşi mai repede din acest scandal ne este dată de Sylvester Stallone, într-o scenă din «Demolition Man»”, adaugă Cooper.

„Dezgheţat într-un viitor în care totul s-a schimbat, până şi alimentele, Stallone ajunge să găsească în subteran un loc în care se mai vând burgeri. Comandă unul şi ia o îmbucătură. I se dă de înţeles că aici jos nu mai există vaci şi că ceea de mănâncă este carne de şobolan. Stallone ezită pentru un moment, dar mai muşcă o dată, spunând: «Este cel mai bun buger pe care l-am mâncat în ultimii ani»”, încheie jurnalistul britanic.