VIDEO Trenul supersonic va fi testat. Ideea lui Coandă poate fi pusă în practică în Statele Unite
0
Hyperloop e un mijloc de transport desprins parcă din filmele SF. Recent, Elon Musk, cofondatorul PayPal şi fondator Tesla Motors, a spus că pregăteşte prima linie de testare a Hyerloop, deşi în 2013, când l-a anunţat, a afirmat că nu e prioritatea sa.
Proiectul Hyperloop a fost anunţat de Elon Musk încă din vara lui 2013, dar n-a mers mai departe dincolo de a prezenta planurile iniţiale. El a spus că n-are un interes prea mare de a-l transforma într-un proiect viabil, dar pare să se fi răzgândit. Noua veste din partea lui e că pregăteşte un circuit de test în Texas de aproximativ 8 kilometri. Totuşi, Hyperloop nu este o idee inovatoare a lui, ci a avut şi Henri Coandă una foarte bună pe care n-a apucat s-o ducă la îndeplinire.
O calitate a Hyperloop care a cucerit oamenii a fost că poate ajunge de la Los Angeles la San Francisco în jumătate de oră ceea ce ar însemna că viteza de deplasare ar fi de maximum 1.200 de kilometri pe oră. Mai mult, Musk a spus în 2013 că n-ar avea nevoie decât de 6 miliarde de dolari ca să creeze primele circuite. De asemenea, energia ar veni de la Soare şi vorbim de un sistem similar trenului Maglev care foloseşte principiul de respingere dintre doi magneţi.
„Vom construi un circuit de testare a Hyperloop pentru companii şi echipe de studenţi. Cel mai probabil (îl facem) în Texas“, a spus Elon Musk pe Twitter. „De asemenea, ne gândim să creăm o competiţie Hyperloop anuală dedicată studenţilor, ca Formula SAE“, a mai zis Musk, scrie playtech.ro.
Proiectul românesc care l-a precedat
Proiectul "Hyperloop" al lui Elon Musk a provocat entuziasmul oamenilor din lumea întreagă, chiar dacă sud-africanul a declarat că nu-l va pune momentan în practică. Cu toate acestea, rămâne o întrebare, cât de mult seamănă "Hyperloop" cu sistemele de transport gândite de inginerul românul Henri Coandă?
Spre deosebire de invenţiile lui Coandă, Hyperloop nu funcţionează în vid sau în condiţii normale, ci în tuburi cu presiune joasă. "Cred că oamenii au gravitat între ideile acestea două, dar nu s-au gândit la presiunea joasă. Nu am văzut ideea pe nicăieri
În interiorul tuburilor de joasă presiune, trenurile vor fi puse pe legături fabricate din inconel, un aliaj pe care-l foloseşte şi compania de transport privat în spaţiu SpaceX. Acesta poate rezista la presiune şi căldură. Aerul este pompat prin găuri în interiorul legăturilor pentru a forma o pernă de aer, iar în partea frontală a trenului vor exista turbine jet, asemănătoare celor de pe Concorde. Un compresor turbo electric va transmite aerul sub presiune din partea frontală spre legături şi cabină. Magneţii de pe "şine" şi un puls electromagnetic vor oferi acceleraţia iniţială, iar repornirea constantă a motoarelor va ţine viteza la un anumit nivel. Nu va exista boom sonic, deoarece "trenul poate să meargă sub viteza sunetului, relativ la aer", a declarat Musk.
Profesorul Martin Simon, citat de "Bloomberg Businesweek", spune că ideea lui Musk nu este nouă, dar diferenţa este că el a separat perna de aer de inducţia lineară de aer.
Potrivit "New Scientist", aerul din interiorul tuburilor ar fi 1/100 din presiunea atmosferă, 1/6 din presiunea de pe Marte. Chiar şi la această presiune mică, aerul provoacă frecare, aşa că "ventilatorul" din faţa trenului trage acest aer, îl presurizează şi îl trimite prin găurile şinelor. Acest lucru permite trenului să circule pe o pernă de aer.
Sistemul lui Coandă din Munţii Ciucaş
Coandă a lăsat moştenire în România comunistă un sistem de transport care nu a fost dus până la capăt şi care oricum mai avea nevoie de îmbunătăţiri. Dar ideea era acolo.
Henri Coandă, până în ultimii săi ani de viaţă şi moartea de pe 25 noiembrie 1972, a fost directorul INCREST - Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, institut care s-a înfiinţat la iniţiativa sa. El voia să strângă toţi savanţii României la un loc, pentru dezvoltarea ţării.
Potrivit unui material din "România Liberă", INCREST studia şi Efectul Coandă, cu punerea sa în practică "transportul în tub vidat", prin care urma să se circule în capsule. Coandă propunea realizarea unor trenuri între Bucureşti şi Braşov şi între Bucureşti - Constanţa şi Oraşul Viitorului. Acesta din urmă, numit Delta, era un fel de Silicon Valley al României, amplasat pe plaja cuprinsă între Delta Dunării şi braţele Sfântu Gheorghe şi Sulina şi litoralul Mării Negre.
Către Braşov ar fi existat două conducte, una de oameni şi cealaltă de mărfuri, iar cealaltă rută se numea chiar ... "Autostrada Soarelui".
Potrivit "RL", primul test cu transportul prin tub vidat s-a făcut în Bucureşti, în apropiere de CET SUD, în iunie 1971. Acolo a fost construită o conductă de 200 de metri lungime şi un metru diametru. După reuşita testului, care folosea efectul Coandă, autorităţile au înfiinţat la Măneciu Ungureni, în munţii Ciucaş, o ramură a "Departamentului Aerotubexpres". Pe o lungime de 1.300 de metri existau două conducte, cu un diametru de 1.020 de milimetri. Traseul urma albia Teleajănului.
Staţia de propulsie era formată din patru ventilatoare. Containerele cu marfă nu ajungeau la o viteză mai mare de 35 de kilometri pe oră, dar reuşeau să se descurce pe traseul sinuos imaginat la Măneciu. Sistemul era automatizat şi făcut de la tabloul de control.
După 1980, deja la peste opt ani de la moartea lui Coandă, s-a experimentat şi transportul oamenilor în conducte. A fost construită o capsulă din oţel, cu lungimea de şase metri. Acolo intrau cel mult doi oameni. S-a construit o conductă de 400 de metri, iar containerul avea propriul sistem de frânare. Viteza nu era mai mare de 70 de kilometri pe oră, iar marea problemă era zgomotul asurzitor din capsulă.
Astfel de linii au mai fost construite la Baia Mare, în Delta Dunării, dar nu au supravieţuit mult după Revoluţie. În plus, după cum declara Dan Ionescu, unul dintre inginerii care s-a ocupat de aceste proiecte, teama de eşec în România comunistă era una mult prea mare pentru a se duce un lucru până la capăt.
Românii au dus la fier vechi instalaţiile făcute după ideile lui Henri Coandă, iar la Măneciu nu se mai văd decât fundaţiile de beton.
Se încarcă comentariile...
