Sonda spațială Voyager 1, lansată cu aproape 50 de ani în urmă, va ajunge la o distanță de o zi-lumină față de Pământ

Voyager 1, lansată de NASA în 1977, va ajunge, pe 18 noiembrie, la o distanță de o zi-lumină față de Pământ. Astfel, chiar și cea mai simplă comunicare dus-întors cu sonda va dura 48 de ore.

Voyager 1 Foto: NASA

NASA explică că lumina se deplasează cu aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă, fiind cel mai rapid lucru cunoscut din Univers. Această viteză se aplică tuturor formelor de radiație electromagnetică, inclusiv undelor radio, razelor X și luminii vizibile.

O zi-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină în 24 de ore: aproximativ 25,9 miliarde de kilometri. Voyager 1 se deplasează cu o viteză de aproximativ 61.155 km/h

Potrivit Science Daily, inginerii NASA au obținut recent două rezultate importante în eforturile de prelungire a misiunii.

La începutul lunii septembrie, echipa Voyager a reușit să înlocuiască trei dispozitive de la bordul sondei Voyager 1 cu alternative care consumă mai puțină energie electrică.

Operațiunea, atent coordonată și pregătită timp de mai multe luni, a fost supranumită „Big Bang” și a fost finalizată la aproximativ șase săptămâni după ce inginerii au realizat o procedură identică la bordul sondei Voyager 2.

Cum rezistă sondele în spațiu

Se estimează că această modernizare va prelungi durata de funcționare a instrumentelor științifice rămase la bordul Voyager 1, permițând sondei să continue să colecteze informații valoroase din spațiul interstelar mai mult decât se anticipase anterior.

Sondele Voyager folosesc generatoare care transformă în energie electrică căldura produsă de dezintegrarea radioactivă a plutoniului.

Fiecare pierde anual aproximativ patru wați din capacitatea de generare a energiei, iar după aproape 50 de ani, resursele disponibile sunt tot mai limitate. Pentru a prelungi misiunile, NASA a dezactivat treptat echipamentele care nu mai sunt esențiale.

Operațiunea „Big Bang” a reprezentat o provocare inginerească deosebită, deoarece toate cele trei înlocuiri au trebuit efectuate simultan.

Cele șase dispozitive implicate contribuie la menținerea temperaturilor corespunzătoare în interiorul sondei, în ciuda frigului extrem din spațiu. Înlocuirea simultană a celor trei dispozitive originale a fost necesară pentru a reduce consumul de energie electrică, menținând totodată distribuția corespunzătoare a căldurii în interiorul Voyager 1.

„Este prima dată când vedem sonda comportându-se astfel”

În plus, NASA a pierdut temporar contactul cu Voyager 1 pe 18 și 19 octombrie.

Comunicațiile au fost restabilite pe 20 octombrie, iar inginerii au descoperit că un set de propulsoare se oprise, sonda activându-le automat pe cele de rezervă. Cauza exactă a incidentului este încă investigată.

„Este prima dată când vedem sonda comportându-se astfel, dar am ajuns și într-un punct al misiunii în care trebuie să ne așteptăm la neprevăzut”, a declarat Kareem Badaruddin, managerul misiunii Voyager din cadrul Laboratorului de Propulsie cu Reacție (JPL) al NASA, din sudul Californiei.

„Suntem ușurați că am restabilit contactul cu Voyager 1 și vrem să înțelegem ce s-a întâmplat”.

În timp ce NASA continuă să investigheze întreruperea comunicațiilor, Voyager 1 se îndreaptă spre o altă realizare remarcabilă.

Această bornă, de o zi-lumină, evidențiază și provocările extraordinare ale comunicării cu o sondă aflată la o asemenea distanță. Undele radio călătoresc cu viteza luminii, astfel că comenzile transmise de pe Pământ vor avea nevoie de o zi întreagă pentru a ajunge la Voyager 1.

Orice răspuns trimis înapoi va necesita alte 24 de ore, ceea ce înseamnă o întârziere totală de 48 de ore în comunicare.

„Dacă vrei să-i spui «bună» sondei Voyager, îi trimiți mesajul, apoi te duci acasă și aștepți două zile până când primești în sfârșit un răspuns”, a declarat Suzanne Dodd, managerul proiectului Voyager din cadrul JPL.

Depășirea pragului de o zi-lumină nu va schimba nimic pentru Voyager 1, care își va continua călătoria prin spațiul interstelar.

Momentul marchează însă o bornă istorică, demonstrând cât de departe a ajuns sonda lansată în 1977, în ciuda resurselor energetice tot mai reduse și a problemelor tehnice.