Motivele pentru care ne aflăm aici

Motivele pentru care ne aflăm aici

„Sunt lucruri pe care le faci pentru că aşa simţi că e bine. Şi poate că ele par a nu avea niciun sens, şi poate lucrurile astea nu aduc niciun ban şi poate că exact ăsta este adevăratul motiv pentru care ne aflăm AICI: să ne iubim unii pe alţii şi să mâncăm mâncarea pe care o gătim unii pentru ceilalţi şi să spunem că a fost tare bună…“

Brian Andreas a pus cuvintele astea minunate pe coperta unei felicitări. Iar felicitarea am primit-o eu de ziua mea de la Otilia.

O cititoare de pe blog, pe care nu o cunosc personal, şi nici ea pe mine, mi-a scris un mail şi mi-a cerut adresa de aici şi mi-a trimis felicitarea asta şi cartea „Jurnal“ a Oanei Pelea, iar eu le-am luat de la poştă joia trecută şi mi-au dat lacrimile de bucurie şi de emoţie.

Da, exact de asta cred şi eu că ne aflăm AICI. Iar aici nu înseamnă în Piracanga. Ci aici, pe Pământ, în viaţa asta. Ca să iubim.

Ca să ne bucurăm. Ca să sărbătorim. Ca să mulţumim. Ca să creştem. Ca să fim buni şi generoşi şi iertători unii cu ceilalţi. Ca să ne jucăm frumos împreună.

Azi i-am facut un cadou lui Miriam, o olandeză în vârstă care are o boală ce o face intolerantă la orice fel de substanţe chimice, incluzând şi chestii care zburătăcesc libere prin aer şi pe care noi, ăştia sănătoşii, nu le percepem.

I-am făcut cadou o floare. Aşa, ca mulţumire pentru toate plăntuţele mici pe care adoră să le sădească în recipiente la fel de mici, doar pentru a le împărţi apoi cu generozitate tuturor oamenilor din Piracanga.

S-a ruşinat, aşa, şi s-a emoţionat - a zis că nu e obişnuită să primească daruri. Doar să le facă.

Amurg de vis în Piracanga

Laura Câmpean, din Piracanga, Brazilia

* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.