Turnul Eiffel, considerat a fi un Turn Babel „inutil și monstruos“ de lumea bună pariziană. La construcția lui s-a folosit și fontă produsă la un furnal românesc VIDEO
0Turnul Eiffel, inaugurat la 31 martie 1889, cel mai cunoscut simbol al Franței, era considerat o „rușine“ pentru majoritatea parizienilor și urma să fie demolat în 1909, după 20 de ani.
Când a fost inaugurat, Turnul Eiffel, cel mai cunoscut simbol al Franţei şi unul dintre cele mai vizitate monumente din lume, era cea mai înaltă construcție din lume la acea dată, măsurând 324 de metri.
Cronicarii vremii, citați de Historia, consemnau faptul că un grup semnificativ de artişti parizieni a protestat, chiar de la momentul turnării pietrei de temelie în cartierul Champ-de-Mars, „în numele gustului francez ignorat, în numele artei şi istoriei franceze ameninţate, contra ridicării, în plină inimă a capitalei noastre, a inutilului şi monstruosului Turn Eiffel”.
În mai 1884, Gustave Eiffel, un inginer faimos în epocă, după ce construise numeroase poduri, viaducte, gări şi cupole în întreaga lume, dar şi structura interioară a Statuii Libertăţii, le-a mărturisit colegilor săi din cadrul Entreprise Eiffel că guvernul se află în căutarea unui proiect de monument care să uimească opinia publică şi să marcheze centenarul Revoluţiei franceze.
O lună mai târziu, Émile Nouguier, director de studii, şi Maurice Koechlin îi prezintă lui Gustave Eiffel schema unui „pilon de 300 de metri înălţime” – dar, surpriză, ideea nu îl încântă pe Eiffel. Proiectul cunoaşte modificări graţie implicării arhitectului Stephen Sauvastre, care adaugă o serie de arce decorative de la bază şi un pavilion din sticlă la primul nivel al turnului proiectat – iar versiunea îmbunătăţită câştigă sprijinul antreprenorului.
În ciuda faptului că Champ-de-Mars nu făcea parte atunci dintre cartierele frumoase ale Parisului, apariţia a 7.000 de tone de fierăraie urcând până la 300 de metri înălţime – în fapt, un pod marca Eiffel, dar pe verticală, cum obişnuiau să spună contemporanii – n-avea cum să nu stârnească rapid reacţii.
La nici două săptămâni de la momentul în care se toarnă piatra de temelie a viitorului Turn Eiffel (sfârşitul lui ianuarie 1887), numeroase personalităţi din lumea artelor şi literelor trimit un protest directorului Lucrărilor Expoziţiei Universale, Charles Alphand – iar protestul cu pricina, care va face istorie prin intransigenţă şi prin argumente, e publicat în „Le Temps”, la 14 februarie 1887. Printre semnatari: Charler Garnier, arhitectul Operei din Paris, compozitorii Charles Gounod, Jules Massenet, dar şi scriitorii François Coppée, Alexandre Dumas-fiul, Charles-Marie Leconte de Lisle, Guy de Maupassant, Sully Prudhomme...
„Noi, scriitori, pictori, sculptori, arhitecţi, pasionaţi de frumuseţea până acum intactă a Parisului, venim să protestăm cu toate forţele noastre, cu toată indignarea noastră, în numele gustului francez ignorat, în numele artei şi istoriei franceze ameninţate, contra ridicării, în plină inimă a capitalei noastre, a inutilului şi monstruosului Turn Eiffel, pe care răutatea publicului, adesea imprimată cu bun simţ şi spirit justiţiar, l-a botezat deja Turnul Babel.
Fără a cădea în exaltarea şovinismului, noi avem dreptul de a proclama sus şi tare că Parisul e oraşul fără rival în lume. De-a lungul străzilor sale, a largilor sale bulevarde, de-a lungul cheiurilor sale admirabile, din mijlocul magnificelor sale promenade se înalţă cele mai nobile monumente pe care geniul uman le-a conceput. Sufletul Franţei, creatoarea de capodopere, străluceşte în acest buchet impunător de monumente. Italia, Germania, Olanda, atât de mândre pe bună dreptate de moştenirea lor artistică, nu posedă nimic care să fie comparabil cu a noastră şi în fiecare colţ al universului Parisul cere curiozitate şi admiraţie. Vrem noi să lăsăm asta să se pervertească? Urbea Parisului vrea ea să se asocieze, deci, pe atâta vreme, cu imaginaţia mercantilă a unui constructor de maşini, pentru a se dezonora, a se strica ireparabil? Pentru că Turnul Eiffel, pe care nici comerciala Americă nu l-a vrut, va fi, nu ne îndoim, dezonoarea Parisului. (...) Străinii vor avea dreptate să râdă de noi, pentru că Parisul goticului sublim, Parisul lui Jean Goujon, al lui Germaine Pilon, al lui Puget, Rude, Barye etc. va deveni Parisul domnului Eiffel“.
Posteritatea le-a demonstrat că nu aveau dreptate.
Din fonta produsă la furnalul de la Govăjdia s-au turnat elemente pentru Turnul Eiffel
Și românii s-au legat printr-o legendă, sau nu, de construcția Turnului Eiffel. În inima pădurii, în comuna Ghelari, (Hunedoara) se află o bijuterie arhitectonică construită în anul 1806, pe locul unui atelier de fierărie: furnalul de la Govăjdia, monument de arhitectură industrială.
Construit la începutul secolului al IX-lea, furnalul a reprezentat la vremea respectivă o premieră tehnologică: a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea din lume. Inițial, producea 640 de tone de fontă pe an, iar după modernizări, la 4.000 de tone.
Legenda spune că din fonta produsă la Govăjdia au fost turnate unele elemente de susținere la Turnului Eiffel din Paris. Alte piese, din oțel, au fost fabricate la Uzinele Metalurgice din Reșița. Furnalul a funcționat până în anul 1924. Acum, el a fost abandonat de autorități și doar o pancartă amintește de importanța sa. La poarta principală o sârmă alungă turiștii, iar ruinele căminului cultural alăturat te înspăimântă.
Se încarcă comentariile...
