Aventurile marilor scriitori în Dobrogea: „Toate drumurile duc într-acolo, ca altădată la Roma. Dobrogea te soarbe“
0Trecătorul care a ajuns în Dobrogea s-a îndrăgostit pentru totdeauna de acest ținut misterios dintre Dunăre și Marea Neagră. Marii romancieri și poeți au lăsat posterității informații inedite despre trecutul zbuciumat al regiunii aflate în calea năvălitorilor, care a fost cucerită, stăpânită vreme de secole, dar care și-a păstrat identitatea.
Hans Christian Andersen: „ici-colo zăceau coloane de marmură și de piatră cenușie“
Povestitorul danez Hans Christian Andersen a ajuns aici în anul 1841, după un voiaj în Germania, Italia și Turcia. Însemnările călătoriei sale au fost publicate în limba daneză sub titlul „Bazarul unui poet“. Constanța, aflată sub stăpânire turcească, i-a oferit o perspectivă dezolantă: „Kustenge este așezată pe un mal povârnit, cu stânci calcaroase, încrustate cu scoici. Nici un copac, nici un tufiș, doar câteva colibe fără geamuri, cu acoperiș de stuf rezemat în pământ, înconjurate de o împrejmuire de piatră. Un steag flutură, un grup de femei privesc sub văl sosirea, iar tătarii se pornesc strigând întru întâmpinarea pasagerilor. Debarcaderul de compune din blocuri de piatră trântite unul peste altul“.
În această imagine, el descoperă ceva din frumusețea de altădată a Cetății Tomis: „Case sărăcuțe, pe jumătate dărăpănate, formau strada principală, care era destul de lată; ici-colo zăceau coloane de marmură și de piatră cenușie care după înfățișare aparțineau unei epoci mai vechi“. El descrie și „rămășițele destul de considerabile ale Valului Traian „în jurul căruia se întinde o „stepă imensă, o câmpie verde fără sfârșit“.
Alphonse de Lamartine, proprietarul carierei de piatră de la Măcin
Legături cu Dobrogea a avut și Alphonse de Lamartine, care a deținut aici o carieră de piatră de la Măcin. De altfel, poetul a vândut-o mai târziu ca să-și acopere datoriile. În corespondența dintre Ion Ionescu de la Brad și Ion Ghica se vorbește despre „ciflicurile lui Lamartine“ (limba turcă ciflic – moșie). Enigma, scrie Constantin Cioroiu în volumul „Litoralul românesc. Ghid sentimental“, a lămurit-o cercetătorul Pompiliu Voiculeț – Lemeny: poetul francez a primit, prin anul 1849, după pierderea înaltelor funcții deținute în administrație, drept prețuire de la sultanul Abdul Medjid, câteva posesiuni în Munții Măcinului formate dintr-o moșie și câteva cariere de piatră, precum și un domeniu în Liban.
Aventurile lui Jules Verne în Deltă
Exegeții operei lui Jules Verne au descoperit câteva indicii ale trecerii romancierului prin Dobrogea. Datele atestă că scriitorul a fost în țara noastră cu vaporul pe Dunăre până la Sulina. În romanul „Keraban încăpățânatul“, eroii ajung în Dobrogea și o străbat pe vechiul drum militar și comercial cunoscut romanilor și practicat și în perioada stăpânirii otomane: Bazargic (astăzi Bulgaria) – Carasu (Medgidia) – Babadag (Tulcea).
Din documentarul „scriitori străini și Dobrogea (sec XIX) apărut în Revista „Pontica“ a Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța aflăm că este posibil ca marele scriitor este posibil să fi vizitat regiunea în anul 1882, lucru care l-a inspirat să scrie de peripețiile lui Keraban și a tovarășilor săi. Turcii numeau Dobrogea ca fiind „țara cea bună“ datorită pământului ei fertil, iar despre locuitori spune că sunt „valahi“.
Interesul pentru localitățile de pe brațul Chilia îl vor manifesta eroii din romanul „Le pilote du Danube“. Cu această ocazie sunt descrise hățișurile vegetale și meleagurile Deltei, pericolul țânțarilor și atacul unei turme de mistreți.
Constanța, „un fel de semilună la malul mării“
Meleagurile noastre au fost colindate și în scop științific. Savantul elvețian Eugene Pittard, profesor la Universitatea din Geneva, a publicat câteva note cu titlul „Dans la Dobrogea“. „Trebuie să le vezi în amurg, în pulberea violetă iradiată de soarele care coboară sub orizont; în această frumoasă lumină a Orientului, stepa solitară capătă o majestuozitate suverană“. Despre orașul Constanța spune că „formează un fel de semilună la malul mării. Străzile, mai mult sau mai puțin drepte, trec printre casele scunde, spoite cu var. Construcțiile înalte sunt rare... în Cartiere, prăvălii de tot felul își expun mărfurile până pe trotuare: fructe sudice și pepeni zemoși“.
Și poetul indian Rabindranath Tagore a trecut prin Constanța. Aflat în portul Constanța, la bordul vasului care urma să-l ducă acasă, după o călătorie la București, Tagore a fost vizitat de institutoarea Florica Botez, directoarea Școlii primare de fete nr. 4 din Constanța. Impresionat de faptul că dăscălița cunoștea câteva limbi străine, poetul a întreținut ulterior o corespondență cu ea, prin intermediul secretarului său.
Tudor Arghezi: „Dobrogea intră în sânge“
Și Tudor Arghezi a cutreierat Dobrogea. Într-o scrisoare trimisă în anii 30 unei reviste constănțene, el mărturisea: „M-am întors acasă acoperit de praful cimitirelor musulmane, și scheletul pământului, descoperit în gropile geologice în același timp cu osuarele de piatră ale împărăției romane, a intrat în ființa mea sufletească. Șaizeci de zile de pribegie prin niște tărâmuri asemănătoare, sunt sigur, cu deșertul, pe unde se afla Betleemul și unde femeia samariteancă a scos din fântână o ciutură cu apă, sunt în stare să obsedeze un om, să-l facă să scapere ca o lumină și să-i dea năravuri serafice de îngeri“.
Tot de la el avem cea mai frumoasă declarație de dragoste despre acest pământ: „Iubite prieten aproape uitat, vino în Dobrogea României. Toate drumurile duc într-acolo, ca altădată la Roma. Spiritul de curiozitate îți va fi din belșug răsplătit. Însă bagă de seamă și pregătește-ți un moral rezistent. Dobrogea uimește, se strecoară lin și dulce, pe nesimțite. Ea intră în sânge și nu mai poți să scapi de obsesia ei. Dobrogea te soarbe“.
Se încarcă comentariile...
