Video Sarmizegetusa Regia, între propaganda lui Ceaușescu și fanteziile anilor ’90. Cum s-au născut miturile despre geniul dacilor

Teoriile că dacii calculau cu o precizie extraordinară raza Pământului și distanța până la Soare ori produceau fier care nu ruginește au fascinat generații de români. Promovate în comunism și în anii ’90, afirmațiile controversate au fost departe de a fi susținute prin argumente științifice.

Sarmizegetusa Regia, locul celor mai faimoase mituri despre daci Foto: Administrația Sarmizegetusa Regia

Mulți români continuă să privească faimoasele temple antice din Sarmizegetusa Regia și din cetățile dacice învecinate, din Munții Orăștiei, ca pe locuri unde, în urmă cu două milenii, se petreceau lucruri cu totul ieșite din comun pentru acea vreme.

Edificiile din calcar, andezit și lemn, a căror înfățișare antică este dificil de reconstituit, deoarece s-au păstrat în principal fundațiile și elementele de susținere, sunt privite adesea ca locuri în care dacii își venerau zeitățile, dar făceau și observații cerești și pătrundeau în tainele științei.

O relatare antică despre goți a dat frâu imaginației românilor

La mijlocul secolului XX, odată cu extinderea cercetărilor arheologice din Munții Orăștiei, teoriile despre calendarele dacilor și preocupările lor astronomice au devenit populare. Savantul Constantin Daicoviciu (1898–1973), care conducea șantierele arheologice ale cetăților dacice, a susținut interpretarea Marelui sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia ca „sanctuar-calendar”, idee dezvoltată apoi de fiul său, istoricul Hadrian Daicoviciu.

Unul dintre argumentele invocate în sprijinul preocupărilor astronomice ale dacilor era relatarea lui istoricului antic Iordanes, din secolul al VI-lea. Iordanes scrisese „Getica”, în jurul anului 551, pentru a prezenta originea și istoria goților, identificând poporul germanic cu geții din Antichitate și integrând în trecutul lor personaje și tradiții din lumea geto-dacică. Marele preot Deceneu apărea în lucrarea sa ca un înțelept care îi instruise în filozofie, logică și astronomie.

„El i-a învățat etica, dezvățându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în științele fizicii, făcându-i să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagines; i-a învățat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privința minții; dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viața în fapte bune; demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomice și cum crește și scade orbita lunii și cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc și le-a expus sub ce nume și sub ce semne cele trei sute și patruzeci și șase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit până la apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc”, scria Iordanes despre Deceneu.

În interpretările formulate în secolul XX, dispunerea stâlpilor și a blocurilor de piatră din Marele sanctuar circular a fost folosită pentru a susține că monumentul servea și la măsurarea timpului. Hadrian Daicoviciu lega această interpretare de relatarea lui Iordanes.

„Caracterul original al calendarului dacic, confirmat de împărţirea lunii în cinci perioade de cîte 6 zile, ni se pare cu atât mai probabil, cu cât istoricul antic Iordanes menţionează existenţa unor preocupări astronomice la daci pe vremea lui Burebista şi a marelui său preot Deceneu”, scria Hadrian Daicoviciu, în 1959.

Teoriile despre daci au atins apogeul în anii ‘80

În următoarele decenii, teoriile despre sanctuarele - calendar și cunoștințele astronomice ale dacilor au continuat să fie promovate de unii cercetători și popularizate prin cărți și publicații, încurajate de regimul Nicolae Ceaușescu.

În anul 1980, când autoritățile au celebrat împlinirea a „2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat și independent, sub conducerea lui Burebista”, evenimentul îi oferea lui Ceaușescu ocazia de a-și asocia imaginea cu un rege antic prezentat drept întemeietor al unui stat puternic și independent.

Festivitățile au lăsat urme în ținutul cetăților dacice. Pe Valea Grădiștii, la poalele cetății dacice Costești, autoritățile au amenajat o construcție din BCA care imita o cetate, folosită pentru spectacole, și au plantat brazi argintii în forma numărului „2050”. Satul a devenit și platou de filmare pentru producția istorică „Burebista”, iar cetățile din Munții Orăștiei au trecut prin ample lucrări de restaurare.

La Sarmizegetusa Regia, lucrările din 1980–1981 au schimbat înfățișarea mai multor monumente. Au fost ridicați stâlpi de lemn în Marele sanctuar circular, completată cu ciment partea distrusă a Soarelui de andezit și înlocuite unele piese degradate din calcar cu replici. În incinta sacră au fost aduse și elemente prefabricate din beton, intervenții care au stârnit ulterior critici privind respectarea vestigiilor originale. Pregătirile vizau și o vizită anunțată a lui Nicolae Ceaușescu.

Potrivit mărturiei lui Cornelius Ionescu, care a fotografiat situl în acei ani, o cabană a fost demolată pentru a face loc unui heliport. Liderul comunist nu a mai ajuns însă la Sarmizegetusa Regia, iar proiectul de restaurare a fost oprit înainte de finalizare.

Dacii măsurau raza Pământului de la Sarmizegetusa Regia

Însă cercetările au continuat, iar teoriile inspirate de relatarea lui Iordanes au depășit așteptările multor români. În 1984, autorii unui studiu despre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia susțineau că dacii cunoșteau cu o precizie extraordinară numărul Pi, raza Pământului și distanța dintre Pământ și Soare. Revista „Flacăra” relata pe larg despre aceste presupuse descoperiri, într-un reportaj semnat de N. Grigore Mărășanu. Și aceasta în condițiile în care alți istorici arătau că dacii nu cunoșteau scrierea.

1/14

Sarmizegetusa Regia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) jpg

Între 30 octombrie și 4 noiembrie 1984, o echipă pluridisciplinară se deplasase la Sarmizegetusa Regia pentru a verifica studiul „Sistemul numeric al geto-dacilor”, realizat de Timotei Ursu și Florin Stănescu. Cercetarea se desfășura din inițiativa Asociației Oamenilor de Știință din Republica Socialistă România, în colaborare și sub îndrumarea Institutului de studii istorice și social-politice de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Rezultatele erau dedicate Congresului al XIII-lea al partidului.

Autorii interpretau dimensiunile monumentelor și numărul pieselor din sanctuare ca elemente ale unui sistem de calcul antic.

„Avem certitudinea că aici sunt grupate o serie de etaloane cu care dacii operau calcule matematice, geodezice, astronomice etc. Iordanes pomenește doar de aceste preocupări ale dacilor. Noi am pus această realitate din incinta sacră în valoare prin calcule matematice și ni s-a confirmat mai mult: este vorba de un sistem numeric original și foarte productiv matematic”, susținea Timotei Ursu, citat în „Flacăra”.

Sanctuarele erau prezentate ca o uriașă „riglă de calcul”, iar raporturile dintre dimensiunile și componentele lor ar fi ascuns informații despre Pământ și corpurile cerești. Autorii pretindeau chiar că precizia acestora depășea performanțele atribuite unor monumente celebre ale Antichității.

„Uite, împreună cu colegul meu Florin Stănescu, vă putem spune că, așa cum rezultă din Marele Sanctuar Rotund, dacii cunoșteau cu mult mai mare exactitate raza Pământului decât o indica studiul lui Eratostene, în același etaj antic. În timp ce calculul lui Eratostene obține o rază polară a Pământului cu un indice de exactitate de aproximativ 98,8 la sută — lucru socotit extraordinar pentru acel timp — aici, la Kogaionon, descifrăm o rază a Pământului cu o mărime care se apropie de 99,99951 la sută”, afirma Timotei Ursu.

Aceeași precizie era invocată și pentru distanța dintre Pământ și Soare.

„În piramida lui Keops s-a decelat o anume mărime despre care se crede că reprezintă distanța medie de la Pământ la Soare cu un indice de exactitate de 98,27 la sută, iarăși un fapt senzațional pentru atunci. Dar, iată, acum și acest fapt este depășit, pentru că indicele de exactitate a distanței de la Pământ la Soare, la Kogaionon, este de 99,96 la sută”, continuau explicațiile publicate în revistă.

Numărul Pi completa tabloul unei civilizații prezentate ca deținătoare a unor cunoștințe matematice excepționale.

„Constanta Pi calculată de Arhimede reprezintă 100,03843 la sută în raport cu Pi-ul corect calculat matematic astăzi. Pi-ul folosit de geto-daci la Kogaionon este 100,00023 la sută. Acest Pi nu este întâlnit în orizontul antic decât în matematica vedică și el are valoarea de 3,1416. Pi-ul de la Kogaionon este deci cel mai exact Pi practic”, susțineau autorii studiului.

Întrebat de unde ar fi cunoscut dacii toate aceste lucruri, Timotei Ursu nu oferea o explicație despre transmiterea sau obținerea cunoștințelor.

„Nu ne-am propus să răspundem: de unde știau? Ne rezumăm să constatăm și să atragem atenția asupra exactităților de calcul care legitimează ideea că ne aflăm în fața unui complex monumental, cum am mai spus, de covârșitoare importanță națională și mondială”, răspundea acesta.

Arheologa Adriana Rusu rămăsese prudentă față de astfel de interpretări, vorbind despre necesitatea verificării lor.

„Sunt însă multe elemente încă insuficient clarificate. Tocmai de aceea am acceptat colaborarea cu echipa pluridisciplinară: nu excludem posibilitatea unor interpretări suplimentare. Ele ar adăuga argumente în favoarea unei mai ample valorificări științifice și cultural-turistice a complexului, pe care o merită cu prisosință. Dar importanța concluziilor impune, pentru omul de știință, multă prudență”, afirma fostul director al muzeului din Deva.

Anii ’90: cuiul care nu ruginește și orașul subteran

În anii ’90, Sarmizegetusa Regia a intrat în atenția românilor în urma unor ipoteze controversate lansate de pretinși savanți, care susțineau că au făcut aici descoperiri senzaționale. Multe dintre ele continuă să îi fascineze pe români, chiar dacă nu au vreun fundament științific.

Publicistul Andrei Vartic (1948–2009), fost parlamentar în Moldova, a creat în anul 1993 Institutul Civilizației Dacice din Chișinău și a cercetat intens zona cetăților dacice. Susținea că a descoperit scrisul topografic și geometric al dacilor și că mortarele folosite de aceștia aveau proprietăți inteligente, menite să le sporească rezistența pe mii de ani.

Cea mai faimoasă dezvăluire anunțată de oaspetele obișnuit al Sarmizegetusei anilor ’90 a fost „cuiul dacic care nu ruginește”. Prin 1997, Andrei Vartic adusese în Moldova un piron vechi de două milenii, pe care l-ar fi primit de la un arheolog român.

„Dar a văzut Roma adevărata civilizaţie a dacilor carpatini? Nu. Dacă o vedea, înţelegea valoarea excepţională a topirii unor lupe de fier plastic de 40 de kilograme, lupe pe care Europa a putut să le obţînă abia peste 11 veacuri. Vedea fierul dacic suprapur, de 99,97% fără cimentită, vedea ceramica dacică supradură şi motivele sacre ale dacilor armonizate cu lotusul egiptenilor şi al indienilor, cu acantul corintinienilor, cu vâscul druizilor. Vedea implectonul din zidurile turnurilor de la Costeşti, făcut din mari cărămizi de fier-titan (ilmenit), care nu-şi găsesc nici o justificare militară acolo”, scria Andrei Vartic, în lucrarea „Kogaiononul — mit şi realitate”.

Alte dezvăluiri îi aparțineau fostului general de divizie Vasile Dragomir. Potrivit acestuia, cetățile dacice se suprapuneau unui oraș subteran întins pe 200 de kilometri pătrați, iar sub Sarmizegetusa Regia ar fi existat o rețea de tuneluri.

„Eu odată am demonstrat, prin măsurători concrete, profesional făcute, cu aparatură precisă, că dacii aveau cunoştinţe astronomice, cum numai la maya le-am mai întâlnit. Noi am găsit sus, la Hirtoape (n.r. loc în apropiere de Sarmizegetusa Regia), în afară de elemente militare construite pe teren, şi elemente subterane, care după părerea mea ii proiectează pe daci că ducând un fel de război ca în Vietnam! Dacii noştri erau foarte buni luptători şi pe dedesubt, de aceea, chiar dacă nu este numai părerea mea, se vorbeşte că în zona Cioclovina sunt nişte peşteri ciudate, interesante, puţin explorate”, relata Dragomir, citat într-un volum de memorii scris de Napoleon Săvescu, în 1998.

Teoriile cuielor de fier care nu ruginesc și ale mortarelor care nu se uzează au fost respinse de arheologi.

„Toate obiectele de fier descoperite de-a lungul timpului la Sarmizegetusa Regia erau afectate de rugină, chiar dacă unele dintre ele s-au păstrat într-o stare mai bună de conservare. După ce intră în restaurare și sunt tratate cu anumite soluții necesare conservării lor, ele pierd rugina și se poate preveni apoi ruginirea acestora”, explica Daniel I. Iancu, cercetător științific la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Nici presupusul oraș subteran și rețeaua de tuneluri nu au fost confirmate de cercetările arheologice.

„Geologia solului din zonă nu ar permite săparea unor tuneluri, nici măcar cu tehnologia de astăzi. Straturile de teren sunt oblice la Sarmizegetusa Regia, formate din micşisturi foarte subţiri. De aceea se produc adesea şi alunecări de teren”, afirmă cercetătorul ştiinţific.