Video Sanctuarele patrulatere extrem de controversate ale dacilor. Ce rol aveau „pădurile de coloane“ VIDEO
0Cel puțin 30 sanctuare dacice au fost descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul României, majoritatea fiind identificate în ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu. Înfățișarea lor și rolul pe care îl aveau în Antichitate au stârnit controverse.
Ruinele celor mai multe presupusele temple și sanctuare dacice descoperite în România au fost descoperite în ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu, Hunedoara. Au fost identificate 19 astfel de edificii, dintre care 16 rectangulare și trei circulare.
Rămășițele lor pot fi văzute în Sarmizegetusa Regia (video), unde opt astfel de construcții au fost cercetate până în prezent, în cetatea dacică Costești, unde sunt patru samctuare, dar și în cetățile Piatra Roșie, Fețele Albe și Blidaru.
Pentru turiști, misterioasele sanctuare au rămas cele mai atractive monumente din siturile arheologice. Unii dintre ei pot fi văzuți descălțându-se în preajma lor, pentru a le simți „energia”.
În anii trecuți, când acest lucru era permis, unele grupuri de turiști venite la Sarmizegetusa Regia și Costești participau la rugăciuni, meditații și alte diverse ritualuri în interiorul sanctuarelor. Alți vizitatori se cățărau pe edificii – lucru interzis și el, în prezent.
Cum au fost construite sanctuarele patrulatere din cetățile dacilor
Pentru oamenii de știință, descifrarea scopului pentru care au fost clădite sanctuarele patrulatere din cetățile dacice a fost o provocare. Ei au observat că ele erau plasate, cu unele excepții, în afara incintelor fortificate ale cetăților, fiind clădite pe terase special amenajate, dăltuite în stâncă ori netezite cu materiale locale, piatră și pământ.
Construcțiile religioase de tipul sanctuarelor patrulatere, vechi din secolele I î. Hr. – I. d. Hr, aveau baze de calcar și andezit, care s-au păstrat în mare parte până în prezent. Structurile de susținere erau așezate direct pe stânca terasei ori pe fundații săpate în materialul de umplutură sub forma unor pâlnii.
„Pe bazele coloanelor de calcar se ridicau apoi coloanele de lemn, care susțineau acoperișul templului, în două ape, din lemn și șindrilă. În cazul bazelor de andezit, coloanele erau durate din același material”, arătau arheologii Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Pescaru și Florin Stănescu, în volumul „Sarmziegetusa Regia, capitala Daciei preromane (1996).
Alți arheologi susțineau însă că sanctuarele erau lipsite de acoperiș.
„Marile sanctuare dacice de la Sarmizegetusa şi Costeşti nu aveau alt acoperiş decât cerul. Lipsesc cu totul urmele de ţiglă, precum lipsesc şi urmele de cărbune pe care le-ar fi lăsat inevitabil arderea acoperişurilor de şindrilă ale unor construcţii atât pe mari. Această împrejurare se potriveşte foarte bine cu o religie de esenţă urano-solară, dar nu cu una chtoniană”, scria istoricul Hadrian Daicoviciu, în volumul „Dacii“.
Sanctuarele patrulatere din cetățile dacice aveau până la 60 de coloane dispuse pe mai multe rânduri, însă nu aveau pereți, considerau istoricii.
„Ar fi vorba de edificii acoperite, cu coloane de sine stătătoare, întruchipând arborii pădurii. O încăpere nu-şi avea – în această idee – locul în cuprinsul sanctuarului, pentru că spaţiul liber era destinat procesiunilor. Ba mai mult chiar, s-a presupus că aici ar fi avut loc iniţierea militară şi astfel ne-am găsi în prezenţa unor atribute militare ale templelor”, informa istoricul Ion Horațiu Crișan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor”.
Pădurile de coloane din cetățile dacice
Modul în care erau dispuse șirurile de coloane, apropiate unele de celelalte, și lipsa compartimentării edificiilor a stârnit controverse. Unii arheologi le-au considerat „păduri de coloane”, de lemn și de piatră, unde aveau loc ritualuri relgioase închinate unor zeități și de inițiere a războinicilor.
„Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu acoperiş. Şi, bineînţeles, nu avem nici cea mai vagă idee despre ceremoniile care se desfăşurau în ele. Există, la drept vorbind, elemente pentru diverse ipoteze. Ar fi cu putinţă ca aliniamentele de coloane din sanctuarele patrulatere (adevărate „păduri" de coloane) să constituie expresia arhitectonică a unor dumbrăvi sacre”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.
Sarmizegetusa Regia și alte cetăți din jurul ei au fost cucerite și distruse de romani, potrivit istoricilor, la finalul celui de-al doilea război purtat de împăratul Traian în Dacia (105 – 106).
După înfrângerea militară a dacilor, templele sale au fost incendiate şi devastate până la temelii de romani. Distrugerea sanctuarelor ar fi avut o motivaţie religioasă, arătau istoricii.
Sanctuare dacice sau hambare uriașe
Alți cercetători au arătat că aceste construcții, din care s-au păstrat în general bazele coloanelor, după ce toate ar fi fost distruse de romani, ar fi putut avea un rol mai practic decât cel de locuri sacre.
„Am înclina să le credem mai mult bazele unor uriaşe hambare destinate să adune recolta de pe pământurile mănoase din Valea Mureşului ale stăpânului cetăţii“, arăta Constantin Daicoviciu, în 1951.
Arheologul Horaţiu Opreanu arăta, în revista „Magazin Istoric” (2017), argumente pentru care sanctuarele patrulatere din cetățile dacice ar fi fost mai degrabă locuri unde se depozitau grânele, cu podele suspendate pe pilonii de piatră, pentru a le feri de umezeală și șoareci.
Acesta afirma că aliniamentele au fost considerate temple fără nicio dovadă concretă, iar explicaţia unor depozite susținute pe aliniamentele de piloni este mai aproape de adevăr.
„De ce această explicaţie este mai credibilă decât cea care le consideră temple? Pentru că fără dovezi pentru practicarea unor acţiuni expresive de cult – ca: rugăciuni, sacrificii, ofrande – şi fără dovezi ale implicării unei fiinţe transcendente prin simbolism (ofrande, reprezentări ale mitului sau ale divinităţii înseşi) nu avem dreptul să susţinem posibilul caracter sacru al unui edificiu”, arăta Horaţiu Opreanu.
Rămășițele unor coloane antice au fost, însă, descoperite în Sarmizegetusa Regia, iar unele vor fi restaurate și plasate pe bazele templului de andezit aflat pe Terasa a X-a.
„În cazul Templului mare de andezit se vor repoziționa și completa plintele de susținere a coloanelor, până la dispoziția completă stabilită prin studiu, adică patru rânduri x zece plinte și se vor recompune prin anastiloză un număr de 15 coloane (o coloană întreagă, cu bază și capitel, și 14 fragmentare), recuperându-se astfel dimensiunea verticală a monumentului și o serie de caracteristici fizice și compoziționale – scară, proporții, ritm, relație interior – exterior”, se arată proiectul de restaurare, derulat de Consiliul Județean Hunedoara, prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNNR).
Se încarcă comentariile...
