Saddam Hussein, dictatorul care a huzurit în palatele opulente și organiza „nopți roșii“ cu virgine, a sfârșit ca un vagabond
0Fostul lider irakian Saddam Hussein trăia în mizerie atunci când a fost capturat. Omul care a trăit în trecut în palate opulente în Irak era ascuns într-o baracă de vagabond.
Fostul preşedinte irakian a fost executat, prin spânzurare, în dimineaţa zilei de 30 decembrie 2006, în ajunul sărbătorii musulmane Eid al-Adha (Sărbătoarea sacrificiului).
Fostul lider irakian Saddam Hussein trăia în mizerie atunci când a fost capturat. Omul care a trăit în trecut în palate opulente în Irak era ascuns într-o baracă de vagabond.
El a fost descoperit într-o ascunzătoare subterană de către trupele americane. Se pare că acesta locuia într-o baracă din apropiere atunci când nu era amenințat cu capturarea.
Mânca într-o bucătărie murdară și dormea pe un pat acoperit de haine murdare. Frigiderul era plin de batoane de ciocolată și limonadă, iar în grădină, trupele americane au descoperit un șir de cârnați care fuseseră puși la uscat.
Ascunzătoarea lui Saddam se afla în orașul Ad Dawr, la doar 16 kilometri de orașul său natal Tikrit, în nordul Irakului.
În acest fel, autorităţile au pus în aplicare sentinţa capitală pronunţată de Tribunalul Penal Suprem, în frunte cu judecătorul Rauf Rashid Abdel Rahman, care l-a găsit vinovat de masacrarea a 148 de oameni din localitatea şiită Dujail, ca răzbunare pentru o tentativă de atentat asupra sa, în 1982.
După execuţie, simpatizanţi ai lui Saddam Hussein au promis să se răzbune pe cei implicaţi în proces și în executarea sa. În 2013, a fost executat călăul care a dus la îndeplinire sentinţa controversată, ce a suscitat la vremea respectivă critici nu doar în tabăra suporterilor fostului dictator irakian, ci şi la nivel internaţional, notează Ria Novosti.
Președintele irakian s-a născut într-un sat de lângă Takrit, în aprilie 1937. În adolescență, s-a cufundat în atmosfera anti-britanică și anti-occidentală a vremii. La colegiul din Bagdad, s-a alăturat partidului Baath.
După răsturnarea monarhiei în 1958, Saddam a fost complice la un complot pentru a-l ucide pe prim-ministrul Abdel-Karim Qassem. Cum conspirația a fost descoperită, Saddam a fugit din țară, scrie BBC.
În 1963, când partidul Baath deținea controlul la Bagdad, Saddam Hussein s-a întors acasă și a început să se lupte pentru o poziție de influență. În această perioadă s-a căsătorit cu verișoara sa Sajida, cu care a avut doi fii și trei fiice.
Dar, în câteva luni, partidul Baath a fost răsturnat, iar el a fost încarcerat și a rămas acolo până când partidul a revenit la putere printr-o lovitură de stat în iulie 1968. Dând dovadă de o determinare nemiloasă, care avea să devină o caracteristică a conducerii sale, Saddam Hussein a obținut o poziție în Consiliul de comandă al revoluției.
Timp de ani de zile, el a fost puterea din spatele figurii bolnave a președintelui, Ahmed Hassan Bakr. În 1979, și-a îndeplinit ambiția de a deveni șef de stat. Noul președinte a început așa cum intenționa să meargă mai departe - omorând zeci de rivali ai săi.
Menținerea laolaltă a unei națiuni disparate
Președintele Saddam Hussein și-ar putea apăra stilul autocratic de conducere argumentând că nimic altceva nu ar fi putut menține unită o națiune atât de vastă și de diversă.
Atunci când a fost întrebat despre rapoartele care demonstrau că autoritățile de la Bagdad ar fi torturat și poate chiar ucis opozanți ai regimului, el a răspuns senin: „Bineînțeles. La ce vă așteptați dacă se opun regimului?“.
Dar tactica sa de a-și impune autoritatea prin teroare a mers mult mai departe decât arestarea și executarea ocazională a opozanților. În încercările de a-i suprima pe kurzi, de exemplu, el a folosit sistematic arme chimice. Iar pentru a înăbuși o rebeliune a șiiților din sud, a ras orașe de pe fața pământului.
Lui Saddam i se spunea „Donul din Tikrit“, fiind comparat Don Vito Corleone, personajul său preferat din Naşul, conform unui documentar OK Magazine. Făcuse avere din alcool, ţigări, maşini de lux şi arme şi-şi ridicase un imperiu de temut. Acestui om care adora să-şi vadă pretutindeni portretul îi plăceau costumele croite după ultima modă, dar şi pălăriile de cowboy, fuma trabucuri cubaneze și bea whiskey.
Jinduia după tot ce venea din Vest şi iubea luxul. Şi, după ce jefuise toate averile marilor magnaţi din Irak, îşi trecuse în proprietate terenuri vaste şi palate fabuloase cu grădini luxuriante, pe care le redecora excesiv cu ajutorul unor designeri aduşi din Japonia ori Maroc şi în care-şi ducea, pe rând, amantele.
Pe lângă asta, organiza pe iahturile de pe Tigru sau vile exclusiviste aşa-numitele „nopţi roşii“, adevărate orgii cu virgine racolate, la care luau parte toţi bărbaţii clanului – aceiaşi pe care Saddam se bizuia, numindu-i în poziţii înalte în guvern şi diverse agenţii. Asta însă nu l-a împiedicat şi să-şi execute cumnaţii ori ginerii, dacă i-a suspectat de trădare. Și fiii săi i-au călcat pe urme: obișnuiau să violeze, să tortureze şi să ucidă cu ochii închişi.
În urmă cu douăzeci de ani, în luna martie, președintele George W. Bush a ordonat invadarea Irakului, cea mai importantă decizie de politică externă din cei opt ani de mandat ai săi și, probabil, cea mai semnificativă de la sfârșitul Războiului Rece.
Invazia a pătat reputația SUA, a alimentat un sentiment de nemulțumire în rândul musulmanilor, a complicat războiul global împotriva terorii, a divizat poporul american și a alterat încrederea cetățenilor în propriul guvern.
Al treilea război din Golf a luat sfârșit odată cu capturarea, detronarea și condamnarea la moarte a lui Saddam Hussein.
Se încarcă comentariile...
