Prima pandemie globală din istoria omenirii. Au murit 50 de milioane de oameni, iar traumele au fost resimțite timp de secole

0
Publicat:

Prima pandemie devastatoare cunoscută în istorie a avut loc acum mai bine de 1600 de ani și a devastat o bună parte din Europa, Asia și nordul Africii. Se estimează că au murit peste 50 de milioane de oameni iar un imperiu aproape s-a prăbușit. 

Ciuma lui Iustinian a fost prima pandemie globală FOTO thecollector.com
Ciuma lui Iustinian a fost prima pandemie globală FOTO thecollector.com

Agenții patogeni, fie că era vorba despre virusuri, bacterii sau alte microorganisme, au fost mereu un inamic și un potențial pericol pentru umanitate. Au fost numeroase momente de-a lungul istoriei, când situația îmbolnăvirilor a scăpat total de sub control cu efecte devastatoare atât la nivel sanitar, social cât și politic. Prima pandemie cunoscută în istorie, a avut loc în secolul al VI lea d Hr și a rămas ca una dintre cele mai mari catastrofe care au lovit omenirea de-a lungul istoriei, cu zeci de milioane de morți. 

Pandemia care a ucis aproape 50 de milioane de oameni

Prima pandemie globală cunoscută din istorie își are originea în Imperiul Bizantin, în secolul al VI lea d Hr. Trecuseră aproximativ două secole de la prăbușirea Imperiului Roman de Apus, iar Europa Occidentală era dominată de numeroase regate barbare. Estul însă, era încă dominat de singura structură politică care supraviețuiese prăbușirii celui mai mare imperiu din istorie. Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, reușise să supraviețuiască invaziilor, reinventându-se sub sceptrul marilor săi împărați. Devenind o lume romană, puternic elenizată și orientalizată, Imperiul Bizantin, ajunsese la apogeul său în timpul împăratului Iustinian I, care a domnit din 527 până în anul 565 d Hr.

În aceea perioadă Imperiul Bizantin controla teritorii întinse din Europa, Asia și Africa. Granițele sale se întindeau de la est la vest din sudul Spaniei și până la fruntariile Irakului de astăzi. Iar de la nord la sud, din nordul Italiei și până la deșertul Sahara. Imperiul lui Iustinian cuprindea teritorii precum Italia, sudul Spaniei, Balcanii, Grecia, întreaga Africă de Nord, Siria, Palestina, Liban, Armenia și chiar pentru o scurtă perioadă, o bună parte din fosta Daciei Romană. De altfel, visul lui Iustinian era de a reconstitui vechiul Imperiul Roman. Visul său a fost însă spulberat de o invazie a longobarzilor în nordul Italiei dar mai ales de pandemie absolut dezastruoasă. 

A rămas în istorie drept ”Molima lui Iustinian”, fiindcă s-a petrecut în timpul domniei sale, și a pus efectiv pe chituci întregul imperiu măturând și secerând vieți de la un capăt la altul. Boala s-a extins inclusiv în afara granițelor Imperiului Bizantin, în regatele barbare din Europa Centrală și Occidentală, ajungând până în Insulele Britanice. Această primă pandemie globală, arată specialiștii, a ucis cel mai probabil între 25 și 50 de milioane de oameni, adică aproximativ 25% din populația Europei, Africii de Nord și Orientului Apropiat. Cea mai gravă situație a fost înregistrată în Constantinopole, capitala Imperiului Bizantin, acolo unde boala a ucis aproape jumătate din populație. Pandemia a izbucnit în anul 541 d Hr și s-a terminat în anul  549 d HR. Au urmat însă și alte reaprinderi de focare până prin anul 700 d HR. Nu atât de puternice ca primul. Au fost efectiv opt ani de coșmar pentru umanitate. 

Oamenii se izolau, morții erau aruncați în gropi improvizate sau efectiv abandonați

Această pandemie a fost provocată, spun specialiștii de Yersinia pestis, un bacil anaerob purtat de pureci. Acest bacil microscopic poate face ravagii atunci când infectează omul. Practic poate duce la apariția ciumei bubonice. De altfel, așa cum cred specialiștii, ”Molima lui Iustinian” a fost de fapt o pandemie de ciumă bubonică. Principalele surse istorice care au descris această pandemie sunt cele furnizate de Procopius din Cezareea, un istoric și om de stat bizantin din timpul ”molimei lui Iustinian” dar și scrierile lui Ioan din Efes, un episcop creștin din Siria. Pandemia este descrisă în termeni apocaliptici de cei doi contemporani ai evenimentelor. Odată ce boala se răspândea efectele erau catastrofale. Intervenise depopularea, foametea, disperarea, sărăcia.

Comerțul a fost aproape întrerupt iar imperiile și regatele se clătinau amenințate de revolte și anarhie. „În timpul acelor vremuri a fost o molimă care aproape a ucis întreaga rasă umană(....) pentru această calamitate nu poți găsi nicio explicație în afară de pedeapsa divină. Pentru că nu a venit doar într-o parte a lumii și doar în anumite circumstanțe, într-un anotimp anume, pentru a găsi o explicație cât de cât plauzibilă. Nu! A îmbrățișat întreaga lume și a întunecat viața tuturor oamenilor, fără diferență de neam, de rang, sex sau vârstă. Pe toți deopotrivă”, scria Procopius din Cezareea. Omul politic bizantin explică și cum se manifesta boala. Simptomele erau îngrozitoare iar sfârșitul celui infectat de obicei violent și chinuitor. „Totul începea cu o febră bruscă. Unii o aveau când se trezau dimineața din somn, alții în timp ce mergeau pe stradă sau orice altceva ar fi făcut. Nu era însă ceva care să-i îngrijoreze sau să-i pună la pat. Dar în aceeași zi sau în zilele următoare, după caz, apăreau niște umflături, ca niște bube, de obicei sub braț, sau în spatele urechii, sau în diferite părți ale coapselor.”, preciza Procopius. În multe cazuri, situația se agrava odată cu trecerea zilelor. După câteva zile, unii intrau în comă și mureau. Alții își pierdeau efectiv mințile. „Dar cei care erau cuprinși de un delir puternic suferea de insomnie și erau victimele unor halucinații. Li se părea că vin oameni să-i distrugă, să le i-a viața. Și atunci o rupeau la fugă pe străzi, plângând și urlând din toți rărunchii”, adăuga omul de stat bizantin. În șapte zile, după atât chin, oamenii intrau în comă și mureau.

Nu exista tratament și alinare, ceea ce a băgat disperarea și teama în oamenii de pe trei continente. Cei mai mulți credeau că venise sfârșitul lumii. Nu le păsa de nimeni, societatea întreagă se prăbușea. Oamenii se izolau, trăind într-o carantină autoimpusă. Mâncau ce apucau. Intervenise și foametea pentru că ogoarele rămâneau nelucrate, în ateliere nu mai intra aproape nimeni. Cel mai mare dezastru a fost în Constantinopole, un oraș aglomerat, fără instalațiile de igienă de astăzi. Morții, dacă era de condiție joasă zăceau pe străzi, alții erau îngropați unde se putea. Cimitirele erau prea pline. 

Boala pornită de pureci

Procopius din Cezareea spune că boala a venit din Egipt. Istoricii spun că de fapt a originat din Asia Centrală și a ajuns în Egiptul bizantin cu mărfurile din India. Mai precis, spun specialiștii yersinia pestis este purtată de purecii care mai apoi își găzesc drept gazdă pe șobolani. Numărul șobolanilor era destul de mare în aceea perioadă, iar schimbările climatice și seceta au înmulțit numărul rozătoarelor care nu mai găsea nimic pe câmp și se îmbulzeau să se hrănească din hambarele cu grâne sau din gunoaiele adunate prin orașe. Ciuma este originară din China și nord-estul Indiei, și a fost dusă în zona Marilor Lacuri din Africa, prin intermediul rutelor comerciale. Tocmai de aceea Procopius spune că ciuma a pornit din Delta Nilului, din portul Pelusium, răspândindu-se mai apoi către Europa. Având în vedere circulația mărfurilor pe drumurile bizantine, ciuma s-a răspândit cu viteză uimitoare. Pe de o parte către Alexandria, apoi către Palestina, iar de acolo către Asia Mică, Constantinopole și tot mai departe. Această primă pandemie a umanității a avut un efect devastator. A dărâmat temporar comerțul și a slăbit puterea Imperiului Bizantin, cu efecte nenumărate, schimbând efectiv configurația politică și etnică a Europei.

 

Magazin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite