Povestea vinului din România care se exporta tocmai în Brazilia. Călătoria dura patru luni, cu poștalioane, trenuri și vapoare
0Primul transport de 2.500 litri de vin din Podgoria Miniș-Măderat a ajuns în America de Sud în anul 1858, după o călătorie care a durat patru luni, pe uscat și pe ocean.
Peste câteva luni, a urmat un al doilea transport, de 2.000 de litri, cu care producătorii din podgoria Aradului încercau să pătrundă pe piața sud-americană.
Toate aceste informații au fost culese de către doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando.
Conform acestuia sticlele de vin alb din Podgoria Miniș-Măderat au fost personalizate la Rio de Janeiro cu eticheta „Vinho Da Hungria de Magyarát, de 1827 — Branco (Engarrafado em Agosto de 1859)”.
„Vinurile au schimbat poștalioane, trenuri și mai multe vapoare, de la Ghioroc la Hamburg și de acolo la Rio de Janeiro. Vinurile au fost expediate de preotul paroh de la Ghioroc, Kornis József, la solicitarea fratelui său care trăia în Brazilia de șase ani și încerca să găsească o nouă piață de desfacere vinurilor bune din Arad”, mărturisește Andrei Ando.
Evenimentul istoric era relatat de preotul Kornis într-o corespondență cu ziarul Borászati Lapok, în numărul 9 al revistei, din 28 februarie 1858.
Preotul publica scrisorile pe care i le-a trimis fratele său înainte de expedierea și după primirea vinurilor:
„Prin aceste rânduri te rog să îmi trimiți diferite vinuri, dar de cea mai bună calitate. Pentru că aici nu se discută doar despre vinurile maghiare, ele trebuie puse în competiție cu vinurile portugheze, spaniole, franceze, italiene și nemțești. Deci trimite-mi numai dintre cele de cel mai bun soi, pentru că indiferent de calitate, prețul transportului și taxele vamale sunt aceleași, iar la vânzare diferența o face calitatea. Aici cea mai ieftină butelie de vin costă 1 pataka, dar vreau să îți imaginezi că nu e vin, ci sânge de vită diluat, un fel de apă rozalie, despre care nici tătarii nu știu ce poate fi. Cele de calitate mai bună costă 2 pataka, și așa mai departe.”
2.500 de litri de vin, în Brazilia
Preotul Kornis i-a trimis fratelui său în Brazilia 2.500 de litri de vin de Miniș, Ghioroc și Păuliș, iar răspunsul a venit în scurt timp de la livrare:
„Vinurile au ajuns în cea mai bună stare. Din situația trimisă de la Hamburg reiese că transportul costă cât vinul, deci îi dublează prețul, valoarea totală a încărcăturii ajungând la 1.600 de florini. Chiar și la aceste prețuri s-ar putea obține un câștig, dar aici ar fi mult de lucru, pentru că vinurile noastre sunt necunoscute și ar trebui să dobândească notorietate, pentru a putea fi vândute.”
În urma schimbului de răvașe și a finalizării cu bine a exportului de vin în America de Sud, preotul Kornis ajungea la concluzia că experimentul este încurajator, dar trebuie trimise vinuri de calitate, altfel se riscă alterarea lor în timpul transportului îndelungat.
„În aprilie 1859, Kornis a trimis o a doua încărcătură de vinuri la Rio, de această dată 2.000 de litri. La sfârșitul lunii iulie au ajuns la destinație, fapt certificat de scrisoarea fratelui său, care a sosit la Ghioroc la 7 septembrie 1859 și a fost primită cu mult entuziasm. De aici putem trage două concluzii conexe: că drumul unei încărcături de marfă de la Arad la Rio de Janeiro era de patru luni, iar al corespondenței, mai puțin de două luni”, mai adaugă Andrei Ando.
În numărul 47, din 20 noiembrie 1859, al publicației de specialitate Borászati Lapok, Kornis József oferea o descriere amănunțită a vinurile pe care le-a expediat la Rio de Janeiro:
- 600 de litri de vin de la Măderat, producția anului 1827, din crama trezorierului Károsy János;
- 500 de litri de vin de la Măderat, producția anului 1850, de la același producător;
- 300 de litri de vin alb de Miniș, producția anului 1856, din crama Casei Imperiale;
- 500 de litri de vin roșu din podgoria Miniș-Păuliș, producția anului 1852, din crama notarului Necsof Ede;
- 100 litri de vin roșu de Miniș, producția anului 1856, din crama lui Szailer Jakab.
Căptușeală de paie și sare
Vinurile au fost puse în butoaie de 100 și 150 de litri, iar la rândul lor aceste butoaie au fost așezate în butoaie mai mari. Între butoaie s-a așternut o căptușeală de paie și sare.
Preotul Kornis notează în corespondența sa cu publicația citată că toate vinurile au ajuns cu bine la destinație, mai puțin 100 de litri de vin de Miniș din producția anului 1856, care din cauza căldurii au fermentat și au spart butoiul:
„Concluzia este că vinurile trimise în țări îndepărtate, mai ales cele roșii, trebuie să aibă cel puțin 5-6 ani, sau măcar să fi trecut prin perioada de fermentare. Vinurile albe pot fi și mai tinere pentru că, așa cum s-a văzut și la acest transport, rezistă la drum și au fost foarte apreciate la destinație”.
Sticlele de vin din Podgoria Miniș-Măderat au fost personalizate la Rio de Janeiro cu eticheta „Vinho Da Hungria de Magyarát, de 1827 — Branco (Engarrafado em Agosto de 1859)”.
În anii 1858-1859, preotul Kornis József a transmis revistei de specialitate Borászati Lapok un număr de 14 corespondențe despre lucrările la vie în comitatul Arad, printre care și un apel la asocierea marilor proprietari (dintre care îi enumeră pe contele Nádasdy, baronul Ditrich și moșierul Bohus), ca împreună să reușească să impună prețuri mai bune și să ajungă pe piețe noi.
Din relatările sale aflăm că revânzătorii vienezi cumpărau în anii 1850 vinuri arădene, la prețuri mici, pentru a le vinde în capitala imperiului de câteva ori mai scump.
Și tot Kornis relatează despre falsificarea vinurilor din Miniș, denunțând „poșirca” pusă în vânzare de falsificatori și atrăgând atenția autorităților asupra acestui fenomen.
Doctorul în istorie Andrei Ando este cel care nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a strâns date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr.
Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Se încarcă comentariile...
