Aradul și a cincea Cruciadă. De ce erau amenințați preoții cu excomunicarea. Conexiunile care au marcat istoria, din cele mai vechi timpuri
0Aradul s-a aflat printre comitatele care au contribuit la cruciade nu numai spiritual, ci la modul foarte pragmatic, datorită bisericilor sale bogate și a impozitelor plătite.
Impozitele plătite erau de pe urma moșiilor și a comerțului cu sare.
Doctorul în istorie locală Andrei Ando spune cu privire la Aradul și a cincea Cruciadă a existat o legătură, consecința a patru factori: puterea bisericii arădene, influența Papei, prezența ioaniților și templierilor în comitat, respectiv sistemul de impozitare introdus din anul 1217 de regele Andrei al II-lea, un rege conectat la Biserica arădeană.
Totodată creștinarea maghiarilor de către regele Ștefan I a avut consecințe și la Arad.
„Comitatul, înființat după înfrângerea voievodului Achtum de către Ștefan I, se prespune că ar purta numele uneia dintre căpeteniile regelui, Orod. Deceniile anilor 1100 reprezintă pentru noul comitat o perioadă de creștere și consolidare a puterii bisericești, cuplată de Ștefan I cu puterea de stat”, spune Andrei Ando, doctor în istorie.
Construirea primei catedrale a Aradului a durat peste 80 de ani
Construcția primei catedrale a Aradului a început în jurul anului 1135, când, după toate probabilitățile, regele Bela al II-lea a înființat comitatul Arad.
„Episcopul romano-catolic al Aradului, Ottmar, era un om de încredere al regelui, care a intermediat obținerea coroanei maghiare pentru tânărul rege, ca urmaș al lui Ștefan al II-lea. De altfel, sursele istorice susțin că Bela al II-lea ar fi petrecut anul 1135 la Arad, iar în 1136 a revenit aici să vadă progresul construirii noii biserici. Nu a mai plecat până când, în ședința Sfatului Țării, la ordinul soției sale au fost măcelăriți cei 68 de nobili care îl orbiseră pe rege… Revenind, însă, la construirea catedralei – aceasta s-a finalizat în domnia lui Andrei al II-lea și a fost inaugurată la data de 18 noiembrie 1224. La 21 decembrie Papa Honorius al III-lea, un apropiat al lui Andrei al II-lea, transmitea recunoștința sa soției lui Andrei, Regina Iolanda, care a stăruit pentru sfințirea catedralei”, mai adaugă istoricul.
În anul 1177 este atestată documentar Mănăstirea Hodoș-Bodrog (astăzi cea mai veche mănăstire ortodoxă din România, cu viață monahală continua), care se pare că ar fi fost o ctitorie a unor „călugări greci” (ortodocși).
În anul 1183 a fost atestată pentru prima dată Abația Bizere, de pe Mureș, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Peste câteva decenii era deja un lăcaș de cult benedictin. Din anii 1300 este tot mai neglijată, iar în perioada otomană își pierde total importanța și se distruge.
În anul 1187, Papa Urban al III-lea amintește de mănăstirea Cavalerilor Ioaniți de la Tauț. Unele ruine mai există acolo și astăzi, împrejmuite de un șanț triplu de apărare.
Monograful Aradului, Márki Sándor, amintește și de o biserică a Cavalerilor Templieri la Târnova, pe care o plasează la sfârșitul anilor 1100, începutul anilor 1200.
La Pâncota funcționează o abație de la sfârșitul secolului al XII-lea - începutul secolului al XIII-lea, a cărei abate este amintit ca jude într-un proces din anul 1219, între doi împricinați locali.
În anul 1199, prepozitura Sfântului Augustin este amintită la Mocrea, printr-un document prin care Regele Imre, consternat de faptul că fiii comiteului Dienes folosesc resursele bisericii în scopuri personale lumești, le confiscă biserica și o încredințează fiului comitelui Onth.
„Dintre episcopii timpurii ai Aradului îi reținem pe deja amintitul Ottmar, pe Promogenitus (amintit în izvoarele istorice în anul 1156) și pe succesorul acestuia, Richard, care a obținut de la regele Imre întărirea privilegiilor bisericii arădene, cu documente scrise. În anul 1205 Gottfried, cancelar al regelui Bela al II-lea, obținea poziția râvnită, chiar în anul urcării pe tron a stăpânului său. Mai târziu, episcopul Nicolae, care cumpără mari suprafețe de teren în comitat. Fiecare dintre acești episcopi a jucat un rol politic important în perioada sa, dobândind puteri sporite datorită bunăvoinței Coroanei, care le-a cedat mari teritorii și a dispus ca cele trei corăbii ale Bisericii arădenă să fie scutite de taxele comerțului cu sare”, mărturisește Andrei Ando.
Preoții ardeni amenințați cu cu excomunicarea
Mai aflăm că sfârșitul secolului al XII-lea aduce o relaxare îngrijorătoare a clerului catolic, în ce privește normele morale. Numărul mare de preoți care se însoară îl determină pe Papa Inocențiu al III-lea, încă în primii săi ani de pontificat (deci după anul 1198), să amenințe preoții arădeni cu excomunicarea. Unii clerici, așa cum am arătat, sunt acuzați că folosesc banii bisericii în interes personal.
„Acestea sunt antecedentele domniei unui rege legendar, Andrei al II-lea, care aduce un moment de cotitură în relația biserică-stat. Regele retrage bisericii anumite privilegii referitoare la comerțul cu sare și autorizează închirierea moșiilor și ocuparea funcțiilor publice de către evrei și ismaeliți, ceea ce înaintea sa era cu desăvârșire de neconceput, pentru că asupra acestora nu se putea exercita autoritatea coercitivă a bisericii catolice”, concluzionează Andrei Ando.
În anul 1217, Regele Andrei al II-lea introduce în tot regatul, incluzând și comitatul Arad, sistemul de impozitare. Sistemul acesta înlocuia sistemul vămuirii, aplicat de rege din anul 1210, și era considerat o sursă mult mai sigură de venit.
Taxă pe schimbul de bani
Impozitul era încasat de la populație de comisionari, care primeau în schimb o anumită sumă de bani. Tot atunci se introduce o taxă și pe schimbul de bani, pentru că populația căuta monedele de metal de mai bună calitate, în detrimentul celor ungurești, de calitate mai slabă. Acest complex de măsuri a dus la consolidarea financiară a casei regale, dar și la animozități cu biserica, reprezentată de Episcopul Ioan, consilier al regelui.
„Andrei al II-lea cochetează cu gândul unei cruciade încă din anul 1212, când peste 10.000 de tineri creștini sunt măcelăriți sau înrobiți în cea de a Patra Cruciadă. Intenția sa este alimentată de Papa, care încearcă să întărească influența bisericii. Cruciada este facilitată de resursele de care dispune regele, datorită taxării comerțului cu sare și a sistemului general de impozitare. Acestea venituri stabile încurajează și puterile occidentale, în primul rând venețienii, să îi susțină aventura. Fără îndoială, însă, un rol l-a avut și dorința de mărire a regelui ungar”, adaugă istoricul.
Márki Sándor notează, în monografia Aradului, că „și din comitatul Arad or fi participat numeroși oameni în Cruciada regelui”.
„Știm cu certitudine că la sfatul militar de la Acra, al Cruciadei lui Andrei, participă cavaleri ioaniți, templieri și germani – or, toți aceștia erau reprezentați și în comitatul Arad, deci este greu de presupus că nu s-ar fi alăturat inițiativei propriului lor rege - nu doar din motive ideologice, ci și din obligație față de suveran”, mai adaugă Andrei Ando.
Se încarcă comentariile...
