Podul lui Traian din Drobeta-Turnu Severin, una dintre cele mai celebre construcții antice

Construit de Apolodor din Damasc, între primăvara anului 103 d.Hr. şi primăvara anului 105 d.Hr., podul lui Traian realizat pe Dunărea de Jos (la est de Porţile de Fier), în oraşul Drobeta-Turnu Severin este una dintre construcțiile cele mai importante ale romanilor.

Pilonul de pod rămas vizibil

Podul lui Traian a fost construit cu scopul de a facilita transportul trupelor romane conduse de împăratul Traian şi a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei, în vremea regelui Decebal. Măreţia arhitectonică şi tehnică a podului de peste Dunăre era, cel puţin pentru antichitate, remarcabilă şi demonstrează importanţa strategică pe care Traian a dat-o construcţiei şi, prin aceasta, cuceririi Daciei. Pentru construcţia podului s-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe 20 de stâlpi din piatră de formă paralelipipedică, conform Danube Old History și Istorie pe scurt, citează Agerpres.

La cele două limite, sudică (Pontes) şi nordică (Drobeta), erau ridicate porţi monumentale, arcuri de triumf. Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc în aval de aşezarea Severin de astăzi, deoarece apele Dunării se calmau după ieşirea din defileul Cazanelor (Porţile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre şi stânci purtate din trecătoarea dintre Carpaţi şi Balcani, un fundament stabil pentru susţinerea construcţiei.

Construcție de dimensiuni remarcabile

Podul măsura 1.135 de metri lungime, conectând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă aşezare devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102 d.Hr.). Conform scrierii lui Cassius Dio (LXVIII, 13,1) podul avea aproximativ 18 metri înălţime şi 12 metri lăţime, cât să permită trecerea unei legiuni în marş. În lucrarea sa istorică, Cassius Dio scria: „Traian construi peste Dunăre pod de piatră, pentru care nu ştiu să-l admir îndeajuns. Minunate sunt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci; înălţimea este de o sută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci”, se arată în volumul I din „Istoria românilor. Moștenirea timpurilor îndepărtate.”

Construit pentru transporturi

„Ei se află, unul faţă de altul, la o distanţă de o sută şaptezeci de picioare şi sunt uniţi printr-o boltă. (...). Traian se temea ca, după ce îngheaţă Istrul, să nu se pornească război împotriva romanilor rămaşi dincolo şi construi acest pod, pentru ca transporturile să se facă peste el cu uşurinţă”, continuă autorii.

Pentru a putea pune bazele pilaştrilor, romanii au deviat parţial cursul Dunării, folosind albia unui afluent sudic din Serbia, la est de oraşul Cladova. Astfel, primii 10-12 piloni au fost ridicaţi pe uscat. Pentru construcţia celorlalţi s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate şi sisteme de pompe. Cassius Dio consideră că împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea parţială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor barbare, conform lucrării monografice dedicate judeţului Mehedinţi, seria "Judeţele patriei" (Editura Sport-Turism, 1981).

Abandonat după 170 de ani

Abandonul şi distrugerea totală a podului sunt legate de abandonarea definitivă a Daciei (275 d.Hr.). În timpul Renaşterii, când interesul pentru operele de geniu ale antichităţii erau o pasiune în Occident, regele Francisc I al Franţei i-ar fi cerut sultanului Soliman Magnificul (care avea să distrugă Cetatea Severinului) să-i permită demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compoziţiei cimentului folosit. Istoricii consideră credibilă relatarea lui Cassius Dio, care atribuie succesorului lui Traian, Hadrian, îndepărtarea suprastructurii podului. Acesta îl percepea ca pe un risc pentru Moesia, în cazul unei invazii barbare din nord. Există însă şi surse care menţionează că autorul distrugerii ar fi fost Aurelian, în cadrul operaţiunii de abandonare a Daciei, menţionează siteurile specializate, citate de aceeași sursă.

Un singur pilon din cei 20, vizibil

În 1856, scăderea nivelului apelor fluviului a scos la iveală cei 20 de piloni, pe care fuseseră fixate arcele din lemn ale podului. Potrivit inginerului de origine franceză, Edgar Duperex, care a studiat partea tehnică a resturilor construcţiei în 1906, dimensiunile podului erau: 1.134,90 metri lungime, 14,55 metri lăţime, 18,60 m înălţimea podului până la linia tablierului. Acelaşi inginer a reconstituit, pe baza imaginilor existente, dispoziţia generală a podului peste Dunăre, demers care se găseşte la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, conform Revista construcțiilor.

În prezent, pe malul românesc al Dunării mai este vizibil un singur pilon, în apropiere de castrul roman Drobeta. Pilonul este o parte integrantă a parcului arheologic administrat de Muzeul Regiunii Porţilor de Fier. Pilonul Podului lui Traian este un monument istoric - ce face parte din Patrimoniul cultural naţional -, el fiind pe Lista monumentelor istorice, la Nr. 16 cod MH-I-m-A-10047.04. Imagini ale podului se pot vedea şi azi pe Columna lui Traian de la Roma, precizează revista "Magazin istoric" - anul XXXIX, nr. 6 (459), iunie 2005.