„Mirosul eternității”: Cercetătorii au găsit ingredientele unui parfum vechi de mai bine de 3.500 de ani
0Oamenii de știință au decodificat o aromă străveche. Ei au identificat ingredientele folosite în balsamurile egiptene de mumificare și au reînviat parfumul. Cei dornici să descopere ceea ce au numit cercetătorii „mirosul eternității”, vor avea această ocazie la o viitoare expoziție, organizată la Muzeul Moesgaard, din Danemarca.
Numit și „mirosul vieții eterne”, parfumul se bazează pe ceara de albine, uleiurile de plante și rășini de copaci din tărâmuri îndepărtate. Aceste ingrediente au fost găsite de către echipa de cercetare, în balsamurile folosite în urmă cu mai bine de 3.500 de ani. Ele au fost utilizate pentru a păstra trupul lui Senetnay, o nobilă ale cărei rămășițe au fost puse în borcane canopice și descoperite în Valea Regilor din Egipt, în 1900, scrie CNN.
Descoperirea dezvăluie informații despre statutul social al lui Senetnay, precum și despre metodele folosite pentru a-i fi păstrate rămășițele și semnificația ingredientelor balsamului. Un studiu care detaliază rezultatele, publicat joi, în revista Scientific Reports.
„Ingredientele de îmbălsămare găsite în balsamurile lui Senetnay sunt printre cele mai elaborate și diverse identificate vreodată, din această perioadă, dezvăluind grija meticuloasă și sofisticată cu care au fost create balsamurile”, a declarat autorul principal al studiului Barbara Huber, cercetător doctor la Institutul Max Planck din Geoantropologia în Germania.
„Prezența unei game atât de vaste de ingrediente, inclusiv substanțe exotice precum rășina de Dammar sau de fistic, indică faptul că au fost folosite materiale extrem de rare și scumpe pentru îmbălsămarea ei. Acest lucru indică statutul excepțional al lui Senetnay în societate”, a adăugat Huber.
Descoperirea poveștii lui Senetnay
Se știu puține lucruri despre Senetnay, dar cercetările anterioare au stabilit că ea a trăit în jurul anului 1450 î.Hr. și a fost doica faraonului Amenhotep al II-lea, fiul mult așteptat și moștenitorul faraonului Thutmose al III-lea. Ea a avut grijă de Amenhotep al II-lea și l-a alăptat de copil.
Senetnay a primit titlul de „Ornament al regelui”, conform documentelor istorice, și a devenit un membru valoros al anturajul faraonului. După moartea ei, organele vitale i-au fost îmbălsămate și plasate în patru borcane canopice, cu capace în formă de capete umane.
Egiptenii au îndepărtat cu grijă organe precum plămânii, ficatul, stomacul și intestinele în timpul procesului de mumificare pentru a preveni creșterea bacteriilor și pentru a păstra mai bine trupul neînsuflețit. Egiptenii credeau în păstrarea corpului pentru viața de apoi, astfel încât sufletul unei persoane să aibă un loc unde să se întoarcă, potrivit studiului.
După procesul de îmbălsămare, borcanele au fost plasate într-un mormânt regal din Valea Regilor, unde egiptologul Howard Carter le-a găsit, în 1900. Trupul lui Senetnay nu a fost recuperat. (Carter va fi mai târziu creditat cu descoperirea mormântului lui Tutankhamon, în 1922.)
Includerea lui Senetnay în Valea Regilor, „o necropolă rezervată în mod normal faraonilor și nobililor puternici”, sugerează „privilegiul extraordinar și marea stimă de care Senetnay s-a bucurat, din partea faraonului”, potrivit studiului.
„Această lucrare oferă o perspectivă asupra eforturilor mari pe care le-au făcut egiptenii în practicile lor mortuare și nu doar pentru faraoni, ci și pentru alți indivizi din societate.Dar, de asemenea, arată clar că Senetnay a fost o persoană semnificativă, cu o importanță care depășește simpla descriere a ei ca asistentă a viitorului faraon Amenhotep al II-lea”, a declarat coautorul studiului Nicole Boivin, liderul grupului de cercetare la Institutul de Geoantropologie Max Planck.
Decodificarea ingredientelor
Cele două borcane, care conțineau cândva plămânii și ficatul lui Senetnary fac parte din colecția egipteană de la Muzeul August Kestner din Hanovra, Germania, din 1935. Au supraviețuit distrugerii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind depozitate într-o mină de sare. Celelalte două borcane, care nu au făcut parte din studiu, sunt păstrate în colecții, în altă parte.
Conținutul a dispărut de mult, dar cercetătorii au reușit să răzuie interiorul borcanelor pentru a studia reziduurile lăsate în urmă de balsam, precum și ceea ce s-a infiltrat în calcarul poros al borcanelor.
Rețetele exacte, folosite în mumificare au fost mult timp dezbătute, deoarece textele egiptene antice nu numesc ingrediente precise. Echipa și-a început cercetările pentru a identifica ingredientele balsamului în 2021, folosind o varietate de tehnici analitice foarte avansate. Balsamurile au fost ușor diferite între cele două borcane, ceea ce înseamnă că s-ar fi putut folosi ingrediente diferite, în funcție de organul care a fost conservat.
Balsamurile conțineau ceară de albine, uleiuri vegetale, grăsimi animale, bitum și rășini din produse petroliere naturale. Compuși precum cumarina și acidul benzoic au fost de asemenea prezenți. Cumarina, care are un miros asemănător vaniliei, se găsește în plantele de mazăre și scorțișoară. Acidul benzoic se găsește în rășinile și gumele din copaci și tufișuri.
În borcanul folosit pentru a depozita plămânii lui Senetnay, cercetătorii au detectat rășini parfumate din zada și ceva care este fie dammar din copacii găsiți în India și Asia de Sud-Est, fie rășină din arborii de fistic care aparțin familiei caju.
„Prezența anumitor ingrediente indică faptul că egiptenii au stabilit rute și rețele comerciale de anvergură. În special, prezența rășinii de zada, care provine din nordul Mediteranei și Europa centrală, și dammarul, rășină exclusivă pădurilor tropicale din Asia de Sud-Est, subliniază extinderea rutelor comerciale egiptene la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr.”, a spus Huber.
Cercetătorii încă lucrează pentru a confirma dacă dammarul a fost unul dintre ingrediente.
„Dacă este Dammar, a parcurs un drum șocant de lung, iar acest lucru oferă o nouă perspectivă asupra rețelelor comerciale antice”, a spus Boivin într-un e-mail. „Călătoria a fost extrem de dificilă, iar expedițiile semnificative pe mare erau, încă, relativ rare. Este puțin probabil ca egiptenii înșiși să fi mers pe aceste ținuturi îndepărtate, ci mai degrabă că au făcut parte din rețele de schimb care se legau cu alte rețele. Dar acestea au fost primele faze ale lumii globalizate în care trăim astăzi.”
Dacă dammarul este confirmat ca ingredient, ar sugera, de asemenea, că egiptenii au avut acces la rășină cu aproape un mileniu mai devreme decât ar fi fost de așteptat, au spus autorii studiului.
Dammar a fost recent identificat ca un ingredient de îmbălsămare la Saqqara, datând din primul mileniu î.Hr.Noile descoperiri sugerează că balsamurile relativ complexe utilizate în conservarea lui Senetnay ar fi putut fi începutul unei tendințe a celor mai elaborate, folosite mai târziu.
Parfumul a fost recreat
După identificarea ingredientelor, echipa de cercetare a lucrat cu parfumierul francez, Carole Calvez, și cu muzeologul senzorial, Sofia Collette Ehrich, pentru a recrea parfumul real al balsamului.
Procesul meticulos a durat luni bune , înainte ca acestea să ajungă la o aromă evocatoare și precisă din punct de vedere istoric, a spus Huber.
„Prima dată când am întâlnit parfumul, a fost o experiență profundă și aproape suprarealistă. După ce am petrecut atât de mult timp cufundat în cercetare și analiză, a fost în sfârșit această conexiune tangibilă și aromată cu lumea antică. Era ca și cum ați avea un ecou slab din trecut”, a spus ea.
Echipa de cercetare a vrut să ofere vizitatorilor muzeului o experiență mai captivantă în lumea antică prin încorporarea unui element olfactiv, făcându-l totodată mai accesibil pentru vizitatorii cu deficiențe de vedere, a spus ea.
„Parfumul vieții eterne” va face parte dintr-o expoziție egipteană antică la muzeul danez care se deschide în octombrie.
„Parfumul oferă o conexiune unică, viscerală, cu trecutul, invocând un fel de călătorie în timp care este intim și evocator. Prin reintroducerea acestei arome străvechi, ne propunem să reducem decalajul dintre atunci și acum, permițând vizitatorilor să „respire” cu adevărat un fragment de antichitate”, a conchis Huber.
Se încarcă comentariile...
