Exclusiv Cum poate Nicușor Dan să transforme participarea la Consiliul Pǎcii de la Washington într-un atu strategic

Participarea președintelui Nicușor Dan la Consiliului Pǎcii de la Washington marchează un punct de cotitură pentru administrația de la Cotroceni, însă succesul acestui demers depinde de transformarea unei decizii tardive într-o ofensivă diplomatică regională, spune analistul Gabriel Done. 

Nicușor Dan va participa în calitate de observator la „Consiliul lui Trump”. FOTO: Profimedia

Președintele Nicușor Dan a anunțat duminică, 15 februarie, că a decis să meargă la reuniunea Consiliului Păcii de la Washington, în urma invitației transmise de Donald Trump.

Răspunsul vine după o perioadă mai lungă de ezitare. Nicușor Dan a explicat că România va avea calitate de observator.

„Voi participa sǎptǎmâna viitoare la prima reuniune a Consiliului Pǎcii la Washington, rǎspunzând invitației președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. România va avea calitate de observator și voi reafirma sprijinul nostru ferm pentru eforturile internaționale de pace și deschiderea de a participa la procesul de reconstrucție din Fâșia Gaza. Decizia de a fi prezent la aceste discuții are la bază susținerea procesului diplomatic consacrat prin rezoluția adoptată în luna noiembrie de Consiliul de Securitate al ONU, inițiată de Statele Unite ale Americii. România a susținut permanent necesitatea identificării unei soluții care să ducă la încheierea conflictului și a acordat sprijin populației civile din Fâșia Gaza, în special prin operațiuni de evacuare medicalǎ de urgențǎ”, a anunțat președintele Nicușor Dan pe pagina sa de Facebook.

„România are acum oportunitatea de a folosi BoP pentru a-și legitima mandatul internațional asumat de președintele Dan”

Analistul de securitate Gabriel Done, vicepreședinte al ESGA România (Asociația Experților în Securitate și Afaceri Globale), analizează pentru „Adevărul” efectele acestei decizii.

„Anunțul recent al președintelui Nicușor Dan, conform căruia România va participa la primul summit al Consiliului pentru Pace (BoP) în calitate de observator, reflectă o decizie cu potențial strategic, dar luată într-un context de sincronizare imperfectă cu partenerii săi europeni. În timp ce Bulgaria va participa ca membru, iar Cipru își asumă participarea în calitate de observator în numele Președinției rotative a UE, România rămâne în afara cercului central al deciziilor, ceea ce pune în evidență o inadecvare în alinierea cu principalele capitale partenere”, spune expertul.

Această decizie, chiar dacă tardivă, poate fi interpretată pozitiv, spune el. România are acum oportunitatea de a folosi BoP pentru a-și legitima mandatul internațional asumat de președintele Dan și a-și reconstrui profilul în politica externă. „Contextul intern a forțat însă această acțiune: opoziția, în special formațiunea AUR, a preluat agenda politică externă, lăsând atât Palatul Cotroceni, cât și guvernul, într-o poziție defensivă, în off-side. Aceasta a creat un climat în care președintele Dan trebuie să acționeze pro-activ, pentru a-și reafirma relevanța și a calma vocile interne critice.”

„Participarea României la BoP vine și pe fondul unui schimb radical de orientare a partenerilor tradiționali de pe flancul estic”

„Sigur, participarea României la BoP vine și pe fondul unui schimb radical de orientare a partenerilor tradiționali de pe flancul estic. La conferința de la Munchen, președintele Alexander Stubb a subliniat reorientarea atenției către Polonia și Finlanda, lăsând România în afara noilor aliniamente. Inițiativele tradiționale regionale, precum formatul B9 sau Inițiativa celor Trei Mări, au devenit aproape inactive, iar politica regională a României a fost percepută ca necoordonată”, subliniază analistul.

În aceste condiții, BoP oferă României o șansă de a-și reintegra agenda strategică, însă participarea trebuie să fie dublată de o politică europeană coerentă și sincronizată cu partenerii relevanți.

În acest sens, Done crede că cel mai logic pas ar fi conectarea României cu Italia, unul dintre puținii parteneri europeni de încredere ai lui Donald Trump, alături de Finlanda. „Sub conducerea premierului Giorgia Meloni, Italia a reușit să consolideze relația transatlantică, demonstrând capacitate de negociere și influență în cadrul formatelor de securitate emergente. România deține deja mecanisme de cooperare prin Parteneriatul Strategic cu Italia, care pot fi activate imediat pentru consultări de urgență în domenii precum securitatea, afacerile externe și cooperarea sectorială. În perspectivă istorică, colaborarea româno-italiană a fost solidă și prolifică, de la convențiile politice antebelice și până la parteneriatele din NATO, oferind un cadru propice pentru aprofundarea relației și pentru crearea unor mecanisme operative similare Convenției Politice Româno-Italiene din 1909.”

Fără dar și poate, decizia Palatului Cotroceni de a participa, chiar și ca observator, are semne bune, deoarece „oferă României o fereastră pentru influență într-un format internațional complicat, dar și pentru a demonstra voință de colaborare transatlantică.”

„Avem un interes major – dosarul Transnistrean și pacea din Ucraina”

Cu toate acestea, succesul acestei decizii depinde de capacitatea președintelui Dan de a dubla participarea cu o politică regională coerentă. „Trebuie să inițieze dialoguri strategice cu Bulgaria, Turcia și Cipru, imediat după alinierea cu Italia, pentru a evita percepția de izolare și lipsă de consistență”, explică expertul.

Dona este de părere că președintele Dan ar putea, de asemenea, să organizeze, chiar după încheierea lucrărilor BoP, o reuniune extinsă de tip România-Italia-Bulgaria-Cipru-UE, pentru a coordona pozițiile și a transmite un mesaj de coeziune europeană: „Această mișcare ar demonstra că Bucureștiul este pe deplin conștient de schimbările din sistemul internațional, arătând că România poate acționa nu doar reactiv, ci și constructiv pe scena internațională.”

Done este de părere că avem un interes major – Dosarul Transnistrean și pacea din Ucraina. Zona transnistreană continuă să fie un punct de vulnerabilitate, marcat de prezența militară rusă și de canale de influență care pot destabiliza regiunea. „Prin implicarea directă în discuțiile BoP, România poate transmite partenerilor transatlantici și europeni o viziune clară asupra riscurilor generate de Transnistria, contribuind la crearea unui front comun de prevenire a destabilizării și la consolidarea rolului său de actor regional responsabil”, detaliază analistul. 

În paralel, dosarul ucrainean face participarea României cu atât mai necesară: „Războiul din Ucraina readuce în prim-plan securitatea flancului estic al NATO și necesitatea unei coordonări eficiente între statele vecine și aliați. România are posibilitatea, prin BoP, să susțină și să alinieze perspectivele regionale privind sprijinul pentru Ucraina, protecția refugiaților și gestionarea traficului de resurse și grâne. Această participare permite nu doar monitorizarea evoluțiilor de securitate, ci și consolidarea imaginii României ca partener credibil pentru Ucraina.”

Din păcate, spune Done, în ciuda oportunităților, România continuă să păstreze o poziție ambiguă, fără a participa oficial la BoP și ascunzându-se parțial după poziția Italiei: „Lipsa unei poziții clare afectează percepția partenerului american și riscă să reducă credibilitatea României în ochii aliaților. Pentru a remedia acest deficit, Bucureștiul trebuie să transforme decizia tardivă într-un moment de politică externă activă, consolidând simultan relațiile transatlantice și regionale și arătând că poate ocupa un rol relevant în formatele emergente de securitate europeană și globală.”