Grigore Baștan, asul aerului: povestea românului care a inventat parașutele folosite de Armata Română mai multe decenii VIDEO
0Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară, Grigore Baștan a executat 677 de salturi cu paraşuta, inclusiv iarna, pe lacuri sau pe Marea Neagră, dar și în zone muntoase.
Generalul-maior Grigore Baștan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în localitatea Coșcodeni, județul Bălți (astăzi în Republica Moldova) și a murit la 8 februarie 1983 la București.
După absolvirea celor patru clase primare în localitatea natală, a urmat cursurile Şcolii tehnice agricole la Păstrăveni – Neamţ şi ale Liceului „Ion Creangă” din Bălţi, până în anul 1938. Ulterior, concomitent cu cariera militară şi-a continuat studiile civile, în anul 1944 absolvind cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova, conform Fundaţiei ”General Grigore Baştan”, înființată de paraşutiştii în rezervă, care doresc să ducă mai departe povestea temerarului ofiţer.
Erau vremuri tulburi și Grigore Baștan a renunțat la continuarea studiilor şi intrat în armată în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, în anul 1938, iar la 26 aprilie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci.
La 10 iunie 1941 a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea acesteia pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan.
La 22 iunie 1941, România a intrat în al Doilea Război Mondial, iar tânărul Baştan a fost mobilizat.
La 1 iulie 1941 este detaşat la Şcoala de Paraşutişti de la Popeşti Leordeni, fiind „înscris în controalele” Centrului de Instrucţie al Aviaţiei la 10 iulie 1941 şi „vărsat” la Flotila 1 Aerostaţie la 20 octombrie 1941.
Pe data de 1 octombrie 1941 a primit Brevetul de paraşutist nr. 39, în urma raportului Comandantului Şcolilor şi Centrelor de Aeronautică nr. 826 din 03.10.1941 şi Procesului verbal nr. 6 din 01.10.1941, fiind repartizat în cadrul Companiei a 9-a paraşutişti.
În perioada 10 septembrie 1942 – 31 iulie 1943 urmează Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Rm. Vâlcea până la data de 1 septembrie 1943 când este avansat la gradul de sergent major. În perioada septembrie – decembrie 1943 s-a specializat ca paraşutist de asalt, iar la 1 decembrie 1943 a fost repartizat în funcţia de subofiţer cu armamentul în cadrul Companiei a 8-a din Batalionul 4 Paraşutişti.
A participat la luptele pentru eliberarea Bucureştiului
Cu această unitate participă între 23 – 29 august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, desfăşurate în zonele Băneasa, Otopeni şi Pipera.
La 18 noiembrie 1944 este încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 este mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază.
La 1 februarie 1945 este „desărcinat” din funcţia de comandant de pluton şi numit încheietor de pluton.
La 15 aprilie 1945 este mutat la Grupul 2 Aviaţie de legătură, iar la 15 mai 1945 este repartizat secretar la Biroul I din Secţia I a Statului Major al Aerului, la 23 august 1945 fiind avansat la gradul de adjutant aviator. În perioada august 1945 – februarie 1946 a urmat cursurile de educatori politici de companie în cadrul Centrului de Instrucţie pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă de la Breaza.
Trecerea în aparatul politic din armată trebuie văzută în condiţiile deosebit de grele de după război şi, cu siguranţă, şi în această activitatea puteai avea o atitudine corectă, demnă şi profesionistă. Tânărul subofiţer şi apoi ofiţer, Grigore Baştan, şi-a făcut datoria în toate funcţiile îndeplinte şi, cu prima ocazie ivită, a părăsit aparatul politic revenind la prima şi ultima dragoste, paraşutismul militar.
După război, a militat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950.
În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar în ziua de 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi, pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.
Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr 677 de salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine.
A trecut în retragere la data 7 martie 1979.
Paraşuta principală BG-7M şi paraşuta de rezervă, botezată BG-3M, au fost brevetate de Grigore Baştan. „BG” reprezintă iniţialele inventatorului, Baştan Grigore. BG-7M are trei fante care permit pilotarea cu uşurinţă pentru a asigura o aterizare în condiţii bune.
Această paraşută poate aduce la sol, în siguranţă, peste 150 de kilograme, însemnând personalul paraşutist militar, container cu muniţie, armament, alimente.
Cu BG-7M pot fi executate lansări de dificultate pe apă, ziua şi noaptea, în munţi şi păduri, pe ploaie sau ninsoare, indiferent de condiţiile meteo.
Completul format din paraşuta principală, BG-7M, şi cea de siguranţă, BG-3M, a fost trei decenii în dotarea paraşutiştilor români, iar înlocuirea lui a avut loc la un deceniu după Revoluţie. Peste un milion de bucăţi au fost fabricate.
Se încarcă comentariile...
