Enigmele unei comori din aur masiv. Cum erau folosite bizarele conuri vrăjitorești vechi de 3000 de ani găsite pe teritoriul Europei
0Unul dintre cele mai mari mistere ale lumii este reprezentat de o colecție de „pălării” din aur, vechi de peste 3000 de ani, descoperite în Europa Centrală. Sunt pline de simboluri ciudate și au fost găsite pe un areal întins. Nici până astăzi specialiștii nu au găsit o explicație privind rolul lor.
Povestea civilizațiilor umane de pe teritoriul Europei ascunde multe mistere. Unul dintre cele mai încâlcite puzzle-uri este reprezentat de o serie de obiecte din aur masiv descoperite de-a lungul timpului pe un areal întins, cuprinzând teritoriul de astăzi al Germaniei, Elveției și Franței. Unii arheologi le-au spus „pălării” alții „conuri”, cert este că nimeni nu știe la ce foloseau și dacă erau purtate sau nu de oameni. Aceste obiecte sunt de mari dimensiuni iar suprafața lor este acoperită cu numeroase simboluri misterioase. Unii specialiști cred că erau „pălării” purtate de șamani, vrăjitori ai timpului, oameni care dețineau toate știința și puterea magică a tribului.
Artefacte bizare din Europa Centrală
Conform specialiștilor dar și a dovezilor arheologice, este vorba despre patru astfel de obiecte din aur masiv, de formă conică, cu o suprafață, la bază, suficient de mare în diametru pentru a fi așezate pe capul unui om. Înălțimea acestora variază între 29 și 88 de centimetri. Se estimează că au o vechime de aproximativ 3000 de ani și au aparținut unor populații din Epoca Bronzului care au trăit în Europa Centrală și Vestică. Nu este exclus ca astfel de obiecte să mai fie descoperite și în alte areale, precum zona est-central europeană. Toate cele patru „pălării” de aur au fost realizate, conform datărilor efectuate de specialiști, în intervalul 1400-800 îHr, ceea ce indică o tradiție a producerii și utilizării acestora timp de aproximativ șase sute de ani. Prima „pălărie” din aur a fost descoperită în anul 1835 la Schifferstadt în Germania. Este numită în lucrările de specialitate „Pălăria de aur de la Schifferstadt” și a fost găsită de un fermier. Specialiștii cred că acest obiect, de formă conică, a fost realizat în intervalul 1400-1300 ÎHr și a fost îngropat intenționat, sub forma unei ofrande. Acest lucru este dovedit de faptul că „pălăria” era însoțită de trei topoare din bronz, depuse simetric, pe o vatră arsă. Obiectul are o înălțime de 29 de centimetri și un diametru, la bază, de 18 centimetri.
Cea de-a doua „pălărie” a fost descoperită în Franța, la Avanton, în anul 1844. Datarea indică faptul că obiectul a fost realizat în perioada 1000-900 îHr. De această dată, înălțimea conului ajunge la 55 de centimetri și cântărește peste 285 de grame. Și acest obiect era însoțit de un inventar format din piese de aur.
Cea de-a treia „pălărie” a fost descoperită, accidental, în anul 1953, de o mână de fermieri care scoteau rădăcinile unor copaci tăiați. Descoperirea a avut loc între satele Ezelsdorf și Buch din sudul Germaniei. Este cel mai înalt con, având 88 de centimetri. Se presupune că a fost depus, la fel ca celelalte, alături de un inventar, dar din păcate, locul descoperirii a fost deranjat de lucrări.
În fine, cea de-a patra „pălărie” poartă numele de „pălăria de aur de la Berlin” și a fost găsită de specialiștii germani, în anii 90, la un târg de antichități. Artefactul provenea dintr-o colecție privată din Elveția. De altfel, tot în Elveția a și fost descoperit, în anii 60, dar nu a fost declarat autorităților. Poartă numele de „pălăria de aur de la Berlin” fiindcă a fost imediat achiziționat de Muzeul din Berlin. Specialiștii spun că a fost confecționat între 1000 și 800 îhr și are o înălțime de 75 de centimetri. Toate aceste obiecte, deși găsite pe un areal întins seamănă în mod izbitor. Toate, au fost depuse în mod ritualic sugerând o importanță magico-religioasă deosebită.
Simbolurile misterioase ale unei lumi dispărute
Aceste „pălării” impresionează mai ales prin frumusețea lucrăturii dar și a simbolisticii. „Pălăria de aur de la Berlin”, de exemplu, cântărește 490 de grame și este făcută în proporție de aproximativ 90% din aur. Așa cum arată studiile de specialitate, inclusiv „Von Hüten, Kegeln und Kalendern oder Das blendende Licht des Orients” al lui Mark Schmidt, conul a fost realizat dintr-o singură bucată de material și a fost bătut până la o grosime de 0.66 milimetrii. Conul este ornamentat cu 21 de benzi care împart piesa în sectoare pline cu simboluri, precum roți, cercuri, ștampile. La bază, conul a fost ranforsat cu un inel din bronz. Tot la bază are și un „bor” din aur, ceea ce a dus cu gândul la forma unei pălării.
În cazul „pălăriei” de aur de la Schifferstadt, obiectul este decorat, deasemenea, cu benzi ornamentale care împart conul în sectoare decorate cu simboluri asemănătoare. Tija este scurtă, cu o lărgire distinctă și un bor larg în partea de jos. La bază, foaia de aur a fost înfășurată în jurul unui fir de cupru pentru stabilitate suplimentară. Toate „pălăriile” prezintă o bandă cu o simbolistică aparte: doi ochi larg deschiși. Tot Mark Schmidt, pe lângă alți specialiști, crede că simbolurile de pe aceste conuri reprezintă un adevărat calendar. Adică indică mișcarea soarelui pe bolta cerească dar și fazele lunii. Practic, aceste „pălării” erau adevărate enciclopedii astronomice ale Epocii Bronzului, păstrătoare ale cunoștințelor vitale pentru întreaga comunitate. Pe baza acestui calendar, cel mai probabil, era executate lucrările agricole, dar și ritualurile necesare tribului. Evident, este doar o ipoteză. În realitate, nimeni nu știe ce reprezentau acele simboluri. Șocant este faptul că toată această simbolistică era comună celor patru „pălării” realizate la un interval de câteva sute de ani, una față de cealaltă și descoperite în zone despărțite de sute sau chiar mii de kilometri.
Enigmaticii „vrăjitori” ai Epocii Bronzului și simbolurile puterii
Deși specialiștii nu știu cu exactitate ce sunt, de fapt, aceste obiecte și la ce erau utilizate, au fost emise o serie de opinii. Inițial s-a crezut că erau simboluri ale fertilității și fecundității, datorită formei lor falice. Ulterior, mai ales din cauza borurilor dar și a diametrului de la bază, care se potrivea unui cap uman, s-a ajuns la concluzia că erau însemne ale puterii, purtate de membrii potenți ai comunității. Este vorba despre șamani sau preoți. Wilfried Menghin în “Acta Praehistorica et Archaeologica”, precizează că aceste conuri erau calendare sacre purtate de acești șamani care păstrau întreaga înțelepciune a comunității. Pe baza prezicerilor lor astronomice dar și a înțelepciunii acumulate aveau loc anumite ritualuri.
În plus, Wilfried Menghin crede că cei care le purtau puteau fi și „regi-preoți”, lideri spirituali ai comunității, vrăjitori puternici despre care comunitatea credea că dețin puteri paranormale. „Puteau fi considerați adevărați „Lorzi ai Timpului”, care aveau acces la știința divină, știință care-i ajuta să prezică viitorul”, precizează Wilfried Menghin, directorul Muzeului din Berlin pentru „Ancient Origins”.
Se pare că acești vrăjitori aparțineau triburilor civilizației „Câmpurilor cu Urne” care a dominat zona centrală-europeană în perioada 1300-750 îHr. După moartea șamanilor, aceste obiecte de mare prestigiu erau depuse în pământ, ca un fel de simbol al puterii care nu mai putea fi transmisă. Interesant este faptul că în Țara Galilor a fost descoperită un soi de capă, scurtă, din aur, cu simboluri asemănătoare conurilor din Germania și Franța. Asta duce cu gândul la o ținută ritualică aparte, care transfera o putere divină șamanilor Epocii Bronzului european.
Se încarcă comentariile...
