Dobrești, prima mare hidrocentrală a României. Construită în 16 luni, rezistă de un secol la poalele Bucegilor
0Aproape un secol a trecut de la construirea primei mari hidrocentrale din România. Centrala Dobrești și instalațiile sale au fost construite în doar 16 luni și au reprezentat o inovație nemaivăzută până atunci pentru hidroenergia din România.
Cele mai vechi hidrocentrale din România au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar în deceniile următoare au fost înființate amenajări hidroenergetice pe numeroase râuri.
Amenajările, de mici dimensiuni, foloseau doar o mică parte din potențialul hidroenergetic al apelor. Cea mai mare centrală din anii ’20 funcționa la Reșița, pe Bârzava, având o putere de 5,5 MW.
Micile hidrocentrale de pe râurile României
La începutul secolului XX, orașele Bacău, Băile Herculane, Cluj, Râșnov, Săcele, Sinaia, Timișoara beneficiau și ele de hidrocentrale, microhidrocentrale și roți hidraulice, folosite pentru a asigura electricitatea pe plan local.
Uzinele de celuloză și hârtie de pe Valea Prahovei, uzinele de ciment din Brașov și Fieni, uzinele metalurgice din Hunedoara, Călan, Reșița, Oțelu Roșu, Cugir, Sinaia, fabricile de textile din Brașov și Azuga și alte centre industriale foloseau și ele instalații hidraulice pentru producerea energiei, dar cu dimensiuni mici și cu linii electrice de 60 kV, destinate alimentărilor locale.
La sfârșitul anilor ’20, industria hidroenergetică din România a trecut într-o nouă etapă, odată cu construcția hidrocentralei Dobrești, cu o putere instalată de 16 MW, și a liniei sale electrice de 110 kV, folosită pentru transportul electricității în Capitală.
„Dintre râurile care coboară din Carpații Meridionali, s-a ales Ialomița, datorită următoarelor considerente: caracteristici hidroenergetice foarte avantajoase ale cursului superior (putere mijlocie, realizabilă printr-o cădere mare pe distanță relativ mică, defileuri înguste permițând baraje de volum redus, bazine naturale apte pentru acumulări); distanță de circa 125 de kilometri de zona orașului București, cu capacitate mare de absorbire a energiei; fezabilitate și soluție generală de amenajare stabilite de câteva studii anterioare, caz unic în acea epocă; dorința ridicării pentru turism a unei regiuni a cărei frumusețe naturală atrăsese atenția amatorilor de drumeție în munți, de la începutul secolului, și dintre care unii au avut”, arăta revista Energetica în 1980.
Plănuită imediat după Primul Război Mondial, pe cursul superior al Ialomiței, la poalele Bucegilor, Uzina Electrică Dobrești a fost destinată alimentării cu energie electrică a orașului București. Lucrările planificate au durat doar un an și jumătate, în perioada 1928–1930, și au fost inaugurate de regele Carol al Doilea, la 18 iunie 1930.
„La 18 iunie 1930 uzina a fost inaugurată, tăindu-se panglica tricoloră. Au pornit, simultan, patru agregate puse automat în paralel cu linia București. Dobrești devenea astfel prima uzină din Europa echipată cu asemenea aparatură de automatizare, brevetată Brown-Boveri, care a funcționat fără defecte importante până la data când scriu aceste amintiri”, informa inginerul Dorin Pavel, în volumul „Arhitectura Apelor”.
Când lucrările erau în plină desfășurare, în cele patru sectoare ale șantierului lucrau patru mii de muncitori, adăuga acesta. Sectoarele erau: barajul Scropoasa, cu galeria și conducta de aducțiune; captarea Brăteiului, cu aducțiunea respectivă; castelul și conducta forțată, alimentată de ambele sisteme și, în fine, centrala. În același timp s-au montat linia de 110 kV spre București, stația de la Târgoviște și liniile laterale de 60 kV, ca și termocentrala de la Schitu-Golești, afirma inginerul.
Echipamentele hidrocentralei Dobrești au fost furnizate de companii europene renumite, care au coordonat și montajul.
Deoarece utilajele de pe șantier erau puține și modeste, lucrările s-au bazat în mare măsură pe forța de muncă manuală, iar transporturile s-au făcut cu ajutorul căruțelor.
Potrivit specialiștilor, organizarea eficientă a șantierului și planificarea riguroasă au permis finalizarea centralei în aproximativ un an și jumătate, după ce, timp de opt luni, fusese construit drumul montan de acces de 12,4 kilometri dinspre șoseaua Târgoviște–Sinaia.
„S-ar putea ca tinerii mei colegi de astăzi să spună despre uzina Dobrești, care dădea cel mult 70 de milioane kWh anual, că este cu totul nesemnificativă față de giganții de acum. Așa o fi, dar trebuie să arăt că această uzină și linia de 110 kV pe 140 kilometri (distanța până la București) s-au executat în numai 16 luni, numărate din momentul în care s-a început săparea șoselei de 16 kilometri Pucheni–Dobrești. Nu existase mai înainte niciun drum, cât de modest, peste munte spre Dobrești”, relata Dorin Pavel, în cartea Arhitectura Apelor.
Inginerul care a plănuit marile hidrocentrale din România
Dorin Pavel (1900–1979), tânărul inginer care a condus hidrocentrala în primii patru ani de funcționare, avea să devină unul dintre cei mai apreciați specialiști în domeniul energetic din România.
În anii ’30, Dorin Pavel a elaborat Planul general de amenajare a forțelor hidraulice din România, o lucrare amplă care includea schemele a 567 de uzine hidroelectrice proiectate pe toate râurile țării, însoțite de date tehnice și economice detaliate, precum și de peste 100 de planșe cu vederi în plan și profile longitudinale ale amenajărilor.
Planurile sale au reprezentat un îndrumar pentru proiectarea hidroenergetică românească din următoarele decenii.
Dorin Pavel s-a născut la 31 mai 1900, în Lancrăm, un sat învecinat orașului Alba Iulia, fiind nepot al lui Lucian Blaga. După ce a absolvit ca șef de promoție cursurile liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, a obținut în 1918 o bursă de studii în Elveția, la Politehnica din Zürich. În 1925 s-a întors în țară, alături de soția sa elvețiancă, Elsa Kerchgraber, și și-a continuat activitatea de inginer și profesor universitar în București.
„Începând chiar din 1925, a conceput primele proiecte pentru cataractele Dunării (cele care aveau să devină mai târziu hidrocentralele Porțile de Fier I și II), a fost consilier la amenajarea Lotrului și Sebeșului și a proiectat cascada celor șase hidrocentrale de pe Sebeș. De asemenea, s-a ocupat de modernizarea parțială a centralei hidroelectrice din Sinaia (1926–1928) și a participat la construcția hidrocentralei Dobrești (1929–1934), una dintre primele hidrocentrale puse în exploatare în România”, arăta inginerul Victor Burchiu, fost student al lui Dorin Pavel, în cartea Amintiri și glume dintr-o viață de profesor.
Până în 1934, inginerul a locuit cu soția sa la hidrocentrala Dobrești, iar tot acolo a fost adus pe lume fiul lor, Mario.
„Era nevoit ca, cel puțin o dată pe săptămână, iarna, să coboare pe schiuri, cu rucsacul și pușca în spate, până în gara din Sinaia. De acolo lua trenul spre București, își ținea cursurile și, de multe ori, se întorcea în aceeași zi, refăcând drumul invers — iarna pe schiuri, vara pe jos. Uneori, când situația financiară îi permitea, își invita studenții la centrala Dobrești, unde susținea cursuri practice chiar în sala mașinilor, pe o tablă improvizată”, își amintea fostul său student.
În perioada 1934–1941, Dorin Pavel a fost director tehnic la Uzinele Comunale București, unde a amenajat salba de lacuri Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei și Fundeni.
„După război, rezolvă alimentarea cu apă a Uzinelor Reșița, realizează CHE Crăinicel, cu primul baraj înalt (48 metri) pe Bârzava, și CHE Zărnești, pe Bârsa (1946). Din 1948 a activat la Centrala Industrială a Energiei Electrice și la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (1949), contribuind la realizarea CHE Sadu V, Aștileu, Gâlceag, Șugag, Olt, Bistrița, Argeș, precum și la amenajarea Dunării (Sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier)”, informa Volker Wollmann, în volumul „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”.
Lacul Cinciș din Hunedoara se numără, de asemenea, printre amenajările proiectate de Dorin Pavel.
În 1956, ca o încununare a carierei sale, a fost laureat al Premiului de Stat. Dorin Pavel a murit în 1979 și a fost înmormântat la Lancrăm, în același cimitir unde se află locul de veci al lui Lucian Blaga.
Se încarcă comentariile...
