Cum au evoluat funeraliile papale, de la „papa care a explodat” la produsul funerar secret al Vaticanului, Fluytan
0Trecerea în neființă a unui papă este însoțită nu doar de ceremonii solemne, ci și de o întreagă logistică atent reglementată, inclusiv în ceea ce privește conservarea trupului. Atât funeraliile lui Ioan Paul al II-lea, cât și ale lui Benedict al XVI-lea, au presupus recurgerea la proceduri inovatoare de conservare temporară – o schimbare necesară, determinată de un episod traumatizant din trecut.
În 1958, după moartea Papei Pius al XII-lea, medicul său personal, Riccardo Galeazzi Lisi, a încercat o metodă neconvențională de îmbălsămare: a învelit trupul pontifului în celofan și ierburi aromatice. Însă rezultatul a fost dezastruos – în loc să încetinească descompunerea, procedura a accelerat-o, eliberând gaze toxice care au provocat leșinuri printre gărzi, iar presiunea acumulată a dus chiar la explodarea pieptului în timpul transportului sicriului.
Trupul papal a trebuit să fie acoperit cu o mască de aur, iar incidentul a lăsat o amprentă adâncă asupra Curiei Romane („guvernul” Vaticanului și al Bisericii Catolice).
În urma acestei regretabile experiențe, papii Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea au solicitat metode tradiționale de conservare. Însă, odată cu Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, Vaticanul a schimbat direcția: a fost introdusă o tehnică modernă de tanatopraxie, menită să păstreze trupul doar temporar, fără îmbălsămare clasică.
Conform declarațiilor lui Andrea Fantozzi, președintele Asociației Italiene de Tanatopraxie și director al INIT (Institutul Național Italian de Tanatopraxie), aceeași metodă ar fi fost folosită și în cazul actualului Papă Francisc, după cum relatează El Español.
Fluytan: Soluția modernă pentru conservarea trupurilor papale
Ultimii trei papi au refuzat îmbălsămarea, alegând, în schimb, conservarea temporară a trupurilor lor pentru a permite descompunerea naturală după finalizarea înmormântării și îngropării acestora.
Tanatopraxia presupune tratamente cosmetice și igienice pentru prezentarea corpului în timpul priveghiului, fără a opri procesul natural de descompunere după înmormântare. Aceste proceduri încetinesc efectele descompunerii – cum ar fi mirosul neplăcut, eliminarea gazelor și scurgerea fluidelor – fără a presupune îndepărtarea completă a sângelui, așa cum se întâmplă în cazul îmbălsămării tradiționale cu formaldehidă.
De altfel, formaldehida, deși eficientă, este recunoscută ca fiind toxică și potențial cancerigenă.
Din acest motiv, trupurile ultimilor papi ar fi fost tratate cu Fluytan – un compus patentat de INIT, care permite conservarea temporară fără proceduri invazive. Astfel, Vaticanul reușește să păstreze respectul față de corpul neînsuflețit, oferindu-i o prezentare demnă și, totodată, permițându-i să se întoarcă la natură după ritualul funerar.
Principala diferență față de tradiționalul formol este că Fluytan se aplică topic, direct pe corp, printr-un burete sau alt instrument, având efect „bactericid, trombolitic – dizolvă cheagurile – și lipolitic”, contribuind astfel la conservarea țesuturilor și la reducerea mirosurilor neplăcute.
Fluytan: Soluția inovatoare în analiza ADN-ului și a rămășițelor în investigațiile penale
Potrivit lui Fantozzi, această substanță este folosită și în cercetarea medicală și forensică (aplicarea științei pentru a rezolva cazuri legale, utilizând tehnici pentru a susține investigațiile penale), deoarece conservă mai bine ADN-ul organic. De asemenea, este o soluție pentru cadavrele care urmează să fie repatriate și care, prin urmare, vor întârzia să fie înmormântate.
Medicul legist în cazul accidentului SpanAir (accidentul aviatic din Madrid, din 20 august 2008, în care au murit 154 de persoane - unul dintre cele mai tragice evenimente de acest gen, din istorie) dr. Eduardo Andreu, menționa că: „Cea mai mare problemă într-un accident aviatic este numărul de victime”.
De aceea, Fluytan se injectează și direct la nivel arterial, unde se diluează și decolorează. „Este un tratament mult mai eficient pentru defunct, care asigură un rezultat extrem de igienic, în timp ce garantează o aparență mai prezentabilă a trupurilor”, explica expertul în tanatopraxie într-un interviu. „Am lucrat zece ani cu formolul și pot să vă spun că este un monstru”, a adăugat acesta.
Specialistul a folosit această ocazie pentru a sublinia aspectele etice și umane ale tanatopraxiei: „Este vorba, în primul rând, despre a îngriji ultima imagine pe care o avem despre cei dragi, cea care rămâne în sufletul nostru. Am asistat la despărțiri finale traumatizante. Sunt oameni care au plecat cu o amintire vizuală teribilă, adăugându-se durerii pierderii”.
Se încarcă comentariile...
