Cu cât se vând bicicletele Pegas, bucuria copiilor de altădată: jucăria scumpă din „Epoca de Aur“ promisă doar premianților VIDEO
0Pegas a fost mai mult decât o bicicletă, a fost un brand. Era visul pe care orice copil crescut la bloc, cu cheia de gât, i-l cerea lui Moș Gerilă.
Pe vremea în care nu existau calculatoare, iar programul la televizor era de doar câteva ore, copiii se bucurau de jocuri împreună cu prietenii. Nu conta cum erai îmbrăcat sau cu ce erai încălțat. Doar bicicleta Pegas făcea uneori, diferența, fiind primită, de regulă, de premianții cu coroniță.
În anul 1967, a apărut în România prima bicicletă pentru copii, Pionier, iar un an mai târziu s-au produs primele biciclete pentru adolescenți Junior și Pegas. Abia în anul 1972 a început să se producă seria Pegas pentru adulți, iar după alți trei ani și pentru copiii sub 10 ani. În 2005, Uzina Mecanică Tohan anunţa oprirea definitivă a activităţii la producţia liniei de biciclete.
Fondată în anul 1938, ca parte a grupului industrial Malaxa, societatea şi-a desfăşurat activitatea, din 1948 până în 1990, sub denumirea de Uzina „6 Martie“ Zărneşti, devenind, din 1990 şi până în 1998, Uzina Mecanică Tohan-Zărneşti.
Concepută ca o fabrică de armament, Uzina Tohan-Zărneşti a fost deghizată de autorităţile vremii, ca să ia ochii curioşilor de la adevăratele îndeletniciri.
Astfel, statul român a îmbrăcat „obiectivul“, chiar de la începuturile sale, în haină civilă: Tohan, fabrica de biciclete.
Perioada de glorie în producţia de biciclete a avut loc în anii 1970, când fabrica producea, lunar, aproximativ 17.000 de vehicule pe două roţi.
Câteva exemplare au rezistat timpului și se vând acum pe site-urile de profil. Și pe grupul „Obiecte vechi din comunism“ sunt mai multe anunțuri. Spre exemplu, o bicicletă Pegas Kent se vinde cu prețuri peste 300 de lei.
Andrei Botescu şi Alexandru Manda duc mai departe povestea „Pegas“, care au dus visul copilăriei lor mai departe și au făcut din el o afacere.
Fiecare copil de altădată are o poveste legată de Pegas. Și Matius Ichim are una. „Mi-amintesc și acum prima bicicletă și cât de mult am așteptat până să pedalez tot Iașul în lung și-n lat. Am adunat bănuții de la urat, dar vremurile nu erau la fel de prietenoase cu dorințele noastre precum și cele de acum. În fiecare săptămână, mergeam de la un magazin la altul (1001 de articole din Podu Roș, Magazinul Moldova) și, de fiecare dată, vânzătoarea îmi spunea: „Nu avem biciclete, reveniți săptămâna viitoare, poate primim!”. La un moment dat, una dintre vânzătoare mi-a spus să încerc și la magazinul din Dacia, căci e posibil să primească acolo. Din acel moment, vizitele la magazin deveneau aventuri cu tramvaiul, fără prea mult noroc însă: răspunsul vânzătoarelor era neschimbat.
Tot așa, de la săptămână la săptămână, până într-o zi când, în sfârșit, au apărut și bicicletele. Ce chin să aștept să se întoarcă tata de la muncă! Nici n-a intrat bine pe ușă și, în următoarea secundă, eram amândoi în drum spre tramvai, hotărâți că voi pleca acasă pedalând. Priveam pe geam cartierul ce rămânea în urmă, dar secundele păreau să se blocheze în clepsidra timpului iar drumul părea să nu se mai termine.
Când am ajuns, bicicleta visată deja nu mai era – se pare că fusese dorită și de alții ca mine. Am găsit, în schimb, un alt model, ce s-a dovedit a fi chiar mai bun decât ce îmi doream: Pegas Comoda. Roșie ca focul și sprintenă cum alta nu-i, bicicleta aceasta mi-a colorat copilăria și i-a dat un iz de aventură, lucru pe care l-a făcut pentru generații întregi și continuă să îl facă și astăzi“, povestește Matius Ichim aventura copilului de altădată.
Se încarcă comentariile...
